Autor : lector dr. Florin Olteanu
„Repede se face târziu în viață” spune o vorbă din bătrâni. A venit toamna în calendare de câteva zile, deși în termometre nu se cunoaște. Doar frunzele ușor veștede și strugurii copți de pe una din bolțile de viță de vie din curtea unei case pe lângă care trec în fiecare zi spre muncă anunță acest fapt.
Toamna devin puțin mai nostalgic nu din cauză că an de an îmbătrânesc ca orice ființă de pe lumea asta ( a propos, am împlinit 24 de ani de când am fost admis ca student). Pur și simplu mi-am adus aminte cum la final de vară așteptam cu sufletul la gură Festivalul Mamaia. Erau zile care te scoteau din cotidian și puteai să stai la televizor peste magica oră 22 pe care copil fiind nu prea aveam voie s-o depășesc în afara camerei de culcare și chiar în afara patului. Urma școala, iar părinții voiau să ne „antreneze” pentru toamnă și nopțile lungi cu trezitul devreme, cu Soarele răsărind când deja erai la prima oră de școală.
Mamaia din acest an a fost o „mămăiță” simpatică de 60 primăveri, în care vechea gardă a muzicii a făcut diferența ca interpretare, stil vestimentar, arătând marea și nedreapta prăpastie dintrei „ieri” și „azi”. Am văzut-o pe venerabila Marina Voica, la 86 de ani cântând impecabil hiturile care i-au adus celebritatea.
Și de ce sunt nostalgic? Păi, sincer, văd că ne lipsesc Corina Chiriac, Angela Similea, Mirabela Dauer, Adrian Daminescu, Gabriel Cotabiță, Gabriel Dorobanțu, Marina Florea, Stela Enache, Eva Kiss, Loredana Groza, Cătălin Crișan, Adrian Enache și să mă scuze lumea bună dacă am uitat pe careva.
Avea Octavian Ursulescu un stil inconfundabil și un timbru unic să-i prezinte pe marile scene! Îmi mai amintesc și de Ricky Dandel, de Cristina Țopescu…
Multe din aceste voci încă trăiesc și sper ca televiziunile să țină de ei, pentru nume ca Marina Scupra sau Angela Ciochină nu mai sunt azi printre noi. După cum nici compozitori ca Florin Bogardo sau Șerban Georgescu nu mai sunt pe lumea asta. Horia Moculescu are o vârstă venerabilă dar și el își trăiește bătrânețea oarecum uitat, deși, Doamne! câte ar mai avea de spus!
Dar nu la cele două artiste mă voi referi. Au avut și ele un destin tragic dar nu ca Mihaela Runceanu, Laura Stoica sau Mădălina Manole.
Prima a murit la 1 noiembrie 1989, asasinată în mica ei garsonieră din București de un prieten căruia îi acordase încredere.
Laura Stoica (însărcinată fiind) a murit într-un tragic accident de mașină în 9 martie 2006, alături de iubitul ei și de copilul încă nenăscut în timp ce venea de la un concert, iar Mădălina Manole a murit chiar de ziua ei, în 14 iulie în 2010.
Au fost voci care mi-au marcat anii cei mai frumoși ai vieții, începând din copilărie și până la tinerețe și zorii maturității. Aveam 8 ani când a murit Mihaela Runceanu, 25 când a murit Laura Stoica și 29 de ani când a murit Mădălina Manole.
Au fost voci care au lăsat o amprentă deosebită în interpretarea muzicală românească. Laura Stoica și Mădălina Manole au fost colege de generație, au fost stelele anilor 90, Mihaela Runceanu fiind practic cu o generație înaintea lor.
Ce mai mult m-a impresionat tragismul vieții Mădălinei Manole. Era în plină putere creatoare, lupta să revină, dar show-biz-ul nu-și mai amintea de talentul „fetei cu părul de foc”.
Poate că Festivalul Mamaia care a avut ediția aniversară după 11 ani de absență să revină. Poate și Cerbul de Aur… 11 ani..aproape un ciclu de școală primară-liceu. Adică un copil născut la ediția Mamaia din 2012, în acest an intră în ultima clasă de liceu..Câte talente s-or fi pierdut în acest răstimp?
Oare este bine unde am ajuns? Să ai cinci știri cu șoferi drogați, crime cu toporul în bătătură și niciuna despre un concert sau despre performanța unei vedete cu V?
Încerc, acum că mai este o săptămână până la primul clopoțel al acestui an școlar, un sentiment de optimism. Afară, stă să plouă, semn că toamna se gândește să dea un semn că există.
Mi-am făcut o cafea fierbintela ibric cu „o țîră” de coniac ( a fost promoție la un hypermarket și știu că toamna merge preventiv să scapi de răcelile care pândesc hoțește după colț, plus că e obiceiul fostului Președinte al Consiliului de Miniștri Marghiloman ). Mi-aș fi aprins o țigară (tutunul dăunează grav sănătății, balcano-levantinismul strămoșeșc își cere drepturile) dar din cauza „corectitudinii politice” mă abțin! apoi am dat drumul la un play-list din youtube cu muzica anilor 80-90…
Parcă-ar merge un pic de Nicu Alifantis… A venit, a venit toamna….
Sursa foto : wpsovet.ru
Comentează