N-am fost, nu sunt și nu voi fi niciodată snoabă. Nu rătăcesc prin muzeele de artă ale lumii, doar ca să mă 
laud apoi cu asta în fața prietenilor sau ca să postez, în neștire, fotografii pe Facebook. Deși valiza mea LAMONZA, unde îmi păzesc cele mai frumoase amintiri din călătorii, adăpostește destule fotografii din muzeele lumii, le folosesc, cu precădere, pentru a ilustra articole precum cel de față.
Așadar, mă aflu la New York. Fotoreporter îmi este , ca de obicei, Victor, fiul meu, adolescent pe atunci.
În Cartea Recordurilor americane, Muzeul Metropolitan de artă din New York se află pe primul loc, fiind în același timp și unul dintre cele mai vizitate muzee din lume. Cele două milioane de lucrări sunt expuse în cele 17 secțiuni ale clădirii sale principale , amplasată chiar în Central Parc . Cu alte cuvinte, după ce ai asudat, pedalând prin nesfârșitul Parc new-yorkez, lași bicicleta la intrarea în muzeu și te cufunzi în Frumos.. Aventura ta poate dura chiar și o zi întreagă, asta dacă Timpul e îngăduitor cu tine.
În anul 1870, o mână de businessmani, artiști și oameni de cultură ( – ce 
combinație frumoasă! la noi nu-i vezi împreună decât eventual prin talk-show-uri!) au pus mână de la mână și, în dorința de a facilita publicului american accesul la artă, au fondat Muzeul Metropolitan de artă din New York. Însă , culmea! ideea acestuia s-a născut , de fapt, la Paris, cu câțiva ani în urmă, când, fermecat, probabil, de muzeele de artă pariziene, avocatul american John Jay , inițiatorul ideii, a adus-o cu sine, odată cu întoarcerea în America. Au trecut, de atunci, câțiva “anișori”. Astăzi, muzeul new-yorkez îi bucură nu numai pe americani, – precum în planurile inițiale ale edilior săi, ci și 
milioane de turiști iubitori de artă de pe toate meridianele planetei… Pentru a parcurge cei peste 190.000 de metri pătrați ai muzeului trebuie să scoți din buzunar 25 de dolari! Vi se pare mult? Până la urmă, e prețul a 5-6 pâini de la orice supermarket! …însă ceea ce ți se oferă “la schimb” este ..neprețuit!
…Marmura este vioara întâi , iar constructorii n-au făcut deloc economie! Sălile sunt înalte, spațioase și, aș spune “aerisite”, însa termenul cel mai potrivit este mult mai..dur: întregul spațiu este “mângâiat” aprig de… aerul condiționat! Dacă n-ai la-ndemână, prin poșetă, o jacheta sau măcar un șal, riști să devii tu insuți o statuie ..de gheață!
Ai trecut filtrul de control, ca la aeroport, de la intrare, ai plătit biletul, ai închiriat sau nu “audio-ghid” 
și…întâlnirea ta cu Frumosul poate să înceapă! Treci, pe nesimțite , dintr-o lume în alta, confruntând cele văzute cu indicațiile și harta din ghidul tipărit, ce ți se oferă la intrare. …Iată Sala dedicată antichității și Egiptului antic. Victor e fascinat, ca orice adolescent, de poveștile legate de piramide, faraoni, viața de apoi , în accepțiunea anticilor locuitori ai teritoriului scăldat de apele Nilului. Petrecem minute bune , admirând Templul lui Dendur – un autentic templu egiptean din piatră, transplantat din lumea lui, peste mări și țări și, mai ales, peste milenii de istorie. Edilii muzeului i-au alocat o sală uriașă,nesfârșit de înaltă și având 
geamuri de sticlă de jur împrejur, ceea ce oferă spațiului o luminozitate excelentă. Templul este chiar în centrul sălii ; pătrunzi în el și te simți transportat în trecut. La ieșire, pe geamurile din jur se zăresc arborii din Central Parc. Ai revenit în realitate! În restul secțiunii – miniaturi egiptene, sarcofage, statui, bijuterii. Mult mister, peste tot.. Cu pasul domol parcurgem apoi sălile marilor maeștri ai artei europene. Nu cred să lipsească vreunul din numele celebre. Mă bucur să constat că , deși este un adolescent aș spune tipic, care se hrănește aproape numai cu calculator, Victor a auzit 
de Van Gogh, Matisse, Rembrandt, Picasso, Monet ( nu, nu “Jean Monnet”, liceul unde învață!), Rubens, Dali, El Greco, Botticelli. Face, iată, cu o emoție pe care o sesizez cu bucurie, legătura între numele lor și lucrările ce acoperă pereții muzeului – da, Victor, imaginează-ți, tablourile pe care le vezi sunt chiar adevărate, sunt pictate de mâinile artiștilor, și nu fotografii din reviste sau de pe internet ! Sculpturile emoționează și ele, mai cu seamă când privirile ajung la etichetele aferente, descoperind nume de referință. Recunoaștem, cu satisfacție, unele lucrări celebre ale marelui sculptor Rodin, mentorul lui Constantin Brâncuși.
După ce ai epuizat marii maeștri, Muzeul te provoacă la o călătorie prin arta aparținând poparelor africane, asiatice, prin arta Oceaniei, apoi prin arta bizantină și islamică. Au făcut înconjurul lumii edilii, spre a aduna sub acoperișul generos al Muzeului instrumente muzicale, costume și accesorii, arme antice și armuri, din toate timpurile și de pe toate meridianele planetei. Parcurgând interioarele amenajate atât de divers și de inspirat – cum ar fi în maniera Romei antice – unele, dar și după regulile designului american modern- altele, avem sentimentul că hotarele între secole se șterg și că o mașină a timpului, care ne-a înglobat în chip fantastic, săvârșește, purtându-ne în pântecele sale, o uluitoare călătorie în trecut, printre secolele și mileniile de istorie..
La capătul unei jumătăți de zi, ușile rotative ne conduc afară din Muzeul Metropolitan de Artă ; ne ciocnim zgomotos de zbuciumul cotidian, având sentimentul că am lăsat în urma noastră un vis. Nu este neapărat ceea ce numim “visul american” , ci visul unei Planete întregi, care pare că și-a adunat tot frumosul Trecutului său, în clădirea grandioasă în care tocmai ne-am aflat…
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează