Una dintre cele mai groaznice maladii ale omenirii este, in opinia mea, plictiseala. Ea muscă din bucuria de a trăi, precum o rugină, ne adoarme energiile, ne otrăveste entuziasmul și ne aruncă pe o planetă in care aerul este rarefiat și respirația împiedicată.
Există, printre noi, asa numitii “născuti gata bătrâni”. Indiferent de vârsta din buletin, ei sunt “moși si babe” dintotdeauna. Bine, hai, poate că, in copilărie functionează și ei “sub acoperirea”păpusilor și a pantalonasilor scurti, mimând multumirile vârstei.
Însă apoi, odată intrati în lumea matură, ei uită să-și trăiască anii și pășesc direct in senectute. Omisiunea lor cea mai gravă este… insăși viata. Se hrănesc din rutina zilnică, poartă ochelari de cal, nu știu nici măcar să “copieze”, ca la școală : să se molipsească de pofta de viată a celor din jur. A lor, viata, e condamnata la cenușiu si anost și nu fac niciun efort pentru a se desprinde din ea. “Bulă de confort”? – o putem numi si așa, desi, în cazul celor mai multi, confortul lor înseamnă “subzistență” : “îmi platesc facturile la zi, am ce mânca, m-a ferit Dumnezeu de beteșuguri majore – deci, sunt fericit!”
In rest, principala lor preocupare devine NU aceea de a răspunde unor provocări ce le-ar putea transforma cenușiul în culoare, ci aceea de a se alimenta cu privitul la viața celorlalti : pe gaura cheii sau la televizor, cu lupa sau microscopul, cu arma relei voințe la picior. Evident, de aici, de la fericitii din jur, ei nu vor extrage niciodată exemplul pozitiv, ci se vor impiedica mereu de cusururi – reale sau fabricate de mintile lor bolnave. Se vor simți al naibii de bine răsucindu-le acestora pe toate partile fericirea și amendându-le tot ceea ce nu rimeaza cu universul cenusiu in care ei insisi au prins radacini.
Oamenii nascuti batrani nu stiu cum sa-si plaseze viata in matricea fericirii. Ei nu stiu cum sa-si configureze Drumul printre obstacole, sufera de plictiseala cronica si nu vad rostul “luptei”. Caci, da, viata este, într-adevar, o lupta, insă izbanzile îi sunt atat de dulci!
Dezbrăcati-va, așadar, sufletul, voi, oameni născuți bătrâni, de mantaua greoaie a unei varste ce încă nu vă caracterizeaza! Lasati-vă sufletul să zburde în cadența anilor de odinioară, de care , sunt sigură, si vouă vă este dor! Nu lăsati rutina si intoleranta față de fericire să se strecoare în sufletul vostru. Priviti-i cu bucurie pe cei fericiti din jur si încercati să vă molipsiți din fericirea lor! Nu e rost de invidii, atunci când în preajma ta lucesc luminite în privirile celor ce sunt fericiti! Ucideti orice pizmă, îndreptata spre acestia! Și voi puteti fi ca ei, e atât de simplu!
De vă veti deschide sufletul, el se va încalzi de la dogoarea celor fericiți, a celor ce ard pentru o idee sau o ființa specială!
Accesul la fericire nu este pentru nimeni limitat. De noi depinde dacă ne dorim cu adevărat să-i trecem pragul, sau să rămânem spectatori imbătrâniti ai fericirii celor din jur, să încremenim lânga o mantinela trista, căutand mereu noduri în papură fericirii celorlalti.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : CHOLEST REDUX
Comentează