Modă

Cum am reușit eu să nu-mi vând ia , la americani

Pe când lumea era normală și se mișca de colo-colo pe planetă, obișnuiam și eu să călătoresc. Mult, des și cu folos. De cele mai multe ori, se intâmpla să mă nimeresc între românii din diaspora, care se bucurau nespus nu numai să întâlnească pe “unul de-al lor”, dar acesta să fie și o persoană cunoscută. Desigur că se căzneau pentru a-mi face plăcere, amintindu-și frânturi din emisiunea mea de odinioară, “Ceaiul de la ora 5”, neștiind că , de fapt, prin asta , e-adevărat, mă și măguleau, dar îmi și răsuceau cuțitul în rană, făcându-mă să conștientizez cât de mult timp a trecut de atunci. 

La întâlnirile cu românii risipiți prin lume fac două lucruri obligatorii : port ceva tradițional românesc și notez bancurile care se spun, în timpul întâlnirilor, după ce se mai dezgheață atmosfera. Îmi amintesc că la NewYork, cu vreo 3-4 ani in urmă, mi-am îmbogătit colecția de bancuri cu unul pe care vi-l împărtășesc și vouă. Nu înainte însă de a vă povesti cateva date despre bluza cu care atunci i-am data gata pe români, rezistând cu greu să n-o vând, pentru o sumă care-i depășea cu mult prețul de achiziție de pe https://www.ienationala.ro/ro/ .

Așadar, frumoasa bluză din fotografie este din bumbac 100%, brodată generos tot de măiastrul calculator, care s-a jucat de data asta cu semnele : ROMB (n-ați uitat? Simbolul pământului, cu punctulețele din mijloc, reprezentându-i roadele), COARNELE DE BERBEC ( simbol al puterii și fertilității, protejându-și purtătorul de pericole) și TRIFOIUL CU 4 FOI ( evident simbol al norocului).

Galbenul, roșul și albul se îngemănează în modelul frumos lucrat, adunând în el prorpiile simboluri : energia solară, dragostea și puritatea. 

Nu știu dacă bancul de mai jos, spus mie de către un avocat new-yorkez, se va ridica la nivelul frumoasei bluze cu care i-am dat gata pe americani, dar am promis că vi-l redau și asta o să și fac :

Cică pleacă Ion din sat în America şi devine “John”,  mare om de afaceri. După un timp,  fiind în concediu, se întoarce în sat şi oferă fiecărui sătean câte 100 dolari. Toata lumea e mulţumită, îl laudă pe John ce băiat bun este. În următorul an, istoria se repetă, sătenii având numai cuvinte de laudă pentru John. Dar iată că în al treilea an, John îi oferă fiecarui sătean… numai 50 dolari!

Se întâlneşte Gheorghe cu Vasile:

– Vasile ţie tot 50 dolari ţi-o dat?

– Tot, măi Gheorghe!, zise Vasile nemulţumit.

– Eu nu pot sta aşa, mă duc să-l întreb de ce!..

Se duc amândoi la John, iar Gheorghe se încumetă și îl întreabă:

– Măi John, lumea e nemulţumită în sat, de ce ne-ai dat numai 50 dolari?

– Ştii măi Gheorghe, a venit criza, a intrat băiatul meu cel mic la facultate, au crescut cheltuielile, bani sunt mai puţini, asta e, viaţa e grea!

La care Gheorghe către Vasile:

– Vezi măi Vasile, John îşi ţine baiatul la facultate pe banii noştri!

 

Rubrică susținită de IE NATIONALA : Magazin online de ținute traditionale

Etichete