Începe să ne dea târcoale, făcându-ne în sâc, vremea bună de afară. Ne sfredelește cheful de vacanța și nu vrem să acceptăm ideea că va cam trebui să ne punem pofta-n cui și să ne hrănim…din amintiri! Eu am casa doldora de ele, însă cele mai de preț le țin pitite bine, în valiza LAMONZA, de unde mai scot câte una, pentru a-mi 
bucura sufletul și pentru a le-o împărtăși și celor din jur… Astăzi am ieșit pe balcon, era un soare arzător, într-atât de arzător, încât mi-a veni să cânt “O, sole mio” și…mi-am amintit de vizita mea, acasă, la dragul meu Pavarotti…
….Strada Nava din Modena se află undeva, la periferia orașului, acolo unde începe să ți se pară că GPS-ul a luat-o razna și că te vei trezi undeva , hăt-departe, în cine știe ce cătun italian. Strada pe care ne aflăm e întortocheată și pare a nu duce nicăieri.
Numarul 6 apare însă, undeva, pe dreapta. O poartă banală, cu o inscripție care îmi confirmă însă că, da, aici este casa în care a locuit Luciano Pavarotti…. Muzeul este gol. Este duminică, foarte devreme, iar locația nu foarte ofertantă îl ține încă departe de turiști. Cu siguranță, stăpânul casei a dorit să se retragă departe de tumultul cotidian, lucru care se întoarce acum “împotriva sa” , ținându-i fanii la distanță..
În încăperi e răcoare și penumbră ; draperii groase la ferestre. Mă aflu în livingul central, străjuit de un 
manechin fără viață ce poartă costumul de gală al stăpânului său…Iată pianul la care repeta maestrul și ale cărui clape, probabil, nu vor mai fi mangâiate niciodată, decât de cârpa de șters praful a îngrijitorilor muzeului. Sub geamul unei vitrine s-au încolonat tăcut papioanele artistului, carora le țin companie numeroase caiete-program de la marile spectacole construite în jurul vocii lui Luciano.
O altă încăpere…Aici Pavarotti își petecea timpul cu deloc puținii săi prieteni….Iată și barul, în care se mai păstrează colecția de băuturi fine cu care gazda își întâmpina oaspeții. Și iată și vitrina 
care adună câteva din obiectele personale ale maestrului : ochelarii, pălăria, telefonul mobil, câteva din eșarfele sale preferate.. Zac triste, sub geamul de sticlă, păstrând amintirea celui ce cândva le-a însuflețit… Între cele două încăperi – o bucătărie rustică, în nuanțe solare, dotată cu toată aparatura de ultimă oră. Ora acelor vremuri, fireste ( de la plecarea lui Luciano au trecut deja 11 ani…). De fapt, casa a fost construită după indicațiile stăpânului însusi, care i-a mobilizat cei mai iscusiți meșteri ai Italiei, aceștia întrecându-se în a i-o mobila cu piese unicat, unele adevărate capodopere.
Un lift interior mă aduce la cel de-al doilea nivel. Aici se află dormitorul lui Pavarotti:elegant, spațios, încărcat de fotografii de familie. Multe poze, 
înfățișându-l cu o fetiță mică, probabil ultimul său copil. Pavarotti a avut patru fete, trei din prima căsătorie cu Adua și o fată împreună cu a doua soție, Nicoletta Mantovani, fosta lui secretară, mai tânără cu 35 de ani și de care Luciano s-a îndrăgostit iremediabil, abandonand un mariaj de tot atâția ani… Din dormitor se intră în baia privată a familiei Pavarotti. Eleganța s-a instalat confortabil și aici..Privesc,amuzată, dușul, sub care mi-l imaginez pe marele Pavarotti cântând ariile sale. Nu știu de ce, dar nu cred să existe pământean, care să nu simtă nevoia să cânte sub duș. Îmi imaginez ce spectacol în sine răzbătea de dincolo de ușa băii, când înăuntru se afla maestrul!… O saună cochetă ocupă una din laturile băii, deosebind-o de băile clasice.
Tot la acest nivel, celelalte încăperi ascund impresionante colecții de costume, purtate de marele tenor la magnificele sale spectacole. Costumele odihnesc pe manechine, iar în dressing stau rânduite, cuminți, zecile de încălțări ale 
maestrului, pălăriile și alte accesorii. Imi fac o fotografie, reflectată în oglinda de la masa de machiaj a marelui artist , imaginandu-mi-l cum se machiază tacticos, încercând sa intre cât mai dibaci în pielea personajelor sale …
Purced spre nivelul superior, unde pereții adună diplomele și distinctiile primite de Pavarotti, cu diverse ocazii, de la somități ale lumii, organizații, foruri internaționale, etc. Cu liftul interior cobor la nivelul -1. Aici familia a adunat toate semnele simpatiei fanilor lui Pavarotti din întreaga lume. Daruri de la personalități din diferite domenii și țări, portrete și caricaturi purtând , deopotrivă, semnătura unor artiști consacrați, dar și a unor anonimi care au simțit, pur și simplu, nevoia, de a desena chipul celui care le-a modelat, 
muzical, sufletul. Un perete întreg este căptușit cu bilețele, scrisori și mesaje de simpatie de la fani – probabil nici a milionimea parte dintre toate cele primite de Luciano, în cei peste 40 de ani de carieră.
La ieșirea din Muzeu, îmi cumpăr un CD cu o colecție a celor mai frumoase melodii, interpretate de marele Pavarotti. Îl ascult, în mașina care mă duce înapoi la Bologna. Nessun dorma, La donna e mobile, Recondita armonia, E lucevan le stelle, și alte melodii nemuritoare fac ca drumul să pară mult mai scurt…
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează