Amintiri din valiza LAMONZA Călătorii

Amintiri din valiza LAMONZA. Episodul  160. La Tokyo, în lumea științei și tehnologiei

 

Astazi am avut chef să mă minunez de ceva. Și pentru că în jurul meu nimic nu mă mai miră, am rugat din nou valiza LAMONZA să-mi ofere una din multele sale amintiri de senzație, culese prin călătoriile pe care împreună le-am făcut. “Ai chef de lucruri WOW? Atunci te voi purta cu gândul la Tokyo, în fabuloasa Japonie!” – mi-a șoptit valiza. Și…iată-mă, printre amintiri, într-una din cele mai spectaculoase țări de pe pământ! 

    Gura căscată este leit-motivul unei călătorii în Japonia. O vei închide numai atunci când dormi. În rest, ți se vor oferi zilnic destule motive de uluire! Ne aflăm – eu și Victor – pe faimoasa insulă Odaiba, care adună nenumărate obiective conectate la lumea științei și tehnicii – lume în care Japonia se înscrie perfect. Nu știu dacă nu vumva chiar ea este cea care a creat această lume! 

Suntem față-n fața cu MIRAIKAN – Muzeul National al Științei și Inovației. Ce clădire monumentală! Un spațiu nesfârșit, întins pe șapte niveluri, toate cu desfhidere către un hol spectaculos, deasupra căruia este suspendat un uriaș glob pamântesc, aflat într-o rotire perpetuă. La fiecare etaj, un furnicar de japonezi , care se simt in lumea științei precum peștele în apă. Toate do enii.e acesteia au sectiuni bine reprezentate în Muzeu. Le luăm pe rând. Victor ( pe atunci afolescent) este, iată , fascinat de vizitarea unei navete spațiale originale. Studiem cu atenție toate compartimentele , în care, luni de zile, își desfăsoară activitatea, la distnță uriașă de pamant, membrii misiunilor spatiale. Iată și bucataria unde-și gătesc exotica mâncare spațială, dormitoarele – unde dorm…în poziție verticală, “priponiți” în sacii de dormit, apoi monuscula baie, laboratoarele de lucru, etc.

Ieșim din navetă și avem sentimentul unei ușurări. Starea de bine persistă după ce descoperim pe un panou ce îi înfățișează pe toți cosmonautii planetei, chipul binecunoscut al lui Dumitru Prunariu. 

   Vizita prin Muzeu, Miraikan trece și pe la “masa rotundă a urechilor ciulite”. Denumirea îmi aparține, ideea – e a lor, a japonezilor! Au pornit de la un fapt foarte simplu : acela că nou, oamenilor, ne place al naibii de tare să vorbim, iar atunci când o facem , avem pretenția  ca toată lumea să ne asculte. Putem vorbi, desigur, și la pereți, dar parcă e mult mai plăcut să ai un interlocutor, care să dea mereu din cap și să nu te contrazică. In fața unei mese, japonezii au așezat câțina roboți humanoizi, care asta fac : te ascultă cu urechile ciulite si dau aprobator din cap, producându-ți o nemăsurată plăcere. Chiar dacă nu înțeleg nimic din ceea ce le spun, pe limba lor, turiștii veniți din toate cele patru zări. Am încercat și eu, povestindu-le despre trăznăile pe care le face la școala fiul meu sau cum câinele nostru ne roade sistematic papucii. Au fost de acord! 😁

   Ultimul popas a fost “ acasă la ASIMO”, celebrul robot humanoid, despre care tocmai vorbiseră  jurnalele de știri din întreaga lume. Ne-a condus către ele șuvoiul de oameni, grăbiți să ajungă la următoarea reprezentanție a robotului. Am urmărit-o și noi, fascinați! …Până la urmă, o lume guvernată de roboținu arată chiar atât de rău! 😉

 

Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/