A venit primăvara, intrăm în campanie, îi alegem pe românii demni de a face treabă bună la Bruxelles, în schimbul unor remunerații dolofane.
Deși unii zic că noi, prostimea, în aparență, nu vom avea de câștigat nimic ( cum, “nimic”?!? miza e foarte mare, de fapt : jocurile se fac acolo, în miezul Europei, de aceea trebuie să-i trimitem pe cei mai buni, care să lupte pentru noi! ) , am intrat totuși, cu toții, în vrie. Măcelul a început. Românii s-au năpustit la români, așa cum ne stă bine nouă, ca popor activ, care nu doarme. Și dacă tot ne e frică să ne războim cu cei din afară, cei care cu adevărat ne pun în pericol viețile, atunci măcar să ne exersăm spiritul războinic între noi! Iar ei, sub pălăria îndemnului “divide et impera”, își tot vâră coada în zâzaniile noastre, întețindu-le. Povestea aia cu “ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” nu funcționează la “casele mari”…
Televiziunile redevin, încet-încet, mașinării de făcut clăbuci, pe la gurile celor ce se perindă pe sticlă, antrenați spre a-și nimici adversarii, cu sau fără argumente solide. Câștigă cel care are gura mai mare și mintea mai pustie, cel care e mai motivat sau mai înrăit.
Luptele se întețesc la vârf, ciolanul puterii rămâne tentația supremă într-o țară căreia, de multa vreme, i-a pierit zâmbetul pe buze.
Unii zic că au făcut, ceilalți sar și le dau în cap că de fapt n-au făcut nimic, deși știu bine că , până mai deunăzi, când ei înșiși au fost acolo, sus, nu făcuseră nici ei mare brânză. Latră unii la alții, acuzându-se reciproc de trădare, incompetență și reavoință, își scormonesc unii altora prin dosare, căutând sau inventând motive pentru a se elimina din cursă.
Toti promit cu nemiluita, e acel episod periodic de generozitate, revărsat în prag de alegeri. Unii au cu ce se lăuda, alții doar promit, bizuindu-se pe cei mulți și săraci – și la pungă și la duh – care și-au pierdut demult busola, printre atâtea probleme personale.
Nu mai au răbdare românii nici măcar să-și pună cei deja aleși planurile în aplicare, nu mai au încredere nici măcar atunci când lucrurile încep a merge bine, toți vor schimbare, mulți – doar de dragul schimbării, întărâtați de cei frustrați de statul pe margine.
Sondajele vântură cifre, la umbra cărora politicienii fie dau petreceri , fie se îngrijorează și măresc ritmul. Încep să crească ratingurile canalelor de știri, împărțite frumos, pe culori. Unele televiziuni intră în faliment ( desigur, nicidecum din cauza proastei gestionări, ci a manevrelor politice😁). În familiile scindate cromatic reîncep disputele conjugale, ferească sfântul ca soții să fie pătimași, că se poate lăsa cu divorțuri!
În rest, toate vechi. Pământul continuă să se rotească în legea lui, cutremurându-se uneori, prin Vrancea, atât cât să hrănească stirile tabloide, oamenii își văd de case si copii, mai are loc câte-o nuntă mai oacheșă, spre care privesc toți, cu jind, mai o înmormântare cu circ mare în jur, în piață loboda si celelate verdețuri domină tarabele, căpsunile sunt încă turcești, dar vor veni și ale noastre. Nimic nu se abate de la mersul obișnuit al lucrurilor, chiar dacă, în paralel cu toatr astea, au loc războaie, în care suntem târâți fără să vrem și noi, ăștia, care ne facem cumpărăturile de la aceleași tarabe mioritice…
Rubrică oferită de
Comentează