Așa este! În tot ceea ce face pune dragoste pentru ceilalți. Crește o comunitate extrem de frumoasă. Organizează școli de vară, proiectele culturale și sportive de amploare. Coordonează voluntarii pentru Karpatia Horse Show și Karpatia Pony Show iar la Școala de Vară la Palat „înFlorești” aduce împreunăstudenți și tineri 
profesioniști cu activitate în domenii precum arhitectură, arheologie, peisagistică, arboricultură, geografie, istorie și arte vizuale. Crede în salvare și face tot ce poate pentru a conserva patrimoniul cantacuzin. Iar, toate acestea se întâmplă lângă magicul platan secular, martorul măreției, decăderii și, să sperăm, a renașterii în glorie a palatului Micul Trianon. Doamnelor și domnilor, aplauze la scenă deschisă pentru că, astăzi, Arhitectul de frumos este doamna Carmen Croitoru.
Cristina Moldovan: – Stimată doamnă Carmen Croitoru, am avut marele privilegiu de a vă cunoaște în vara lui 2022 și de a nu putea cuprinde cu privirea întreaga dumneavoastră muncă. Protejați ruinele unui palat de poveste, cele 150 de hectare pe care el se află, o istorie fascinantă, zbaterea de a o conserva și ajuta să nu fie acoperită de uitare, o întreagă comunitate pe care ați coagulat-o în jurul castelului Micul Trianon și reprezentați Fundația Cantacuzino Florești. Vă rog să le spuneți și cititorilor noștri cine este Carmen Croitoru și cum v-a purtat viața de la București la Florești, într-un rol atât de complex!
Carmen Croitoru: – Dragă Cristina Moldovan, privilegiul este de partea mea și îțimulțumesc frumos pentru această invitație la dialog. Sunt un om obișnuit căruia viața i-a oferit un drum cu pante line, suișuri și coborâșuri în cei peste 50 de ani de viață. Mi-am trăit copilăria, adolescența și tinerețea în București, în Drumul Taberei. Sunt un “copil de beton” urban crescut cu iubire într-o frumoasă familie, ocrotită de părinți și de două surori mai mari. Toată viața am simțit că mama este epicentrul şi echilibrul familiei noastre. Cele mai neprețuite amintiri din copilărie sunt legate de vacanțele petrecute cu ai mei întâi la mare apoi la munte – la vremea aceea se numeau „concedii”. Habar nu aveam câte eforturi depuneau părinții pentru a realiza acest lucru an de an. Dacă mama este responsabilă pentru dragostea şi respectul insuflat pentru semeni, tata este cel care mi-a deschis interesul pentru natură, vietăți și povești frumoase. Sunt mamă și soție binecuvântată cu două fiice minunate șicu un soț foarte răbdător. De fapt, am două fete și „aproape doi băieți”– constatare făcută de mezina familiei când avea 4 ani, întrucât fiecare părinte a venit în noua familie cu unul sau doi copii. Fiica cea mică ne-a întregit familia şi ne-a adus bucuria unei noi vieți. Am făcut cursurile gimnaziale la Liceul Pedagogic fiind convinsă că voi deveni cadru didactic. Visul de a deveni profesor mi-a fost retezat în clasa a opta când mama s-a întors de la o ședință cu părinții spunându-mi că a fost sfătuită să nu depunem dosar de admitere la Liceul Pedagogic – la vremea aceea nu știam că familia mea are rădăcini nesănătoase şi că nu sunt aptă să formez cetățeni de nădejde pentru România comunistă. Până să ajung la Florești am lucrat în principal în comisionare vamală din 1992 până în 2009 – muncă de birou şi de teren în acelașitimp. Mi-am făcut meseria cu dăruire şi pricepere până când am simțit că nu mă mai potrivesc acelui format. În Florești Prahova am ajuns în anul 2000 pentru a-mi cunoaște viitorii socri. Tot atunci am descoperit că la doar 80 km de București se află ruinele unui palat într-o localitate industrializată puternic încă din anul 1939 odată cu ridicarea uzinei de anvelope Banloc – Goodrich, astăzi Uzina Michelin Victoria Florești. De la bun început m-a fascinat povestea Domeniului Cantacuzino, tărâmul pe care localnicii îl numeau parc. În anul 2000 am intrat pe domeniu printr-o spărtură a gardului de piatră şi m-am trezit într-un tărâm de poveste. Înconjurată de o junglă vegetală masivă se ascundea, la propriu, o bijuteriearhitecturală nemaivăzută – Palatul Micul Trianon de la Florești. Am fost fascinată şi cuprinsă de un noian de emoții croindu-mi drum către palat. Călcam cu tristețe printre blocurile de piatră desprinse din corpul clădirii, memorii arhitecturale unice care se tânguiau pe sol, cotropite de vegetație și nepăsare. Privind spre înalt, m-au înfiorat resturile armăturilor metalice care țâșneau din pereți și tavane. Tot ce fusese clădit cândva cu atâta trudă şi pricepere de creatorii de frumos stătea acum în ruină, pradă nepăsării, hoților de fier și de materiale de construcții. Țin minte că am închis ochii și preț de câteva secunde mi-am imaginat întregul ansamblu întreg şi nevătămat. În liniștea aceea, în torentul de trăiri interioare contradictorii, sufletul mi s-a liniștit la auzul unui acord de vioară. Eram în afara ruinelor și cu ochii minții priveam întregul palat în toată măreția lui și o vioară, venită din alte lumi, îmi încânta sufletul. A fost magie fără doar şi poate. Tot ce am trăit atunci am luat ca pe un dar şi acum, după 23 de ani vă pot spune că emoția acelei trăiri este la fel de prezentă, ori de câte ori mi-o amintesc. În toamna din 2014 am decis că Bucureștiul nostru drag este un loc minunat dar mult prea aglomerat din care vrem să ne mutăm. Copiii cei mari erau deja pornițiîn viață, așa că ne-am strămutat cu cea mică (pe atunci) de la București la Florești cu credințacă va fi mai bine pentru toți. Întâmplare sau nu, exact în acea toamnă s-a organizat la Florești, pe domeniu, timp de trei zile, prima ediție a evenimentului ecvestru marca Karpatia, cel mai frumos eveniment în aer liber la care asistam ca spectator. Totul era în armonie perfectă:cadrul natural atât de generos al Domeniului Cantacuzino, prezența maiestuoșilor cai, eleganța sportivilor, succesiunea probelor sportive și evident încântarea spectatorilor. Cu această ocazie am aflat că parcul era acum în proprietate privată fiind de fapt un domeniu de 150 de hectare clasat în patrimoniul național și că aparținuse familiei Cantacuzino, Palatul Micul Trianon fiind ultima construcție ridicată de Gheorghe Grigore Cantacuzino supranumit Nababul datorită averii sale colosale. După două ediții consecutive am dorit să nu mai stau deoparte şi să mă implic. Înarmată cu dorință și determinare, m-am înscris pentru 30 de zile ca voluntar pe domeniu. A fost o experiență unică ce mi-a permis să cunosc îndeaproape domeniul și să interacționez cu întreaga echipă. Erau aproape 100 de oameni care lucrau timp de o lună pentru a realiza trei zile de show total. Am înțeles atunci că succesul edițiiloranterioare se baza pe efortul, dăruirea şi creativitatea întregii echipe. Stagiul de voluntariat m-a adus aproape de comunitatea tânără din Florești. Am avut rolul de a încheia un parteneriat cu școala gimnazială din localitate pentru a facilita accesul copiilor la eveniment. A fost fantastic de greu dar şi frumos pentru că într-o singură zi, peste 350 de elevi au pășit pe domeniu pentru a asista la competiții sportive, tururi ghidate, jocuri şi ateliere creative.Efectiv am simțit cum acești copii dau energie domeniului şi cum glasurile lor se transpun într-o frumoasă muzică. Am asistat fascinată la bucuria lor şi am privit domeniul prin ochișorii lor curioși. Atunci am realizat că domeniul se încarcă cu o energie dătătoare de viațăși că locul copiilor din localitate este mai degrabă pe domeniu decât pe străzile betonate din localitate. Odată cu încheierea ediției din 2016 am venit cu propunerea de a organiza activitățidestinate copiilor din localitate, respectiv ateliere de creație prin Fundația Cantacuzino Florești. M-am bucurat de susținere totală atât materială cât şi logistică din partea proprietarilor – așa a început implicarea mea în viața comunității. De peste șase ani realizăm împreună proiecte destinate tinerei generații și lucrurile se schimă în bine, pas cu pas. Copiii cunosc acum istoria locului şi a familiei Cantacuzino, importanța protejării patrimoniului construit şi sunt dornici să se implice în proiectele organizate pe domeniu.
Cristina Moldovan: – În sâmbăta în care v-am vizitat eram eu împreună cu soțul meu, alături de alți trei vizitatori. Ne-ați primit cu lumină în priviri, cu zâmbet și cu nesfârșită răbdare. Ne-ați purtat prin toate punctele cheie ale domeniului și ne-ați povestit istoria lui fabuloasă fără să vă uitați vreodată la ceas. Aveați o dragoste de-a dreptul înflăcărată pentru tot ce ne povesteați iar noi, vizitatorii am uitat și noi să ne uităm la ceas pentru că păream cu toții prinși în vraja trecutului dar și al prezentului Micului Trianon. Cât de importantă este pasiunea în misiunea dumneavoastră și cum găsiți mereu resurse pentru ca amprenta dumneavoastră să fie mereu inspirațională?
Carmen Croitoru: – Iubesc oamenii şi locurile cu poveste. Pasiunea se hrănește din
trăirile pe care le am alături de această comunitate iar inspirația se datorează energiei pe
care copii şi domeniul Cantacuzino o transmit neîncetat.
Cristina Moldovan: – Vă rog să le prezentați pe scurt cititorilor istoria Micului Trianon și a domeniului pe care el se află.
Carmen Croitoru: – Domeniul Cantacuzino de la Florești își are originea în prima jumătate a secolului al XIX-lea, când cele 150 de hectare ale moșiei erau proprietatea vornicului Grigore Cantacuzino. Întâi a ridicat o biserică care a fost refăcută de soțiasa Luxiţa Gr. Cantacuzino, biserică cu pictură interioară realizată de Gheorghe Tattarescu. Tot vornicul Grigore Cantacuzino a construit între anii 1840-1842 primul conac de la Florești, format din mai multe pavilioane, cu unul sau două niveluri, cu mici balcoane şi console din lemn. Lângă aceste clădiri, Gheorghe Grigore Cantacuzino îi încredințează în 1911 arhitectului D. Berindei construcția Palatului Micul Trianon şi arhitectului peisagist Emile Pinard parcul din jurul acestuia. Șantierula început în anul 1911 și s-a închis în 1913, la moartea Nababului. Palatul i-a revenit fiului său, Mihail G. Cantacuzino dar izbucnirea Primului Război Mondial şi perioada zbuciumată care a urmat a dus la încetarea lucrărilor. Recuperat de către Maria Ioana Cantacuzino, clădirea a ajuns în posesia Fundației Cantacuzino Florești care dorește să îi redea strălucirea de altădată şi să îl transforme într-un spațiu care să găzduiască evenimente culturale şi educative unice în România. Există proiecte demarate în acest sens şi sperăm ca în anii următori Palatul Micul Trianon să găzduiască evenimente culturale de mare impact.
Cristina Moldovan: – Care sunt strategiile de salvare ale acestei bijuterii arhitecturale, prețios exponat al patrimoniului nostru istoric?
Carmen Croitoru: – Fundația Cantacuzino Florești se bazează pe o întreagă echipă şi pe munca unor oameni entuziaști, specialiști în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural.Școlile de vară, proiectele culturale şi sportive de amploare au rolul de a aduce în lumină toată măreția acestui patrimoniu unic în România. Primul pas este conștientizarea conservării patrimoniului cantacuzin. Prin scrierea de proiecte și obținerea de finanțări se vor realiza pași importanți în anii ce urmează. La momentul acesta se pot vedea primele rezultate palpabile odată cu încheierea lucrărilor de intervenție de urgentă asupra turnului de apă.
Cristina Moldovan: – Un eveniment splendid, cu tradiție este Karpatia Horse Show în care 
pasionații de concursuri ecvestre, fie ca sunt români ori străini, personalități de seamă ce își rezervă biletul de acces cu luni înainte din preocuparea evidentă de a nu rata un astfel de eveniment spectaculos, de talie mondială, ei bine, acest eveniment înseamnă o muncă titanică de care dumneavoastră sunteți cea responsabilă, în primul rând de grupul de voluntari. Echipa cuprinde peste 50 de oameni, fiecare are un rol bine definit. Ce presupune, pentru Carmen Croitoru un astfel de rol?
Carmen Croitoru: – Evenimentele Karpatia sunt cele mai ample, frumoase şi solicitante evenimente organizate pe Domeniul Cantacuzino de la Florești. Evenimentului tradițional de toamnă Karpatia Horse Show i s-a alăturat din 2018 şiKarpatia Pony Show. Acesta este destinat tinerilor sportivi şi nu întâmplător se desfășoară în jurul datei de 1 iunie. Conceptul evenimentului este orientat către familii, astfel încât orele petrecute pe domeniu să fie gustate atât de cei mici cât și de însoțitorii adulți. Pentru mine, evenimentele Karpatia reprezintă cea mai mare provocare. Grupul de voluntari de care mă ocup s-a format în timp şi se transformă permanent. Avem voluntari care ne sunt alături din 2018 de pe vremea când erau elevi. Acum ne bazăm pe sprijinul lor şi le suntem recunoscători pentru implicare. Karpatia înseamnă muncă în echipă iar succesul evenimentului se datorează implicării voluntarilor. Am legat prietenii cu acești voluntari și sunt martora evoluției lor. Sunt foarte mândră când vorbesc despre acești tineri minunați.
Cristina Moldovan: – Școala de Vară la Palat „înFlorești” urmărește să aducă împreunăstudenți 
și tineri profesioniști cu activitate în domenii precum arhitectură, arheologie, peisagistică, arboricultură, geografie, istorie și arte vizuale sau pasionați de patrimoniul cultural la modul general, de patrimoniul peisajer și de cel industrial în mod particular. Știu că este o perioadă mult așteptată de cei pasionați – un alt proiect la care dumneavoastră munciți ( aportul meu este pe parte logistică. Totodată mă ocup ca printre cursanți să fie și tineri din localitate) aproape fără limită. Ce se întâmplă în acea săptămână intensă și ce simte Carmen Croitoru la finalizarea ei?
Carmen Croitoru: – Școala de Vară la Palat „înFlorești” este un proiect deosebit de important şi valoros pentru dezvoltarea Domeniului Cantacuzino. El este gândit de tineri specialiști în domeniul conservării și valorificării patrimoniului național, prieteni ai domeniului. Aportul 
meu este pe parte logistică. Am contribuit şi la mediatizarea proiectului în cadrul comunității Floreşti. La ultima ediție ne-am bucurat de implicarea a 12 tineri din localitate în special la Atelierul de arheologie de grădini. După terminarea ediției, toți participanții din comunitate şi-au rezervat locurile pentru următorul an. Este o perioadă magică în timpul Școlii de Vară. Nu este puțin lucru să vezi laolaltă viitori arhitecți, arheologi și peisagiști cu minți luminate și dragoste de frumos, răbdare şi determinare alături de lectori şi tineri din comunitatea locală.
Cristina Moldovan: – Iar comunitatea pe care ați construit-o în Florești nu s-a coagulat peste noapte. Ați muncit serios inclusiv la acest obiectiv. Cum ați reușit asta?
Carmen Croitoru: – Comunitatea de copii şi tineri care gravitează acum în jurul Domeniului Cantacuzino se mărește permanent. La început erau doar copiii prezenți la atelierele gratuite oferite de Fundația Cantacuzino. A urmat formarea grupului de voluntari liceeni. La momentul acesta avem o întreagă comunitate de prieteni ai domeniului, oameni implicați în proiectele noastre.
Chiar săptămâna trecută am avut o acțiune de plantare tei care s-a bucurat de participarea a 28 de persoane, respectiv copii și adolescenți din comunitate, elevi de liceu și adulți. Nu fac lucruri speciale în acest sens. Stau de vorbă cu tinerii, îi ascult şi îi tratez cu respect și înțelegere. Mă port cu ei exact așa cum îmi doresc să se poarte ceilalți oameni cu copiii mei. Mă strădui să fiu prezentă cât mai mult, să le înțelegpreocupările. Îi provoc să viseze și să conștientizeze importanța continuării studiilor, indiferent de problemele de acasă. Interesul comunității pentru proiectele noastre ne arată că suntem pe drumul cel bun şi că este bine să continuăm în aceeași direcție.
Cristina Moldovan: – În acea zi toridă de vară, cel mai frumos platan din România ne-a primit la umbra lui magică. Sentimentul a fost că acest copac fabulos plantat la 1860, înalt de 25 m și cu un diametru de 2 m era un gardian viu aflat în apropierea castel. Platanul secular păstrează in ființa lui o vrajă aproape imposibilă de descris în cuvinte. Ne spuneți și istoria și legendele superbului platan?
Carmen Croitoru: – Pentru mine, platanul secular este precum arborele vieții. L-am descoperit abia în 2014 deoarece la prima vizită pe domeniu era atât de invadat de vegetație încât nu l-am zărit. Platanul este MAGIC şi poartă memoria multor declarații de iubire. Are o energie unică şi care nu poate fi descrisă…doar se simte. În ultimii 50 de ani nu cred că există localnic care să nu fi făcut măcar un scurt popas la umbra lui. Declarațiile de iubire scrijelite pe trunchi stau mărturie vremurilor trecute.El este martorul tăcut care a asistat la măreția și declinul acestor locuri. Acum a venit vremea să se bucure de renașterea Domeniului Cantacuzino! Plimbările pe domeniu împreună cu copiii din localitate se încheie invariabil cu un stop cadru la platan. Este impresionant şi ne oferă atât de multă bucurie. Trăiește în armonie cu arborii din jur şi se bucură de admirația fiecărui vizitator.
Cristina Moldovan: – Pentru secolele de istorie respectată, pentru multipla implicare, la finalul zilei cum se simte Carmen Croitoru?
Carmen Croitoru: – Dacă într-o zi am reușit să fac un copil să zâmbească, eu sunt cea mai fericită. Locația unde îmi desfășor activitatea se află pe Domeniul Cantacuzino. Nu cred că există un loc mai potrivit pentru activitățile fundației. În tot ceea ce fac pun dragoste și grijă pentru ceilalți. Mă strădui ca istoria familiei Cantacuzino să fie cunoscută şi apreciată la justa ei valoare. La fundație s-a creat un spațiu unde copiii se simt liberi şi …acasă. Vin cu drag la atelierele de creație, pictură și olărit şi în afară de noi îndeletniciri pun bazele unei dezvoltări armonioase. Interacționează cu îndrumători profesioniști cu dragoste pentru ceea ce fac.
Copiii sunt primiți cu drag indiferent de rezultate școlare, statut social, religie sau etnie. La fundație toți suntem egali și învățăm să ne respectăm, să ne ajutăm şi să ne pese de cel de lângă noi. Împărțim cu bucurie un măr și ne răsfățăm cu mici preparate pe care le pregătim în mica noastră bucătărie. Alături de copii, fiecare ieșire pe domeniu se transformă într-un prilej de bucurie. Traseul nostru cuprinde întotdeauna platanul secular, turnul de apă şi ruinele palatului Micul Trianon. Permanent se nasc întrebări și discuții despre tot ce ne înconjoară, despre cei care au ridicat palatul şi turnul de apă – mă strădui ca în cuvinte simple să îi fac să înțeleagă importanțaprotejării patrimoniului existent.
Cristina Moldovan: – Dar visurile anilor ce vor veni cum arată, din punct de vedere profesional și personal, pentru dumneavoastră?
Carmen Croitoru: – Sunt un vărsător deci nu am limite în a visa.
Visez ca peste ani să regăsesc la domeniu o echipă de tineri care să dea viață acestui loc minunat. Îmi doresc ca tot mai mulți copii din localitate să ajungă ca la maturitate să dezvolte proiecte pe domeniu, să practice meșteșuguri și să inițieze mici afaceri.
Abia aștept ca Palatul Micul Trianon să devină un hub cultural de referință și să găzduiască evenimente de calitate. Peste ani, voi participa cu mare drag ca spectator fidel.
Personal, îmi doresc să fiu sănătoasă ca să îmi ajut copiii şi să mă bucur cât mai mult de nepoții care vor apărea cât de curând. Abia aștept să mă ocup de nepoți şi să le ofer toată dragostea şi priceperea mea.
Cristina Moldovan: – Cum se pot implica cititorii noștri în misiunea Fundației Domeniul Cantacuzino și ce ați dori să le transmiteți acum, la încheierea interviului?
Carmen Croitoru: – Cititorilor le lansez invitația de a vizita în tihnă Domeniul Cantacuzino de la Florești. Intrarea este liberă pe tot parcursul zilei pentru plimbări la pas sau cu bicicleta. Să privească ruinele palatului cu îngăduință și respect și să ducă mai departe povestea acestor locuri încărcate de istorie. În paginile de social media se regăsesc informații despre evenimentele anuale importante pe care le organizăm pe domeniu. Anul acesta vom continua organizarea evenimentelor cu tradiție atât pentru publicul larg cât și pentru comunitatea Florești. Viitorul sună bine!!! Anul acesta vom iniția noi proiecte culturale realizate cu ajutorul prietenilor Domeniului Cantacuzino.
Fiecare om se poate implica în activitățile fundației. Avem evenimente ample care necesită voluntari, avem nevoie permanent de materiale pentru atelierele copiilor din comunitate. Suntem deschiși parteneriatelor de calitate şi permanent căutăm forme de comunicare cât mai eficiente.
Cristina Moldovan: – Pentru mine, întâlnirea cu dumneavoastră a fost o întâlnirea solară, inspirațională și o lecție de iubire aproape sacră pentru istoria acestei țări. Totodată, mi-ați arătat forță, creativitate și asumare. Vă priveam și mă minunam! Sunteți unul dintre cei mai frumoși Creatori de 10 și un autentic Arhitect de frumos. Sunteți o Femeie de 10! Mă plec cu admirație și recunoștință și vă doresc ca oamenii și universul să conlucreze înspre salvarea rapidă a Micului Trianon și a îndeplinirii tuturor obiectivelor pe care le simțiți necesare. Mult succes, din inimă vă doresc!
Carmen Croitoru:- Tot ce s-a realizat pe Domeniul Cantacuzino este muncă de echipăşi fiecare 
om implicat și-a adus propria contribuție, energie și creativitate.
Sunt bucuroasă că pot învăța mereu ceva nou de la cei mai tineri şi sunt recunoscătoare tuturor oamenilor pe care i-am cunoscut de când lucrez aici.
Am o mare bucurie când văd că semințele sădite în comunitate dau roade frumoase – copiii participă la ateliere, adolescenții sunt dornici să devină voluntari ai domeniului şi tinerii se implică în evenimentele de amploare de pe domeniu. Marea provocare o reprezintă menținerea echilibrului între activitatea profesională și viața de familiepentru că implicarea mea înseamnă multă energie şi timp.
Comentează