Amintiri din valiza LAMONZA Călătorii

Amintiri din valiza LAMONZA. Episodul 142. La pas, prin liliputanul San Marino 

 

Rezonez perfect cu locurile de pe pământ care au denumiri ce se apropie de numele meu. Depozitez zeci de
fotografii , in valiza mea LAMONZA, care așteaptă cuminte pe șifonier să-mi reiau călătoriile, în care apare imaginea mea, profilată pe o serie de ambarcațiuni. Nu întâmplător. Pentru că undeva, în apropiere, ochiul ager descoperă o plăcuță pe care scrie “MARINA”. Asta pentru că, în cateva limbi ale pământului, “Marina” înseamnă “port”! 😁

    Astăzi vă voi spune două vorbe despre “San Marino” – care aduce și el cu numele ce-l port în buletin! 

Denumirea în italiană este superbissimă. Folosesc suficul, pentru că …ia uitați-vă ce frumos sună : Serenissima Repubblica di San Marino! 

Ce este de fapt San Marino? Un microstat-enclavă, pitit în pântecele Italiei. Este situat pe Peninsula Italică, pe versanutul de nord-est al Munților Apenini și măsoară nu mai mult de 61 km pătrați! Nici 34.000 de suflete nu respiră oficial în San Marino, deși vara, în sezonul turistic, lumea se calcă pe picioare, pentru că turiștii ard de neră dare să străbată cu pasul micuțu” teritoriu. O informație inedită : San Marino este membru al Uniunii Europene. De fapt, este chiar cel mai mic stat membru! 

Numele de San Marino provine de la Sfantu Marinus, care a fost un biet pietrar, originar din colonia romană de pe insula Rab, a actualei Croații. Potrivit legendei, în anul 257 î.H., Marinus a participat la reconstrucția zidurilor orașului Rimini, după distrugerea lor de către pirații liburni. Marinus a fondat apoi o comunitate monahală independentă, astfel, San Marino  revendicându-se drept cel mai vechi stat suveran existent, precum și cea mai veche republică constituțională.

Celor pasionați de economie, le voi spune că San Marino este considerată a fi  o economie extrem de stabila, cu una dintre cele mai scăzute rate ale șomajului din Europa, fără datorie națională și cu excedent bugetar, și are cea mai mare rată de proprietate auto, fiind singura țară din lume cu mai multe vehicole decât oameni!  Și dacă tot vorbim de automobile, nu putem să nu amintim de Grand Prix San Marino, faimosul  circuit de Formula 1, a cărui construcție a început prin anii ‘50. 

…Eu , personal, am bătut cu pasul  orașul San Marino – capitala statului-pitic – și  nu mi-a luat decât câteva ore pentru a-i colinda centrul său istoric. Am fost, mărturisesc, fascinată de  străzile sale pietruite lungi, pe care te poți plimba fără grijă, mai ales în centru,  unde accesul maşinilor este restricţionat.

Şi dacă  am pomenit de centrul oraşului, va voi spune  că acesta este protejat de cele trei turnuri de pe Muntele Titano: Guaita, Cesta şi Montale. 

Oprirea mea la San Marino nu a fost atât de îndelungată, încât să-mi permită să-mi vâr nasul și prin muzeele sale. Vă voi spune însă că ele nu lipsesc , din capitala San Marino. Am trecut, bunaoară, pe lângă Muzeul de Stat (ce-şi propune să clarifice curiozitatea celor interesaţi de istoria republicii), Muzeul San Francesco (care găzduieşte lucrări de artă, anexat fiind vechii mânăstiri franciscane din oraş) sau Muzeul Curiozităţilor – un loc ciudat în care veţi găsi o mulţime de exponate ieşite din comun, cum ar fi: talismanele din secolul XVIII ori statuile celui mai înalt bărbat, a celei mai mici femei, a celui mai gras şi a celui mai tatuat om din lume).

În Piaţa Libertăţii din San Marino se înalță seme Palatul guvernamental, care serveşte ca primărie a oraşului : locul care găzduieşte ceremoniile de stat şi este , în plus, sediul oficial al organismelor instituţionale şi administrative de conducere ale Republicii San Marino. Muzeul Armelor (ce se află în Castello della Cesta, situat la cea mai mare înălţime pe Monte Titano), este şi el o destinaţie căutată de turişti . Nu este de ratat nici   Basilica Santo Patrono, ridicată în cinstea Sfântului Anton , un loc important de pelerinaj pentru credincioşi.

Însă mărturisesc că, la fel ca oricărui turist ahtiat după shopping și suveniruri, plimbarea cea mai frumoasă a cinstituit-o cea de pe pasajul pietonal comercial, în care cetățeni de pe toate meridianele globului se perindau în pas de voie, admirând obiectele tradiționale de la tarabele și buticurile înșirate pe margini sau degustând , la câte-o terasă pitită la umbră, delicioasa înghețată italienească, “gelato”. Prin urmare, poza de final a prezentului articol nu are cum să fie alta, decât cea care atestă faptul că eu însămi am căzut în această mare ispită! 😁

 

Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/