Am avut recent, la TVR, o ediție a emisiunii “Rivalii”, a cărei temă investiga o problemă tare delicată. A sufletului, firește : dacă poți iubi două femei / doi bărbați în același timp. Controversată temă și, cum spuneam, tare delicată. Nu voi dezvălui încă niciuna din concluziile neașteptate ale dezbaterii ( aștept să vizionați voi înșivă emisiunea!) însă între timp am descoperit un om care declară sus si tare, cu argumente solide, că iubește – în acelasi timp și cu aceeași intensitate – două…țări! L-am cunoscut într-o țară de poveste, în care am ajuns în premieră și care m-a fermecat, în doar câteva zile de ședere.
Astăzi așadar vom schimba “două vorbe” cu domnul ELVIS TOCI, consulul onorific al României în Albania, interviul oferindu-ne , chiar și numai parțial, un exemplu cât se poate de frumos al unei iubiri împărțită generos între cele două țări care și-au făcut loc în sufletul intervievatului : România si Albania.
Am avut ocazia să verific personal declarațiile de mai jos : o vizită-fulger la Tirana mi l-a 
dezvăluit pe Elvis Toci ca pe un fin cunoscător al istoriei celor două țări, al prezentului lor, al celor două popoare, legate între ele prin fire nevăzute, atât de multe încât aproape am spune că sunt, pe undeva, înrudite. Om de afaceri de succes, Presedinte al Federației de ski a Albaniei, excelent comunicator, vi-l recomandăm, așadar, pe ELVIS TOCI, atașând interviului de mai jos recomandarea ca, dacă veți ajunge vreodată la Tirana sau în oricare din superbele orașe albaneze, să încercați să-i “tăiați calea” : prin poveștile sale, vă va colora si mai mult o experiență ce, cu sigurantă, va fi de neuitat!
Marina Almășan : – Cine este Elvis Toci și care este povestea vieții sale ?
Elvis Toci : – Este pentru prima oară când sunt provocat să vorbesc despre mine. Sunt un cetățean balcanic, nascut în Albania în anul 1971, într-o familie de origine română – din partea tatei și albaneză – dinspre mama. Interesant este că în Albania mi se spune “românul”, iar în România, “albanezul”. Iar eu…am decis să fiu, pur și simplu, balcanic! 😁
Marina Almășan : – Am o curiozitate : unde vi se trage numele? Erau, oare, părinții fani Elvis Presley?
Elvis Toci : – Cu siguranță, de acolo îmi vine! 😁
Marina Almășan : – Să rămânem puțin în sfera copilăriei. Ce amintiri vă trezește aceasta?
Elvis Toci : – Copilăria mea s-a derulat în Albania comunistă. Am locuit aici până în 1990, cand m-am mutat in România. Aveam pe atunci 19 ani. Chiar dacă vremurile au fost grele, pot spune că am avut o copilărie frumoasă, cel puțin din punct de vedere spiritual. Am fost singur la părinți și toată dragostea lor s-a revărsat asupra mea. Pe atunci nu-mi dadeam seama cât de săracă îmi era, de fapt, țara. Acest lucru a ieșit la iveală abia în anul 1990, cand Albania “s-a deschis” și am reușit să cunosc , în sfârșit, Lumea. Albania comunistă a fost total izolată de restul Lumii. Era un soi de …”Coreea de Nord” din zilele noastre, aproape de necomparat cu România comunistă, care s-a dovedit a fi infinit mai “blândă”. Regimul din Albania acelor ani a fost caracterizat de un regim mult mai dur și mai represiv.
Marina Almășan : – Și…cum ați ajuns în România?
Elvis Toci : – Odată cu anii studenției. Mi-am început studiile în limba română la Universitate, 
Facultatea de Limbi străine. Până în 1995, întreaga mea familie se mutase deja cu mine, în România. Tatăl meu, fost profesor universitar, a ajuns să fie primul impresar de fotbal care a adus fotbaliști albanezi în echipele din România : pe Demollari și Musta – la Dinamo, pe Bozhiqi Canaj, la F.C. Brașov, pe Agalliu la Universitatea Craiova. Tatăl meu studiase în România, la Brașov, unde a și jucat , o bună vreme, la Tractorul Brașov. Se întâmpla mult mai demult, prin anii ‘60.
