banner marshal garden
Ea și El

Am uitat cine suntem

alice nastase

Toți marii lideri ai spiritualității au câte o poveste legată de o boală și de o revenire la sănătate și la viață. Unii au avut cancer și s-au autovindecat. Alții și-au eliminat cu puterea sufletului tumori, dezechilibre, traume. Iar alții au fost atât de aproape de moarte, încât au mers pe culoarul de lumină care duce drept spre Dumnezeu, apoi au revenit pe pământ cu alte înțelesuri, cu alt curaj de a trăi ziua de mâine.

După căderea în abis și revenirea în lumină, nimic nu a mai putut fi la fel.

Recunosc că am avut momente când, cu prostească și omenească naivitate, i-am invidiat pentru că le-au fost date încercări care să-i scuture și să-i conducă apoi pe un drum pe care și eu aș vrea să ajung. Apoi am mulțumit Universului, cu enormă recunoștință, că am fost adusă pe calea marilor înțelesuri într-un mod cu mult mai blând și mai milos. Prin cursuri, prin experiențe alese cu îndrăzneală și cu inspirație sau doar cu noroc, prin cărți frumoase, valoroase. Și am promis să învăț mai departe, de bună voie, drumul credinței, al încrederii, al reconectării divine.

Azi, nu mai dau credit vindecărilor făcute cu un pumn de medicamente și trei bandaje. Am priceput, în ultima vreme, că oamenii au capacitatea de a se autovindeca și că trupul omenesc are propriile mecanisme de regenerare. Numai că noi ne punem singuri bariere prin necredința noastră în puterile proprii.

Nu e vina nimănui că am uitat cine suntem. Sunt sigură că ne naștem cu încredere în forțele noastre uimitoare și că, în primele sunete și-n primii pași ai vieții avem măreția infinitului. Apoi, tot sistemul de educație ne ia, în mod sistematic și concertat, speranța și credința. Deși școlile ar trebui să ne crească aripi, de fapt, ni le leagă la spate și fac în așa fel, încât să nu ne mai considerăm normali decât atunci când ajungem să spunem că n-am avut aripi niciodată. Citește mai departe…

Femei de 10 pe Facebook