Femei de 10

“Accept provocarea de a dărâma mitul potrivit căruia ” fetele care prezintă moda sunt frumoase și atât”- interviu cu celebrul manechin RALUCA ANDREI

 

Pe Raluca Andrei îmi pare că o știu de-o viață. O țin minte de pe podiumurile de modă dar și de pe “catwalk”-ul rubricilor de profil din emisiunile mele de altădată. Nu știu când a defilat aici prima oară, știu doar că am remarcat-o imediat ( există persoane “solare”, a căror aură atrage de la început atentia asupra lor), iar de atunci am tot observat-o, în evoluție. Nu am apucat niciodată să stăm de vorbă. Ne salutam, ne zâmbeam, după care fiecare își vedea de treaba sa. Iată însă că, trecând anii, ne-am “regăsit” într-un cu totul alt domeniu – înrudit, oarecum, cu primul. Raluca ne-a dat o prețioasă mână de ajutor în organizarea unor evenimente, lucru care mi-a permis să descopăr la ea un excelent spirit organizatoric, o ambiție de invidiat, o abilitate aparte de a sta de vorbă cu oamenii. În paralel, frumoasa Raluca și-a continuat mersul de felină la evenimentele cu catwalk, potrivit principiului “On revient toujours a premier amour”.
Și iată că pandemia, cea care,  contrar așteptărilor, mi-a dat ocazia să mă apropiu de mulți dintre cei cu care înainte mă intersectam punctual, de fugă, bifând acțiuni comune, proiecte, evenimente, m-a apropiat și de Raluca.  Am marcat recent , împreuna, o cafea savurată într-o însorită dimineață de octombrie, undeva , la o terasă din Dorobanți. Ne-am pus măștile pe masă și sufletul pe tavă, și am depănat povești, ca două femei care se știu de-o viață, dar n-au apucat niciodată să stea la o tacla..

Marina Almășan : – Draga mea Raluca, ești mai tânără decât mine, deci ai memoria mai bună : îți mai amintești când ai defilat pentru prima oară în emisiunea mea? 

Raluca Andrei : – Imi amintesc cu emotie prima oara cand am ajuns la emisiunea ta. Cand esti fan al unui nume urias in televiziune, pur si simplu nu ai cum sa uiti unele lucruri. Povestea primei mele experiente in platoul emisiunii tale a fost scrisa de Liza Panait, un creator de sublim cum imi place mie sa o definesc, deoarece aceasta mare doamna a modei romanesti reuseste sa imprime prin colectiile sale stari de spirit unice, dincolo de aparitiile vestimentare memorabile. Primul meu contact cu tine ar putea fi definit ca un amalgam de emotii uriase,  desi nu defilam pentru prima oara intr-un platou tv,  insa in acest context intervenea o mare doza de subiectivism si admiratie asa ca … uitasem si coregrafia si cand trebuia sa intru ( noroc cu regizorul de platou si cu echipa de profesionisti din spate). 

Marina Almășan : – 😁 Ești drăguță dar, mai ales, ai o memorie de invidiat! Lasă-mă să “scormonesc” puțin prin trecutul tău de manechin : Cum ai ajuns pe podium? Ai fost împinsă de la spate? A fost dorința ta? 

Raluca Andrei : – Pe podium am ajuns datorita unei intamplari as spune eu fericite. Imi doream de mica sa fiu pe scena, sub o forma sau alta si experimentasem in copilarie aparitii in cadrul serbarilor scolare sau diferitelor manifestari artistice la nivel local, sub titulatura de membra a corului de copii, recitand poezii sau chiar executand coregrafii destul de complicate alaturi de alte colege, in anumite dansuri populare, cu ocazia sarbatorii Marii Uniri. Deci potential artistic si creativitate latenta existau inca de la varsta frageda 😁 Cine le-a descoperit cativa ani mai tarziu ? … Fiul Zinei Dumitrescu, pe numele lui Catalin Negreanu, aflat intr-un tur de scouting prin liceele Capitalei, m-a remarcat si astfel a inceput aventura mea in fascinanta lume a modei. Aveam doar 17 ani si o minte asaltata de visuri. Au urmat doua saptamani de pregatire intensa in sala de evenimente a Casei de Moda Venus cu insasi Zina Dumitrescu, un colos al modei ce nu inceta sa ne arate in fiecare moment cat este de exigenta, atenta la cea mai mica greseala si perfectionista sub toate aspectele. A fost omul care mi-a pus pentru prima data tocurile in picioare si care mi-a schimbat traiectoria existentiala dar si optica asupra tuturor aspectelor pe care eu credeam ca le stiu despre viata. Pentru asta,  dar si pentru multe alte lucruri, ii multumesc si ii port amintirea eterna in suflet.

Marina Almășan : – …Și nu ești singura! Eu tot înca mai refuz să cred că Zina Dumitrescu nu mai este printre noi…Mă tot aștept să intre în platou de filmare, așa, intempestiv și teatral și să mă întrebe : “Repetam? Îmi chem fetele în sală”…😢 Raluca, zici că ai fost remarcată la 17 ani. Descrie-te, te rog, ca adolescentă.

Raluca Andrei : – Adolescenta de atunci era diferita de rezultatul actual 😁 visatoare, romantica, cu mintea ancorata doar in astral si cu picioarele calcand pe nori, țesând utopii si citind romane de dragoste in franceza. Foarte silitoare si ambitioasa in ceea ce priveste studiile, constientizam ca in calitate de unica fiica a unor intelectuali de marca, directori de intreprindere cu mii de angajati nu aveam alta varianta decat aceea de a le urma ca statut si pozitie sociala. Dar undeva, intr-un colt ascuns al sufletului meu, visam ca intr-o zi voi fi pe scena … si iata cum decizia fiului Zinei Dumitrescu de a ma integra in echipa Casei Venus mi-a schimbat un pic prioritatile si a venit totodata ca un traznet asupra parintilor mei si mai ales asupra conceptiei lor in ceea ce privea viitorul meu😁 domnisoara viitoare inginer sau in cel mai rau caz jurnalist ( mama era mai concilianta asupra dorintelor mele ) intrase intr-o poveste deloc conforma cu realitatea parintilor ei 🙈

Marina Almășan : – Pentru că tot ai pomenit de părinții tăi, vorbește-mi puțin despre familia ta, despre ai tăi ; ce ai moștenit de la mama, de la tata, în spiritul căror valori ai fost crescută? 

Raluca Andrei : – Raspunsul la această intrebare continua cumva povestea de la punctul anterior, unde a trebuit sa ma descriu ca adolescenta si am ajuns inevitabil si la aspectul patern. Am crescut intr-o familie de intelectuali cu puternice radacini ancorate in conservatorism, cu o educatie aleasa, bazata pe principiile clasice ale unei familii traditionale. Tata respingea tot ceea ce venea din modernitate si considera ca unica lui fiica trebuie sa se casatoreasca la varsta potrivita si sa aibă o casnicie pe viata, asa cum avea si el alaturi de mama. Studiile primau insa chiar si in fata intemeierii unei familii, fiindca el considera ca singura lui fiica trebuie sa ii calce pe urme in ceea ce privea cultura lui impresionanta si sutele de carti lecturate. Derapajele sub orice aspect erau in afara oricarei discutii. Copilaria si adolescenta mea au prins contur sub atenta supraveghere a tatalui sever si … cuvantul sau era lege nescrisa pentru mine. Va imaginati socul la care a fost supus in momentul in care a fost sunat de insasi Zina Dumitrescu,  ce i-a comunicat transant, in stilul sau unic : ” Buna ziua ! Sunt Zina. Fiica dvs are potential si intra de astazi in echipa mea.” Norocul mi-a suras din partea mamei care era mult mai concilianta si mai dispusa sa construiasca un castel din praf de stele alaturi de mine. Ea a fost cea care mi-a insuflat dorinta de a crea, de a asterne pe hartie anumite ganduri ( da, scriam poezii in adolescenta pe care i le citeam doar ei fiindca tata ar fi spus cu siguranta sa renunt la ” caii verzi pe pereti ” si sa ma focusez pe studiu, lectura si … studiu 😁), de a-mi elibera cele mai ascunse stari si emotii si de a-mi urma visul, oricare ar fi el.          

Marina Almășan : – Constat că am crescut cu același gen de părinți : tată autoritar și mamă conciliantă! Deci te înțeleg perfect! 😁 Hai să mai facem un pas, în cunoașterea ta : care ți-a fost parcursul profesional, de la absolvirea liceului, până azi? 

Raluca Andrei : – Parcursul meu profesional a cunoscut multe intorsaturi de situatie neasteptate. Date fiind studiile ( facultate de jurnalism, mastere in comunicare politica si marketing electoral ) s-ar fi creat niste asteptari vis-à-vis de aceasta pregatire dar … viata bate filmul, ca sa utilizez o stereotipie lexicala. Oamenii extraordinari pe care i-am intalnit in fashion au venit cumva in intampinarea dorintelor mele latente asa ca … mi-am urmat visul si am construit castele din praf de stele, ajungand pe cele mai mari scene inainte de a conduce cateva mii de angajati asa cum isi dorea tatal meu. Am profesat in paralel si ca jurnalist scriind pentru diverse publicatii insa universul fascinant al modei, cu calatoriile sale si tot ce venea la pachet mi-a acaparat cu totul atentia. Am uitat rapid de postura de director al vreunei intreprinderi si mi-am focusat energiile pe ceea ce imi placea cel mai mult sa fac : scena. Am avut oportunitatea uriasa de a lucra cu designeri romani consacrati, sub atenta indrumare a celor mai mari coregrafi si regizori romani. Au urmat ani minunati in care am cochetat si cu actoria si am descoperit ca 18 ore de filmare pentru un proiect cinematografic nu erau deloc epuizante ci pline de provocari. La initiativa doamnei Zina Dumitrescu m-am intors la Casa de Moda Venus,  dar nu doar in calitate de model ci si sub titulatura de profesor de miscare
scenica si atitudine pe podium. Ca orice Sagetator veritabil am continuat sa desfasor mai multe activitati in paralel acceptand challeng-urile care imi veneau neincetat atat din moda cat si din jurnalism si domeniile adiacente. Cu vreo 14 ani in urma, participand ca membru al unor jurii in diferite concursuri de frumusete dar avand totodata si calitatea de coordonator al modelelor mele ( pusesem si bazele unei agentii de modelling ) mi-a venit ideea de a fi si parte activa in organizarea de evenimente tot pe zona de fashion asa ca … am facut pasul. Nimic nu poate opri un Sagetator atunci cand isi pune ceva in minte. Ca urmare, ultimii 14 ani au constituit un amalgam de trairi, emotii de culise, efort creativ, demersuri organizatorice dar si initiative ale unor proiecte in zona de beauty precum si coordonarea echipei tehnice cu care montam diferite scene si lumini, fara sa uit de modelele mele pe care nu am incetat vreodata sa le am sub ochiul meu vigilent. Un singur pas ma mai despartea de marele challenge de a organiza si evenimente private,  asa ca …l-am facut. Nimic nu este prea mult pentru o nativa Sagetator 😁

Marina Almășan : – Raluca, dupa cum bine știi, există o prejudecată, cum că “fetele care prezintă moda sunt frumoase și atât”. Mie una mi se pare nedreaptă concluzia. Tu, “din interior”, cum o comentezi?

Raluca Andrei : – Accept provocarea de a darama mitul conform caruia ” fetele care prezinta moda sunt frumoase si atat”. Cel putin, in ceea ce ma priveste pe mine. Intotdeauna mergeam la prezentari insotita de o carte, lectura fiind marea mea dragoste. Setea de cunoastere a fost uriasa inca din copilarie si am ajuns sa aprob cuvintele pline de intelepciune ale lui Aristotel care afirma :” cu cat ajung sa citesc si sa invat mai mult, cu atat constat cât de putine lucruri cunosc “. Multe dintre colegele mele erau studente, unele chiar la doua facultati simultan. Topicul discutiilor varia si in cele mai multe cazuri devia de la zona vestimentara la subiecte de lectura si examene si convingerea ca nu s-au pregatit destul si ca trebuie sa mai invete asa ca … in culisele fashion-ului nu se vorbea doar despre haine 😁 multe dintre fostele mele colege de podium sunt acum in functii cheie, au propria lor emisiune sau detin afaceri de succes. Am toata admiratia pentru ele si stiu ca dincolo de frumusete rezida niste valori adanc ancorate in zona spirituala, in mental si in tot ceea ce tine de activarea gandirii. Domnilor, femeile frumoase pot fi si pe podium dar si in posturi manageriale! 

Marina Almășan : – Apropo de domnii la care te referi, vremurile pe care le trăim ne arată cu prisosință că , dacă ești frumoasă și sexy, nu trebuie să muncești prea mult, ci poți să-ți găsești o “partidă bună” și să trăiești liniștită “la umbra” ei. Așa este?

Raluca Andrei : – Din pacate da, unele cazuri din jurul nostru confirma prejudecata conform careia ” frumusetea si senzualitatea iti pot salva viitorul si te pot scuti de munca”. Am remarcat si eu acest aspect la unele foste colege, putine de altfel. Astfel de exceptii creeaza din pacate precedente pe care misoginii abia asteapta sa le aplice in definirea conceptului de femeie frumoasa. Marea majoritate a femeilor frumoase pe care le cunosc si cu care am avut placerea sa fiu colega,  au dovedit ca stiu sa isi foloseasca si celelalte asset-uri cu care le-a daruit natura. Cum spuneam si anterior, unele modele de podium au devenit adevarate modele de viata, repere nu doar la nivel estetic, ci si social si profesional.

Marina Almășan : – De ce îți place să prezinți moda? Cum te simți pe podium? 

Raluca Andrei : – Aceasta intrebare imi lanseaza dorinta de a defini sentimentele pe care le-am incercat de fiecare data cand am purtat o creatie semnata de un nume notoriu. Ca in fiecare domeniu, si in moda exista challenge-uri. Orice model profesionist isi stabileste niste repere si considera ca a atins apogeul profesional doar atunci cand a bifat o coperta a unei publicatii definitorii pentru zona de fashion sau cand a purtat anumite creatii ce aveau imprimate semnaturi celebre. In ceea ce ma priveste, admit ca momentul in care ma aflam in lumina reflectoarelor si sub flash-urile aparatelor foto reprezenta un punct culminant de fericire, o validare a activitatii si statutului meu profesional. Imi amintesc cu emotie si bucurie totodata prima coperta de revista si reactia vanzatorului de la Rodipet,  cand am cumparat respectiva publicatie. Ceea ce am trait pe podium de fiecare data, mai ales la nivel international, ramane memorabil.

Marina Almășan : – Mă bucur pentru amintirile excepționale pe care le-ai adunat, în toți acești ani. Spune-mi, Raluca, cum trebuie să fie un mahechin de 10? 

Raluca Andrei : – Metaforic vorbind dar si aspirational, un model de 10 trebuie sa fie ca o adiere de primavara, ravissant si totodata uluitor prin eleganta miscarilor, prin atitudine si privire. Ochii continua povestea spusa de tinuta corpului. Un model profesionist va sti sa gestioneze chiar si o trena foarte lunga, o rochie extrem de grea si mai ales de la inaltimea unor tocuri de 15 cm. O definitie poetica, spusa din perspectiva mea asupra ocupatiei de model ( in Romania din pacate inca nu este privita ca o meserie, suntem la ani lumina de mentalitatea occidentala in ceea ce priveste acest mijloc, atat de frumos, de castigare a existentei ) ar suna cam asa : ” fara un model expresiv si foarte bun care sa stie sa o puna in valoare, orice vestimentatie ar esua in banal, in platitudine. Show-urile de moda au loc nu doar pentru ca designerii sa isi faca cunoscute creatiile ci in primul rand pentru ca acele tinute sa prinda viata, pentru ca povestea lor sa aibe un contur, un continut si o personalitate “.

Marina Almășan : – Ce frumos ai răspuns! Tu, personal, cu ce designeri ai colaborat? Care au fost momentele de vârf ale carierei tale de manechin? 

