Povestea mea

Capitolul 18. FLOTANTA

 

De ce noi trebuie sa fim mai cuminti decat ei ? Fiindca suntem mai delicate , mai vulnerabile si astfel mai expuse pericolelor ? Pentru ca vom deveni mame si vom duce specia mai departe ? Sau pur si simplu datoita faptului ca am cedat cutumei de a ramane in casa , spatiu fara orizont si perspective ?
Libertatea ti-o da iesirea din mediu , abandonarea reperelor. In capitala nu mai contam pentru nimeni , nici pentru cei de acasa , care se linistisera cu ideea ca sunt la studii , la teatru sau la concert , unde imi era destinata formarea. A prinde forma inseamna a deveni ca altii , a te inchide intr-un cofrag si in urma unei presiuni adecvate sa iesi ca milioane de licentiati. Acum si noi femeile suntem supuse educatiei pana la cel mai inalt nivel , spre a nu mai scapa nealterate. Noi , relicva unei puritati decadente…
Ma saturasem de conventionalisme inainte de a le fi trait.
Laur imi recomandase in scurta lui perioada inocenta :
” Domnisoara , sa va faceti viza de flotanta ca altfel nu va mai primesc in camin ! ”
O spunea fara autoritate tuturor fetelor , nici macar nu citise norma in vreun cod , o auzise de la tura de dinaintea lui si o considera , nu ca ar avea greutate , ci ca ar fi un bun prilej de a intra in vorba cu noi.
Eu i-as fi raspuns :
” Ce nu as da sa petrec o noapte pe malul apei reamenajate , sa aud pestii lucitori cum se zbenguie sub clar de Luna , sa fac amor cu cine s-o gasi si apoi sa ne stergem cu frunze de lipan , scortoase ca un prosop apretat. ”
Cu sau fara acte eram o flotanta , plutind pe fluviul heraclitean al vietii fara intoarcere , o femeiusca usoara , imponderabila , fara tendinta la scufundare.
Citisem in Tolstoi o fabula dupa Esop : o vulpe avea purici si ca sa scape de ei si-a bagat picioarele in apa. Ei i-au sarit pe trunchi. Si-a cufundat trupul , puricii i-au sarit in cap. S-a imersat cu totul , lasandu-si doar botul sa respire. O surata de a ei , vazand cum se poate scapa de mancarime , nu a mai pierdut timpul si s-a aruncat in mijlocul vartejului de ape si nu a mai iesit. Si destrabalarea se face cu stil…

Aveam lumea la picioare. O strabateam pe tocuri. Imi placea sa ma fatai prin raioanele de fashion precum Tutea prin filosofia germana. De ce revistele de moda se numesc ” magazine ” ? Fiindca sunt variate ca exponatele in vitrina si te indeamna sa cumperi.
Imi place sa port mulat. Parca simt strangerea barbatului care a croit piesa vestimentara. Cand imi pun ceva larg ma debarasez de vreo femeie cicalitoare , pedanta si Xantippa.
Pentru cine ma imbrac elegant ? Pentru mine ? Nici vorba…Pentru miile de ochi de pe bulevard. Acesta e adevaratul catwalk. Cand vad femei indiferente , iesite din casa cum s-a nimerit , fluturand o sacoasa goala cu toarte imense si pantec deformat , si pe care o vor burdusi cu de toate , imi dau impresia ca sunt in capot si cu bigudiuri. Ele au scazut si capacitatea barbatilor de a percepe frumusetea. Obisnuiti cu ce li se da , s-au apaltizat intr-un bine domestic castrator. Vanatorii din ei sunt ghiftuiti cu semipreparate. Daca voi reusi sa redestept simtul estetic sunt mare… Dar fara erotism nu se poate. Ei trebuie scosi din vagauna pe acolo pe unde au intrat. Primii dintre ei vor fi numiti adulteri si repudiati de toti. Urmatorii , prudenti , isi vor intoarce privirile spre propriile sotii si le vor deprinde cu noile lor pretentii. Ele vor exclama printre dinti :
” Ai amanta ! ” si se vor duce la coafor nu ca sa isi faca zigurate in cap ci spre a se tunde bob frantuzesc. Vor da ciorapii terni pe unii luciosi cu jartiere sclipitoare si vor renunta la costumele unisex in favoarea unora cu adevarat feminine care sa tipe pe ele si sa-i faca si pe ei sa tipe.
E greu sa fii eroina in casa si fotomodel cand ai copii , dar nici amputarea vietii nu e de dorit. Sotii fug sub diverse motive. Orice intarziere a barbatului e justificata. Nu ramane nici la birou , nici la prelungirile unui meci de fotbal. Face dragoste asa cum nu gaseste prilej acasa. Schimba pozitia decenta a misionarului , invata trucuri noi , se lasa captivat de ce nu stia. Da certitudinea pe amagire. Ea , domestica , suporta , bucurandu-se ca mai are un ragaz sa dea o fuga la parinti , doi oameni in varsta care au impins-o in dezastrul caminului.

Ce paradox…Vestalele , Pazitoarele Foaierului , erau virgine…Ca sa tii casa nu trebuie sa te culci cu barbatul. Copiii ii faci ca o datorie de serviciu , netrecuta pe lista placerilor. Iti deschizi vaginul pentru a naste , nu pentru a-l primi pe el. Stiindu-ti destinul , i-l accepti si pe al lui. Il lasi sa colinde prin lume in cautarea divelor fara de camin sau cu unul distrus. Si ca sa nu ti-l ruineze si pe al tau , o accepti pe ingrata necunoscuta. Lumea e formata din cupluri de femei care se urasc fara a se fi vazut vreodata si din amorezi de ocazie care isi prelungesc betia dincolo de potenta.
Nu imi place niciuna din cele doua posturi. A treia nu exista. Si totusi speram sa gasesc un barbat caruia sa-i ofer Raiul tuturor frumoaselor Lumii. Dar ca sa-l gasesc eram nevoita sa-i verific pe toti , fiindca el va fi ascuns sub masca inorogului intelept sau a vulgarului impudic.

Cosmin – Stefan Georgescu, Franta, ianuarie 2021