Căutam cheile de la mașină. Parcă intraseră în pământ! Am răscolit casa cu fundu-n sus, boscorodindu-l în gand pe Alzheimer și deodata mi-am amintit că, acum vreo două zile, când am descins ulitma oară în valiza 
LAMONZA, dupa amintiri, aveam cheile în mână. “Sigur le-am scăpat în valiză!” – mi-am zis. Și așa a fost! De pe fundul valizei, mi-a zâmbit șmecherește legatura de chei ( cheia mașinii este înfrățită, prin breloc, cu telecomanda garajului!). Între timp, cheile legaseră o prietenie strânsă – pe teme profesiinale!😁- cu cele câteva fotografii de la Muzeul lui Enzo Ferrari, pe care nu l-am ratat, când am străbătut cizma Italiei de sus până jos. Despre el vă voi vorbi azi.
Toţi cei mai mult sau mai puțin pasionaţi de lumea auto, au auzit, cu siguranță, despre legendarul constructor de maşini, Enzo Ferrari – o figură emblematică a lumii automobilistice, în plus – fondatorul companiei cu acelaşi nume. Primul muzeu Ferrari a fost deschis în oraşul Maranello ( unde se află și sediul companiei, uzina şi baza operaţională a echipei de Formula 1). În pofida acestui fapt însă, istoria Ferrari a început, în realitate, la Modena, în casa tatălui său – Alfredo, care i-a servit acestuia drept atelier. În 2012 în acest loc a fost inaugurat un muzeu ce-i poartă numele. 
Marturisesc că mă aflam în Bologna, unde îmi dorisem demult să ajung, dar pentru că internetul mi-a semnalizat, în apropiere, Modena, nu am putut rata ocazia de a vizita casa muzeu Enzo Ferrari. Despre care auzisem, fară a mă da neapărat în vânt după mașinile de curse și cursele de mașini!
Complexul include două clădiri. Prima este casa în care a trăit Enzo împreună cu familia sa, locuinţa fiind construită de tatăl său – Alfredo Ferrari. Timpjl a fost neiertător și din clădire a rămas doar carcasa, în prezent aceasta găzduind o expoziţie permanentă de motoare şi cîteva maşini, evident Ferrari.
Am privit și eu, precum vițelul – poarta nouă, sau mâța – calendarul , sofisticatele motoare, expuse în casa devenită muzeu, amestecându-ma printre cunoscătorii care analizau cu interes aparatele ce puneau în mișcare unele dintre cele mai rapide mașini din lume. Câteva astfel de mașini, de pe la “începuturi” au devenit decorul perfect pentru fotografii!
Am intrat apoi în Sala de expoziţie a muzeului. Peste 20 de modele de maşini Ferrari, din diferite etape ale 
companiei, odihneau în toată splendoarea lor, pe piedestaluri, însoțite de tăblițe explicative. Deloc tehnice, explicațiile, ci mai degrabă referitoare la performanțele “artistice” ale mașinilor : în ce filme celebre au “jucat”, de ce mari actori i omenirii au fost conduse. Aflu că expoziția tematică pe care o vizitez este temporară si se numește , cum altfel?, Red Carpet.
Costul proiectului s-a ridicat la 18 milioane de euro, o investiţie sponsorizată de către autorităţile locale din Modena. Anual , locul în care mă aflu, atrage peste 100 mii de turişti – ceea ce înseamnă foarte mult pentru economia regiunii.
Clădirea muzeului a fost desenată în 2003 de celebrul arhitect Jan Kaplicky. După moartea sa, în 2009, a fost dusă pînă la capat de colegul său de la Future Systems, Andrea Morgante.
….Dar…sssst! Liniște! La un moment dat în sală se stinge lumina şi începe un show cinematografic care folosește 19 proiectoare pentru a difuza un documentar despre viaţa lui Enzo Ferrari. Povestea sa pornește din anii în care era un simplu tânăr care lucra la Alfa 
Romeo, mergând până în perioada în care a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din lumea automobilistică.
După o mică pauză, în care profit să mai fac câteva fotografii cu superbele “locatare” ale Muzeului, pe acelaşi
ecran este difuzat un alt film : de data aceasta este o înlănțuire de secvenţe din peliculele celebre în care apar automobilele Ferrari, conduse de marii actori ai omenirii. Sunetul în sală este la fel de impresionant şi de rezonant ca într-un cinematograf , iar video-ul cu pricina îl redau mai jos, ca să vă puteți bucura și voi.
La ieşire puteţi încerca si voi senzaţia de pilot de Formula 1, cu ajutorul unui simulator pus la dispoziția vizitatorilor de către edilii muzeului . Mie mi s-a părut cam mult 25 de Euro pentru 7 minute, așa că…m-am suit în Wolkswagenul meu cuminte și am pornit-o mai departe, prin fascinanta țară în formă de cizmă…
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează