Azi a nins, pentru prima oară. Oare are rost să vă povestesc despre bucuria mea nesfârșită, care a venit la pachet cu nasul meu, lipit de geam, fix așa cum făceam în copilărie, când îmi înfigeam privirea matinală în imaginea devenită albă a parcului Floreasca, ce se întindea în fața ferestrelor noastre. 
Astăzi a nins, așadar și acest fapt, aparent atât de banal, dar atât de emoționant în esență, mi-a amintit – nu știu nici eu de ce – de o frumoasă călătorie în Finlanda, mai precis de o plimbare friguroasă pe bulevardul său central, Aleksanterinkatu. Despre el vă voi povesti astăzi, extrăgând așadar o nouă amintire din valiza LAMONZA…
…Helsinki este, după cum bine știți, capitala Finlandei și centrul administrativ al provinciei Uusimaa. Este cel mai mare oraș din țară , situat fiind pe coasta Golfului Finlandei. Helsinki este frumos și modern, construit fiind după modelul orașului Sankt Petersburg, și asta după un incendiu care a distrus 1/3 din nucleul său istoric. Drept urmare, capitala finlandeză a primit un centru neoclasic cu străzi largi și frumoase și , mai ales, cu bulevarde . Dintre acestea din urmă, Aleksanterinkatu se remarcă drept cel mai important și este și cel ce mi s-a lipit de suflet, precum marca de scrisoare. 
Locuitorii orașului îl răsfață spunându-i familiar “Aleksi” . El se derulează în paralel cu gata și este principala arteră a acestei zone. Pe străzile ce o intersectează se află împrăștiate o multitudine de magazine, care dau caracterul comercial al zonei. Prăvăliile cu suveniruri alterneaza cu micuțe buticuri de modă și de artă, iar în stradă au loc deseori evenimente stradale, inclusiv târguri.
Pe mijlocul străzii trece un pitoresc tramvai, care subliniază ineditul cartierului, păstrându-l ancorat undeva, în trecut.
Mi-a rămas în minte imaginea unui muzician ambulant, pe care de altfel l-am și imortalizat pe peliculă . Mi-a plăcut și personajul , dar mai ales ineditul său intrument muzical : o mulțime de sticle goale, atârnate de un cadru de lemn. Prin lovirea dibace a muzicantului, sticlele scoteau sunete melodioase, compunând celebre șlagăre internaționale. Fiind iarnă, un colid cunoscut s-a revărsat pe întregul bulevard. Afară era însă prea frig pentru ca trecătorii să se oprească din drum, admirându-i talentul bărbosului muzicant stradal . Eu am făcut-o, și nu doar pentru a mă fotografia în preajmă-i, ci și pentru a-i adăuga cei 5 Euro ai mei, în cutia cuminte așezată pe caldarâmul înghețat…
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează