Fata asta năzdrăvană s-a hotărât să colinde lumea, să se plimbe pe ulițele „satului global”, să viziteze locuri exotice, triburi îndepărtate. Spunea că vrea să caute zonele albe de pe harta lumii și să le coloreze după placul ei, să îmblânzească leii virtuali din regiunile cu „Hic sunt leones”. Cred că v-ați dat seama că ea trăiește într-un timp arhaic, chiar dacă vizitează, uneori, și secolul nostru. Dar nu este și al ei. Și, dintre toate timpurile pe care le colindă, nici măcar nu-l preferă pe ăsta, singurul de care noi dispunem. Am întrebat-o ce o face să pornească în explorările astea ale globului. Mi-a spus că așa înțelege ea să se… globalizeze.
Am încercat să o lămuresc că altceva se înțelege, de fapt, prin „globalizare” și, după ce i-am expus diverse puncte de vedere teoretice, mai articulat – mai de-a valma, de la Banca Mondială, Soros, Brzezinski, la Chomsky sau Borțun, ea m-a întrerupt iluminată: „A, înțeleg, e vorba de occidentalizarea întregii lumi! Hm, ca și cum ai convinge o busolă să arate numai Vestul… Dar, atunci, cum vei mai ajunge la el, dacă e peste tot?” Întrebarea ei, cu paradoxul ăsta spațial cam năstrușnic, m-a deconcertat. Semăna cu paradoxul legat de timp, pe care-l întâlnisem demult, într-o carte: „Pesemne că a și venit, de vreme ce n-a mai venit…”
Am trecut cu explicațiile în registrul antropologiei culturale, dacă tot era Alice pornită pe cercetări de teren; i-am arătat cum globalizarea e privită și ca o formă de aculturație; adică acel fenomen de schimbare a patternurilor culturale, ca urmare a interacțiunii profunde între grupuri din culturi diferite. Schimbările pot apărea în ambele culturi sau numai în una din ele, cea „supusă”, pe când cealaltă rămâne dominantă. „Nu cumva și… dominatoare?” – a întrebat ea. I-am spus că se admite că, în cazul unei culturi dominante puternice, există eventualitatea ca aceasta să folosească și forța pentru a-și impune valorile, normele, scopurile. „În cazul ăsta – m-a întrerupt Alice –, să ne mai îndoim că globalizarea va aduce forța, din moment ce există atâtea culturi, atâtea comunități pe glob care n-ar renunța de bunăvoie la valorile, normele și scopurile lor și nici nu s-ar lăsa convinse?”
Eh, lămuriți-o voi, dacă vreți, pe micuța Alice cum e cu globalizarea și ce să mai creadă, că eu m-am cam… debusolat, văd numai V-uri. Să fie semnul Victoriei?
Comentează