..Și din nou am dat jos valiza LAMONZA de pe șifonier, apucându-mă să cotrobăi prin ea. Nuuu! Nu căutam nicidecum vreo listă, cum v-ar fi putut sugera titlul, ci doar o nouă amintire, legată de data aceasta de un episod emoționant, petrecut în timpul celui de-al doilea război mondial. Ce-mi veni? Păi..tocmai revăzusem, pe Netflix, capodopera cinematografică “Lista lui Schindler” , care mi-a reamintit că, cu ceva timp în urmă, vizitasem eu însămi fabrica vestitului industriaș german, care salvase de la moarte atâția evrei nevinovați..
Polonezii îi spun „Fabryka Emalia Oskara Schindlera”, adică, în traducere liberă, “Fabrica de vase emailate Oskar Schindler”. Poate până acum ceva timp, denumirea nu ne spunea mare lucru, mai ales nouă, celor de departe și poate mai puțin atenți la detaliile celui de-al doilea război mondial. Însă din 1993 încoace, de când planeta a avut ocazia să se emoționeze urmărind celebra peliculă cinematografică regizată de Steven Spielberg, “Lista lui Schindler”, acest loc din Cracovia a devenit unul dintre cele mai vizitate din Polonia. Căci “lista lui Schindler” a existat, în realitate, iar cunoscutul industriaș Oskar Schindler, cel care a salvat, în timpul ocupației naziste, 1000 de evrei de la moarte, reușind să-i angajeze în fabrica sa, a existat și el aievea.
Fabrica de la numărul 4 al celebrei străzi Lipova adună și astăzi mii de oameni, zilnic.
Doar că acum nu mai este vorba de muncitori, ci de turiști, veniți din întreaga lume, să viziteze unul dintre cele mai inedite muzee de istorie din Europa. Fabrica unde s-a turnat filmul lui Steven Spielberg, a continuat să funcționeze și după terminarea războiului, nemaifiind profilată însă pe vase emailate, ci pe producția de echipamente de telecomunicații. După căderea comunismului, autoritățile orașului au decis să-i dea însă o altă misiune : ea a devenit parte a Muzeului de Istorie al Orașului Cracovia, dedicată fiind perioadei în care acesta s-a aflat sub ocupație nazistă.
Chipul luminos al minunatului industriaș veghează holul de intrare al muzeului, însoțit de vorbele din înțeleptul Talmud : “ Cel ce salvează un om, salvează o întreagă lume”. Fotografia lui Schindler ocupă un perete întreg al încăperii de la intrarea în clădire, ceilalți trei fiind acoperiți de cele peste o mie de chipuri ale evreilor pe care acesta i-a salvat…Și de aici înainte, începe povestea…O poveste adevărată, cu lacrimi multe și suferință la tot pasul, cu mărturii ale unei istorii nemiloase, care a sacrificat milioane de oameni nevinovați.
Sălile muzeului – fostele sectii de producție ale vechii fabrici, unele păstrând zidurile de odinioară, încărcate de istorie – adună de fapt povestea locuitorilor orașului Cracovia, polonezi și evrei deopotrivă, supuși unui regim de teroare și exterminare. Muzeul este conceput cronologic : ești invitat, mai întâi, să pătrunzi în atmosfera anilor de dinainte de război. Imaginile de arhivă sunt puse în valoare într-un mod dibaci, astfel încât , la un moment dat, chiar ai sentimentul că pășești pe străzile Cracoviei de altădată, că te amesteci în mulțime și trăiești istoria orașului pe propria ta piele.
Și, deodată, începe războiul! Cerul Cracoviei este spintecat de bombardierele germane, mulțimea aleargă îngrozită, pe străzi, Cracovia, ajunsă sub ocupație, devine Capitala Guvernămantului General. Naziștii incearcă din rasputeri să distrugă identitatea orașului : înfricoșătoarea zvastică devine omniprezentă, statuile istorice ale Cracoviei sunt distruse, străzile orașului își uită vechile denumiri, căpătând altele noi, germane. Edilii muzeului au recreat străzile de atunci , condițiile de viață inumane din interiorul ghetoului, chiar și zidurile care-l împrejmuiau și care sunt construite sub forma pietrelor de mormânt evreiești. Într-o incăpere specială, înecată in intuneric, vizitatorii se adună, în tăcere, ascultând, cu lacrimi în ochi, emoționantele povești filmate ale supraviețuitorilor de atunci și proiectate pe un ecran, ca la cinematograf…
Ororile războiului au fost resimțite din plin de locuitorii Cracoviei, mai cu seamă de către evrei. Însă tot războiul l-a adus aici și pe afaceristul Oskar Schindler, venit aici, ca orice om de afaceri, pentru a face bani, de pe urma ocupației naziste. Abil, ca orice afacerist, Schindler reușește să pună mâna pe o mai veche fabrică poloneză, aflată pe strada Lipova, la numărul 4. Fusese fabrica unor evrei, cărora afacerea cu produse metalice nu le mersese conform planului, fabrica intrând în faliment. Pentru a o face profitabilă, Oskar Schindler decide să folosească cea mai ieftină forță de muncă cu putință: pe lucrătorii evrei. Aceștia devin angajații lui Schindler, industriașul reușind să-și facă numeroase relații în protipendada nazistă și procurând, în consecință, numeroase contracte avantajoase pentru fabrica sa.
Fără doar și poate, că vizitatori ai Cracoviei, muzeul “Fabrica lui Schindler” devine un “must see”. Este un “remember” absolut necesar, al unei istorii zbuciumate, pe care a trăit-o poporul ce-ti este gazdă ..
Și, ca o mențiune necesară acestui reportaj, vă reamintim că filmul „Lista lui Schindler” a luat șapte premii Oscar, fiind considerat unul dintre cele mai bune filme din istorie. Biblioteca Congresului SUA l-a ales să fie conservat pentru posteritate, trecându-l pe lista Registrului Național al Filmului.
Foto: Dana Grigore
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează