Da, îmi place peștele, consumat sub diferite forme. Numai înghețată de pește cred că n-am mâncat, in rest, am 
degustat peștele sub toate formele sale, din toate apele, pe toate meridianele pe care pașii ( și foamea 😁) m-au purtat! Iar valiza LAMONZA, cea care mă însoțește prin călătorii, păstrează destule
amintiri din locurile cu pește gustos, prin care poftele m-au adus.
Unul dintre ele, spre care mă avânt destul de des, este unul cu nume foarte complicat : HALASZCSARDA, un Han al pescarilor, foarte aproape de Szeged – localitate aflată la rându-i foarte aproape de granița cu Ungaria. Firește, in Ungaria!
Mi s-a întâmplat de multe ori ca, aflându-mă în vestul țării, prin vacanțe sau cu treabă, să mă avant peste hotare, la vecinii unguri, doar pentru a degusta bunătățile din pește de la Halaszcsarda. Imi place locul, imbibat cu elemente de tradiție , imi place mâncarea, îmi place servirea, îmi place tot! Dindărătul 
“babețelelor” roșii, cu care fiecare client este dotat, am degustat cuminte , rând pe rând, in repetatele mele vizite, toate bucatele pe bază de pește ( sunt cateva zeci, adunate în meniurile bilingve). Am făcut și topuri , dar… nimeni și nimic nu au reușit să detroneze ciorba de pește, delicioasa, memorabilă, a cărei rețetă niciunul din 
meseriașii ospătari nu a vrut să mi-o șoptească. Deh, secret profesional!
…Acesta nu este neapărat un reportaj de călătorie, este mai degrabă o invitație la masă, ca , atunci când pașii vă poartă spre hotarele de Apus ale țării, să le treceți în fugă, pe la ora prânzului, spre a degusta, la Halaszcsarda, bunătăți cum doar în vis mai întâlnești!
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează