Fug din nou spre valiza LAMONZA, de pe șifonierul meu. Și nu ca să mă adapostesc de căldură ( în valiză e umbră și răcoare), dar mărturisesc că vreau să mă cufund printre amintiri “de iarnă”, doar-doar m-oi mai răcori puțin, căci pare că până și aerul condiționat se dă înfrânt de caniculă.
Deschid, așadar, valiza , scotocesc prin ea și nimeresc într-o iarnă trecută, printre…dragoni! Dragoni?!? Mda. Mă aflu în superbul oraș medieval polonez Cracovia, al cărui logo este un dragon prietenos, pe care mi l-am și adus, de altfel, acasă, sub formă de breloc! Așa că azi am să vă povestesc cu m e cu dragonii ăștia cracovieni….
Afară sunt, iată, minus două grade Celsius în termometre. Piața Centrală din Orașul Vechi este cotropită…nu, nu de turiști, ci de … dragoni! Pe toate tarabele pieței – și sunt câteva zeci ! – rânduiesc sau atârnă armate întregi de dragoni drăgălași din pluș, multicolori și având dimensiuni diferite: de la cei ce se pot instala confortabil, în chip de breloc, la cheile de acasă și până la cei care-s atât de mari, încât s-ar putea așeza cu tine, la masă, la o cafea… Le zâmbești, îți faci poză cu ei, (eventual îți cumperi doi-trei, pentru tine și prietenii de acasă) după care… te iei cu mâinile de cap!
Dragonii te urmează pretutindeni, în toate colturile turistice ale orașului! În Hala Postăvarilor, bunăoară, – uriașa incintă care ascunde un adevărat “rai al suvenirurilor” – dragonii au pus de asemenea stăpânire pe micuțele prăvălii, înșirate pe toată lungimea halei. Ei au prins și aici forme și mărimi diferite, de culori nu mai vorbesc! Mici statuete, brelocuri, tricouri imprimate, sacoșe din pânză purtându-le desenul, pictat sau caricaturizat, etc – chipul drăgălaș și prietenos al dragonului cracovian pornește, odată cu suvenirul achiziționat, spre țara de obârșie a cumpărătorului, spre a le vorbi noilor săi stăpâni, despre legenda străveche al cărui erou este…
… Dragonul Wawel (limba poloneză îl numește Smok Walewski) este cunoscut, prin părțile locului, și ca Dragonul Dealului Wawel. Cine este, așadar, simpaticul personaj ce sufocă, multiplicat în milioane de clone ale sale, imperiul suvenirurilor cracoviene? Un simplu dragon faimos, provenit din folclorul polonez, și având domiciliul stabil într-o peșteră aflată la poalele dealului Wawel, pe malul Vistulei.
Se spune că, în fiecare zi, dragonul cel rău se îndeletnicea cu distrugerea localităților din întreg ținutul: omora oameni, le jefuia casele și le devora animalele. Dragonul nu avea, se pare, gusturi tocmai rele, pentru că unele versiuni ale legendei consemneaza apetitul său special pentru fetele tinere. Mai mult, folclorul susține că năbădăioasa dihanie nu putea fi potolită decât în momentul în care locuitorii orașului îi furnizau, odată pe lună, câte o fată tânără, ca un soi de taxă, lăsată la intrarea în peștera sa.
Dorința regelui era, firește, de a scăpa de acest pericol public, drept care diverși cavaleri fuseseră trimiși “să rezolve problema”. Însă până și cel mai curajos cavaler a sucombat, pierind ars de flăcările scuipate de temutul personaj. Și, uite-așa, încetul cu încetul, una câte una, toate fetele tinere din ținut au ajuns să fie sacrificate pe altarul poftelor groaznicului și nesătulului dragon. Una singură scăpase, se pare, de a-i fi oferită ofrandă acestuia. Motivul? Care altul, decât faptul că… avea pile! Caci Wanda era frumoasa fiică a însuși Regelui! Disperat că-și va pierde copila, acesta a promis mâna Wandei acelui cavaler care va reuși să-l reducă la tăcere pe infricoșătorul Dragon.
O întreagă competiție a războinicilor de pretutindeni s-a declanșat atunci, în ținut. Toti insă au sfârșit prin a fi Ei răpuși de dragonul vrăjmaș. Iată însă că, într-o bună zi, un biet cizmar cu numele Skuba a acceptat provocarea Regelui său. Arma inspiratului cizmar a fost una total atipică : el a umplut un miel cu sulf și l-a plasat în fața peșterii în care habita dragonul. Flămând, acesta s-a năpustit asupra mielului , l-a mâncat cât ai zice “pește” (“ryba”, în poloneză!😁), fapt care, foarte curând, i-a provocat o sete incredibilă. Drept care, dragonul însetat a pornit-o spre râul Vistula și s-a pus pe băut. Și a băut, și a băut, și a băut… Însă oricâtă apă n-ar fi băut, nu a reușit să scape de durerile din stomac, provocate de supraalimentație (pe atunci nu existau încă nici Trifermentul, nici Colebilul!)
Ca atare, după ce a băut jumătate din râul Vistula, Dragonul s-a umflat și…. a crăpat! În consecință, cizmarul Skuba s-a căsătorit cu fiica regelui, după cum a fost promisiunea, și…. au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!
… Povestea dragonului cracovian mi-a plăcut atât de tare, încât, în semn de simpatie, am dat fuga să-mi fac o fotografie cu ușor hidosul dragon de gips, aflat pe strada noastră, undeva în apropierea hotelului. Și, pentru că sunteți cititori fideli, postez, iată, poza și în acest articol! 😉
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează