Copii și tineri Timp liber

Amintiri de la TEENFEST sau…Cum m-am trezit eu, într-o sală plină de adolescenți!

Am publicat, zilele trecute, pe “Femeide10.ro”, câteva materiale legate de TEENFEST, splendidul festival pentru tineret, gândit de Teatrul Excelsior din București. Organizatorii s-au simtit, probabil, obligați să-și ia revanșa, și …uite-așa m-am trezit eu cu niște invitații la eveniment ! Sinceră să fiu, deși nu mai are vârsta adolescenței nici măcar fiul meu, darămite mama lui, am fost curioasă să văd ce mai înseamnă, în zilele noastre, “teatrul pentru tineret”. Așa că mi-am luat alături regizorul artistic de la emisiunea realizată la TVR – pe neprețuita Luminița Dumitrescu – și am purces amândouă spre cochetul teatru din Strada Academiei.
Titlul de pe afis : “Cei doi tineri din Verona” – piesă desprinsă din stagiunea 2018-2019 a Teatrului Dramatic din Ploiești.
Acu’…nu-ți trebuie prea multă cultură generală, pentru ca gândul să-ți zboare de la titlu, direct către marele Will și celebrii săi îndrăgostiți, ancorați pe veci în istorie. Nu știu însă cât îi mai poate ține priponiți de scaunele unui teatru, pe adolescenții zilelor noastre, o piesă scrisă acum 400 de ani, adică atunci când fetele roșeau din doi în doi, umblau cu rochiile până-n poală și se sfiau să-si privească curtezanii în ochi, iar aceștia din urmă se duelau copios, spre a le cuceri inima primelor. Așa că inspiratul regizor Vlad Trifaș ( nu foarte bătrân nici el, cu siguranță) a coborât vertiginos până la vârsta adolescenților de astăzi, s-a cățărat pe meterezele minții lor și a gândit o adaptare care să le meargă liceenilor Prezentului drept la suflet.
Deși spiritul lui Shakespeare plutește pe scenă, pe tot parcursul celor două ore de spectacol, nimic nu mai e ca atunci : protagoniștii piesei sunt niște tineri exuberanți, colorați la straie dar și la vorbă. Ei nu stau o clipă locului, sunt într-o agitație continuă, molipsitoare, încercand să respecte, totuși, de departe, intriga piesei originale. “Iubirea” este cuvântul de ordine al poveștii, și nici nu putea fi altfel , caci nobilul sentiment – chiar dacă este cu totul altfel împachetat astăzi, față de atunci – este principalul numitor comun al tuturor secolelor. Regizorul îi surprinde pe eroii săi fix la confluența dintre copilărie și “vârsta oamenilor mari”. Ei se joacă, aidoma unor copii nevinovați, pentru ca în secunda doi să facă cunoștință cu dragostea și cu tot arsenalul său de stări : gelozie, trădare, iertare.
Atmosfera de pe scenă este spumoasă, dialogurile – vii, împănate cu mici obrăznicii care fac deliciul tinerei asistențe. Regizorul e isteț : nu poți ajunge la sufletul unor adolescenți, decât încercând să fii ca ei. Chiar și în “cele rele”. Astfel că personajele sunt haioase, dinamice, ușor obraznice pe alocuri, dar delicioase, în ansamblul lor. Și reacția publicului nu se lasă așteptată : în sală se râde copios, se aplaudă, câteva sute de liceeni se regăsesc în eroii de pe scenă și se “împrietenesc” vizual cu aceștia, urmându-i până la căderea cortinei.
…Dacă tot “TEENFESTUL” se desfășoară așa, atunci înseamnă că Teatrul Excelsior “a dat lovitura” și merită el însuși aplauze la scenă deschisă!

P.S. Și eu, și Luminița am intrat în sală, uitându-ne derutate în jur și căutând din priviri, în marea de adolescenți, câte un alt adult rătăcit ca și noi, cu siguranță profesor însoțitor. Am ieșit însă cu sentimentul că am săvârșit o inedită incursiune în Tunelul Timpului, dar mai ales , în mintea atât de alambicată la prima vedere, a tinerilor de astăzi. Și parcă ne-am simțit chiar puțin mai …adolescente! 😁

Publicitate