Raluca Andrei : – Lista de designeri pe care o detin in palmares este, as spune eu, impresionanta. De la Catalin Botezatu, Doina Levintza, Rita Muresan, Ingrid Vlasov, Irina Schrotter, Janine, Zina Dumitrescu, Flora Nastase, Mihai Albu, Catinca Roman, Liza Panait, la mult mai tinerii Clara Rotescu, Natalia Vasiliev, Stefan Musca dar si regretatul Razvan Ciobanu, acel copil teribil al modei romanesti.    Au fost cateva momente de varf ale carierei mele, in diferite perioade de timp. As mentiona participarile in cadrul Paris Fashion Week alaturi de Liza Panait, Rhea Costa, Dorin Negrau, Catalin Botezatu, Clara Rotescu, precum si defilarile organizate de catre ambasada Romaniei la Paris pentru membrii corpurilor diplomatice reprezentand marile puteri ale lumii. Totodata aduc in atentie si cele doua show-uri memorabile organizate in cadru privat de catre creatorii romani pentru familia regala din Bahrain dar si pentru Șeicul Al Maktoum, seful guvernului din Emiratele Arabe Unite. Nu pot omite prezentarile din cadrul Abu Dhabi Bridal Week realizate cu sustinerea Consulatului Romaniei dar nici show-urile organizate de Liza Panait in Reprezentanta Romaniei pe langa Uniunea Europeana la Bruxelles cu ocazia sarbatoririi Centenarului. Ar mai fi si prezenta pe podiumurile internationale pentru excentrica Vivienne Westwood, un etern copil teribil al modei britanice. Am avut onoarea de a deschide show-urile caselor Max Mara si Betty Barclay la lansarea lor oficiala in Romania. Nu pot omite nici prezenta in absolut toate revistele glossy, editorialele de moda dar si copertele nenumarate. Ar mai fi de amintit si roluri principale in videoclipuri semnate de nume sonore precum Ovidiu Komornik sau Calin Geambasu si campaniile publicitare pentru produse de beauty si aparatura electrocasnica. Nu cred ca exista designer roman ( din garda veche ) cu care sa nu fi avut onoarea sa colaborez. Si asta cred ca spune multe si ofera cel mai cuprinzator raspuns la intrebarea ta

Marina Almășan : – M-ai copleșit! Și ești încă atât de tânără, mai ai atăția ani de adunat amintiri! Aș vrea să schimbăm puțin registrul și să ne ancoram în realitatea zilelor noastre. Un lucru e clar : nu poți trăi din modă. Cel puțin, nu în Romania. Banii tăi de unde vin? 

Raluca Andrei : –  Pot afirma ca se traia din moda in urma cu 15-20 de ani. Modelele erau privite ca niste zeitati. Erau putine si extrem de bine cotate. Daca doreai, de exemplu, ca Dana Savuica sa iti fie imagine de brand sau sa iti inchida o colectie pe podium … competitia era acerba intre designeri, mai mult chiar decat intre modele,  fiindca Dana era una singura,  iar creatorii mult mai multi. Exclusivitatile se plateau la un nivel echivalent cu nișa de lux. Onorariile modelelor erau consistente si fetele deveneau rapid icon-uri si repere fara de care nicio casa de moda nu concepea sa isi faca o campanie. Odata cu aparitia tot mai multor fete foarte tinere si dornice de a se afirma cu orice pret … piata a cunoscut o depreciere. Modelele bune ajungeau sa fie evaluate in acelasi sistem cu cele incepatoare si valorizarea lor nu mai era la cotele optime. Acest fapt a indus oarecum si decizia de a ma reinventa si orienta catre alte orizonturi, cu care cochetam oricum de mai mult timp,  dat fiind ca viziunea mea asupra viitorului includea si alte optiuni. Constientizam ca moda reprezinta din pacate doar un moft in Romania si mai ales ca acest domeniu se confrunta cu o scurta existenta odata cu inaintarea in varsta. Asa a aparut provocarea de a organiza un eveniment, mai intai din zona de fashion, in conditiile in care detineam deja o baza de date solida cu fete aspirante la titulatura de model si pe care le coordonam oricum in cadrul unor prezentari si lansari unde eram solicitata sa vin cu echipa mea. Incet incet am extins aria de activitate si de la zona de beauty si glam … am trecut la mai putin feminina nisa auto, detinand in portofoliu Texaco Oils dar si multe alte branduri aparent incongruente cu postura de lady. Multiplele colaborari cu diverse persoane publice m-au determinat sa accept propunerile de a le reprezenta fie pe ele ca si consilier de imagine sau public relations person,  fie de a gestiona relatia dintre diferiti clienti aflati in portofoliul meu si anumite vedete. Si cum constructia mea la nivel psihologic ma determina sa ma simt implinita doar atunci cand fac mai multe lucruri in acelasi timp … s-a ivit challenge-ul de a intra si pe zona de evenimente private, in speta nunti si botezuri. Colaborarea de peste 10 ani cu cel mai mare organizator de targuri si nunti din Romania mi-a insuflat o idee si o dorinta totodata, aceea de a face oamenii fericiti si de a fi acea zana cu bagheta magica ce le aduce bucurie in cea mai importanta zi din viata lor. Si uite cum de la postura de coordonator de modele, regizor artistic si coregraf pentru show-urile de moda ce aveau loc pe tot parcursul targurilor de nunti am glisat rapid catre tabloul atat de rafinat al nuntilor cu iz aristocratic organizate la Palatul Stirbey, Snagov sau Padurile Regale de catre cei mai buni dintre cei buni, cei care mi-au fost si profesori de stil, diplomatie si … gust desavarsit.

Marina Almășan : – Bravo, Raluca, ești grozavă! Acum te întreb ca pe un specialist : care este rețeta succesului unui eveniment? 

Raluca Andrei : – Raspunsul la aceasta intrebare vine oarecum in completarea celui anterior dar si ca o oportunitate de a-mi exterioriza emotiile vis-à-vis de tot ceea ce am reusit sa fac pana acum, ca o explozie de incantare si pasiune fiindca … nu poti realiza nimic daca nu iti strecori si o bucatica din inima alaturi de efortul fizic si mai ales de cel creator …Strict din punctul meu de vedere, cam acestea ar fi ingredientele unui eveniment reusit. Nelipsite din ” reteta succesului ” cum bine ai definit-o ar fi si atentia la detaliu, un fin spirit de observatie, un gust rafinat precum si multa, multa pasiune. Pastrez in amintire primul meu demers de a organiza un eveniment si anume lansarea unui brand de cosmetice, nu cu pasi timizi si cu precautie cum ar proceda poate altcineva,  ci in stilul abrupt si direct al zodiei care ma caracterizeaza atat de bine 😁,  am aruncat toate armele in lupta inca de la inceput, asa sunt eu, aceasta postura ma defineste si nu cred ca m-as putea schimba. Feedback-ul pozitiv din partea clientului mi-a sedimentat o incredere care la inceput fusese timida si m-a validat in proprii mei ochi asa ca … am continuat. Au urmat alte si alte lansari, inaugurari, grand opening-uri, aniversari de branduri cu traditie si … nu m-am oprit nici pana acum. As aminti galele Uniunii Cineastilor, multiplele editii de Mariage Fest, diversele opening-uri de locatii pentru brandul de beauty Flormar, lansarea Antonia Nae Couture House, deschiderea oficiala a clinicii de sanatate One Life by Oana Zavoranu dar si lansarea parfumului June 16 ce poarta semnatura divei, grand opening-ul clinicii de beauty de lux Estee, lansarile colectiilor semnate de designerul Clara Rotescu precum si marcarea prezentei brandului Miau in showroom-ul Victoria 46. Si multe, multe altele …

Marina Almășan : – Mă adresez acum omului care a reușit în viață : cum trebuie să fii “construit” , ca să faci față vremurilor pe care le trăim? 

Raluca Andrei : –  Consider ca aceasta intrebare este cheia intregului interviu, cea care va deschide Cutia Pandorei si va dezlantui anumite aspecte ascunse ale personalitatii mele,  dar si ganduri si evaluari totodata. Subiectul e vast si nu cred ca ne ajung paginile acestui interviu ca sa il epuizam. Ar fi de elaborat o analiza asupra constructiei mele ca om, asupra felului in care am ales sa lupt cu viata si totodata o antiteza intre comportamentul si reactiile mele pe de o parte si esafodajul uman dar si comportamental al altor personaje care au reusit in cu totul alt mod sa acceada pe scara sociala. Subiectul e spinos si contextul contemporan extrem de viciat. Am constatat, pe propria-mi experienta,  ca valorile morale insuflate in copilarie mi-au creat doar deservicii si ca din pacate, mai ales in domeniul atat de controversat al modei si showbizz-ului, reusesc in primul rand cei care nu au scrupule sau principii. Imi vin in minte scrierile lui Balzac, geniul ce a descris atat de bine portretul parvenitului, al personajului atat de des intalnit si in contemporaneitate, nu doar in epoca balzaciana. Senzatia ca traiesc intr-un mediu dezumanizant se accentueaza pe zi ce trece si ma mai sustine psihic doar optimismul debordant al Sagetatorului care, se stie, moare cu stindardul sperantei in mana. Poate este si felul meu de a lupta. Am ales sa combat acest mediu viciat prin ganduri luminoase si multa speranta intr-o schimbare pozitiva. Duritatea constituie metaforic vorbind caramida ce sustine fundamentul constructiei umane in contextul actual, in special dupa aparitia spectacolului planetar denumit ” covid “. Din fericire detin inca din copilarie aceasta calitate, mostenita din gena paterna care, vazandu-mi visarea si inocenta, a decis sa aplice cateva episoade de instructie militara, pentru care abia dupa ani am ajuns sa ii multumesc, vazand cu ce ma confrunt. Duritatea, da, fiindca poate fi considerata o calitate actualmente. Numai cine manifesta aceasta tarie morala dar si fizica va putea depasi incercarile grele la care suntem supusi cu totii. Pandemia a relevat chiar si cele mai neasteptate valori negative, atitudini reprobabile precum si episoade blamabile, greu de imaginat, ce existau latente in unii purtatori ( ca oameni nu se mai pot defini a fi ). Pe langa duritate si spiritul combativ as mai aminti capacitatea de a observa atent cel mai mic detaliu si de a reactiona prompt in orice situatie. Alaturi de tenacitate si de o incapatanare, zic eu constructiva, ar mai fi si dorinta de a-i vedea pe cei din jur fericiti precum si iubirea de semeni dar si dragostea pentru tot ce este frumos, avand inca din copilarie un dezvoltat simt estetic. Cam acestea ar fi elementele definitorii ce ma alcatuiesc ca om si care ma sustin, cred eu, in lupta cotidiana cu viata si cu vremurile pe care am ajuns sa le traim.

Raluca Andrei : – …și care m-au determinat, de altfel, să te includ în galeria “Femeilor de 10” ! Spune-mi , cum arată Raluca Andrei, atunci când este ea cu sine însăși? Definește-te ca om, vorbește-ne despre felul tău de  a fi, despre pasiunile tale, despre oamenii dragi din preajma ta. 

Raluca Andrei : –  O parte din raspuns se regaseste la punctul anterior,  dar o domnita vivace are resursele energetice necesare sa descopere si sa adauge cuvinte oricand 😁;  in completarea autodefinirii de mai sus as adauga ca ador momentele de singuratate, acelea imi permit sa imi scot masca cu care sunt nevoita uneori sa ies in lume. Fac o trimitere catre magistralul Oscar Wilde si al sau ” Portret ” in sensul in care personaje decupate din Dorian Grey insa extrem de actuale populeaza spatiul social in care sunt nevoita sa activez. Eliberata de orice constrangeri si masti ma dedic in totalitate lecturii. Cartile sunt refugiul meu spiritual si sufar enorm ca timpul nu imi mai permite sa le savurez asa cum o faceam in adolescenta. O alta pasiune ar fi … gatitul desi greu de imaginat ca activitate placuta si atractiva pentru o domnita care a fost asociata timp de 20 de ani cu podiumurile si flash-urile aparatelor foto. Ador sa petrec timp in bucatarie, sa inventez retete sau sa experimentez combinatii culinare explozive 😁 prietenii ma definesc ca pe o veritabila bomba cu ceas in arta gatitului. Imi place sa am casa plina si de cele mai multe ori gatesc doar pentru invitatii mei ( papilele mele gustative sufera din cauza unor reguli si principii instituite in clipa in care am decis sa fiu model si inca mai au de suferit,  desi moda a facut loc altor tipuri de activitati 😁 , s-au instaurat cumva un soi de disciplina si un autocontrol care cu greu ma vor mai parasi! ). Si fiindca iubesc tot ceea ce este frumos, ma preocupa intotdeauna estetica mancarii, nu doar gustul. De la elementele decorative din zona culinara am trecut usor usor la aranjamentele florale, intai ca o pasiune si ca o incantare pentru propriile simturi si mai tarziu ca o completare adusa serviciilor mele de wedding planner. Simt o reala fericire si totodata relaxare atunci cand reusesc un aranjament floral fie ca este pentru o prietena sau pentru un client. Si uite cum pasiunea reuseste sa aduca si o mica satisfactie financiara uneori 😉

Marina Almășan : – Deși pandemia asta ne-a cam dat peste cap viețile, te-aș întreba totuși : ce planuri de viitor ai? 

Raluca Andrei : – Pandemia poate da peste cap planurile oricui, mai putin ale mele. Universul meu este la fel de plin de lumina, de energie pozitiva, de speranta, de viziuni, de proiecte si visuri ca si pana acum. Nimeni si nimic nu ma doboara ! Sunt foarte puternica la nivel psihic si cred ca asta aduce cu sine si o parte din raspunsul la intrebare. Imi caut si reusesc sa si gasesc fericirea in lucrurile aparent banale. Persist intr-o nebunie frumoasa sa iubesc oamenii desi ei nu au incetat sa ma tradeze insa continui sa cred ca printre uscaturi se mai ridica totusi si cate un copac falnic. Trebuie doar sa ii acorzi sansa de a se dezvolta si sa ii oferi si apa dar si lumina necesare cresterii armonioase. La fel este si cu oamenii. Daca as inceta sa cred ca printre toti acesti dezumanizati care ne inconjoara mai exista si mici veritabile comori umane, in acel moment m-as confrunta practic cu o moarte pe palierul spiritual,  urmata inevitabil curand de decesul la nivel fizic. Deci, eu continui sa cred ca mai exista OAMENI, fiindca tot ceea ce fac este pentru si despre ei. Proiectele mele nu vor muri atata timp cat exista oameni deosebiti, carora sa le dedic timpul, promisiunile si creativitatea mea. Intotdeauna dupa furtuna apare soarele si … viata merge inainte. Si daca nu va merge in directia dorita de mine, ei bine, ma reinventez! 

Marina Almășan : – …Și vei reuși, n-am niciun dubiu! Am ajuns, iată , la finalul interviului. Dacă ai vreun citat celebru, la care ții foarte mult ( un soi de “deviză în viață”) , hai să încheiem cu el! 

Raluca Andrei : – Finalul nu putea fi decat apoteotic!  😁 Ar fi mai multe repere literare la care m-am raportat de-a lungul timpului si pe care le consider demne de urmat. O sa incerc sa rezum,  desi stilul meu debordant si dornic de savoare sub toate aspectele ei , ma cam stimuleaza la detalii 🙈  Parcursul meu prin viata ar putea fi asociat cu versul ” per aspera ad astra ” din tragedia lui Seneca. Insa mereu am vazut stelele si lumina dincolo de greutati, nu m-am lasat niciodata doborata sau descurajata. Si aici intervine filosoful meu preferat, Nietzsche, care, desi blamat in epoca,  a emis niste judecati de valoare extrem de pertinente si care avea o viziune fabuloasa asupra omului. ” Ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici ” se aplica in cazul meu in totalitate si vine ca o completare la o alta afirmatie de-a sa, in care ma regasesc, de asemenea : ” ajuta-te pe tine insuti si toata lumea te va ajuta ” ( insasi esenta gandirii mele, felul in care am actionat de cand ma stiu, fara sa astept ajutor de la nimeni si mereu bazandu-ma doar pe fortele proprii ). Inchei cu un citat la care revin atunci cand simt ca ma cuprinde un con de umbra si tristete si care imi este reper si ancora totodata  : ” cerul i-a daruit omului, spre a-i recompensa toate greutatile, trei lucruri : speranta, visul si zambetul ” ( Immanuel Kant ).

Marina Almășan : – …și te rog să ți le păstrezi până la capăt! Mulțumesc pentru interviu, Raluca! Va fi, pentru mulți, o surpriză deosebit de plăcută!