Bărbați de 10

Actorul Marin Moraru ne-a părăsit

Marinuș Moraru, dragul nostru actor, a ales să plece dintre noi. Nu l-am convins, probabil, cât de mult l-am prețuit, cât de mult i-am iubit personajele, cât de dragi ne erau momentele în care ne intra în case, prin intermediul micului ecran..Marin Moraru a fost mereu o prezență discretă. În jurul său nu a fost niciodată gălăgie, ci o liniște dominată de fapte frumoase.
„Când aud expresia «monstru sacru» văd în faţa ochilor un dinozaur, un pterodactil cu dinţi lungi şi ascuţiţi şi gura căscată. Nu, eu nu sunt un monstru“ rostise actorul, cu ceva timp în urmă..Nu, Maestre, nu sunteți nicidecum un monstru, sunteți doar SACRU, și aceasta va fi imaginea pe care o vom însoți mereu, în suflet, rostirii numelui dumneavoastră..

Cartea „Suntem ce sunt amintirile noastre“ (Maria Capelos într-o discuţie amicală cu Marin Moraru) apărută la Editura Allfa, adună gândurile actorului. Profunde. Adevărate. Sincere. Spicuim câteva dintre ele, la ceasul despărțirii de unul dintre cei mai mari actori pe care i-a avut România..

  •  Cea mai frumoasă frumuseţe este meseria pe care mi-am ales-o şi căreia m-am dăruit vreme de 50 de ani.
  •  Când eram copil râdeam cu poftă în fiecare zi, însă acum nu mai râd atât de des pe cât s-ar putea crede, pentru că lumea asta mă întristează.
  •  Nu e nimic mai frumos pe lumea asta decât copilăria, dar îţi dai seama de asta abia când ajungi la o anumită vârstă.
  • Trebuie să învăţăm ce ne aduce binele. Să înveţi, de exemplu, cum să omori fără a fi prins, este oribil. (…) De ce să nu învăţăm cum să mirosim o floare? De ce să nu vorbim despre asta?
  • Când sunt pe scenă nu am timp să văd publicul sau să mă gândesc la el. Mi-l închipui ca pe o gaură neagră, în care ştiu că există o fiinţă, cu multe capete, cu mulţi ochi, multe urechi şi guri căscate.
  • Prim-miniştrii şi guvernele vin şi pleacă. Iau cu ei bogăţiile acestui pământ fără să-i tragă cineva la răspundere. Nu există răspundere ministerială. Dăm perle pe sticle colorate.
  • Pentru mine, culmea mizeriei este mizeria spirituală.
  • Măsura ţine în primul rând de bun-simţ, iar bunul-simţ dă măsura talentului.

Rămâneți cu bine, Maestre, Dumnezeu să vă odihnească în pace!

image

Etichete

Publicitate