Marina Almășan : – Ați absolvit, la București, Limbile Străine, deci vorbeați bine nu numai româna – învățată aici și albaneza natală, dar și engleza. Ce s-a întâmplat mai departe? V-a convins România să nu va mai întoarceți acasă?
Elvis Toci : – Aproape că da, însa am primit, după terminarea studiilor, o ofertă din Albania, căreia nu i-am rezistat : să lucrez la un proiect al Ministerului de Externe danez, în sfera societății civile. Doi ani a durat implicarea mea în acest proiect, după care m-am mutat, in calitate de ziarist, la prestigioasa Agenție de știri Associated Press. Însă niciunul din primele mele job-uri nu m-a făcut să mă simt cu adevărat ceea ce eram, de fapt : “Elvis aromânul”, “Elvis machedonul” – cum sunt numit, în România. Întrucât simțeam că am microbul afacerilor în sange, mi-am făcut propriile companii în domeniul construcțiilor, domeniu în care activez și astăzi și care mă face fericit.
Marina Almășan : – Dar nu v-ați limitat la atât, deși lumea afacerilor v-a adus o mulțime de satisfacții, precum și multdorita de toți bunăstare. Cum se face de ați ajuns și consul onorific al Romaniei in Albania? Care este secretul acestei funcții?
Elvis Toci : – Eu și familia mea am reprezentat mereu un “contact point” pentru albanezii care călătoreau în România, dar și pentru românii care mergeau în Albania. Iubind deopotrivă cele două țări, cunoscându-le atât de bine pe amândouă, m-am aflat mereu la confluența lor. Prin urmare, acum 11 ani, Ambasada României la Tirana mi-a oferit titlul de Consul onorific al 
României în Albania, și, vă spun sincer, sunt extrem de mândru că reprezint… țara mea în țara mea!😁 Este ceva ce-mi place foarte mult și încerc să fac tot ceea ce este posibil pentru a renaște spiritul românesc în această parte a Balcanilor. Sunt mândru ca am pus umărul la modul cel mai serios la renașterea bisericii românești din Korcea, oraș albanez în care comunitatea românească este una foarte puternică, din ce în ce mai solidă. De altfel, Korcea este un oraș de pelerinaj pentru români. Aș soune, un soi de “Ierusalim” al românității, în această parte a Balcanilor. Românii , din păcate, nu știu prea multe despre acest subiect. Poate o să vă mire, dar Korcea este locul de obârșie al poetului Victor Eftimiu, al actorului Ion Caramitru, al afaceristului Gigi Becali si al multor altor personalități române.
Marina Almășan : – Dacă tot ați rostit aceste nume atât de cunoscute nouă, vă voi întreba dacă mai există și alte puncte de “intersectare” ale țărilor și culturilor noastre.
Elvis Toci : – Nenumărate! O să vă dau un singur exemplu : nu știu dacă știți, dar în orașul Saranda există un bust al marelui Nicolae Iorga și chiar casa lui Nicolae Iorga. Marele istoric a scris, în anul 1912, istoria Albaniei, într-o perioadă în care această țară avea nevoie de susținere mai mult decât oricând. Din acest motiv, Iorga se bucură de o mare prețuire din partea poporului albanez, care îi este recunoscător pentru acea prețioasă mână de ajutor. Astăzi, acest punct de pe harta Albaniei reprezintă un punct de maxim interes pentru turiștii români.
Marina Almășan : – Ce frumos! Voi insista : din poziția dumneavoastră, de român îndrăgostit simultan de două țări, dați-mi vă rog, în final, câteva argumente pentru care , în vacanțe, romanii ar trebui să se orienteze către Albania.
Elvis Toci : – Așa cum v-am spus, românii nu știu prea multe despre Albania. Vă voi spune 
așadar că Albania este țara care are de toate, de la munți și râuri superbe, pâna la lacuri minunate și două mări de povestr : Marea Adriatică și Marea Ionică. Pot spune fără să greșesc că este o adevărată “perlă mediteraneană”. În ultimii ani, românii au descoperit câteva locuri fabuloase : Vlora, Saranda, Dhermi, Jale, Ksamil ( caracterizat prin cel mai mare număr de români care trăiesc aici), Durres, etc. v-aș mai spune că Alpii Albaniei sunt superbi, piscurile lor ating 2800 de metri. Iar clima este de-a dreptul prietenoasă : 300 de zile pe an, Albania vă oferă soare!
Comentează