Foto : Marian Grigore
Atenție! De astăzi ne intră în vigoare LISBOA CARD! Prin urmare, nu mai trebuie să facem planuri de călătorie “prin jurul casei”, ne putem mișca oriunde și oricând, putem intra aproape peste tot, gratis.
Primul drum cu bus-ul îl vom face chiar de dimineață. Micul dejun copios ne încarcă energetic pentru a tropăi preț de jumătate de oră, în jos, pe străduța hotelului, spre râul Tejo, încercând să ignorăm ploaia torențială care se ține scai de noi. Rua da Misericordia coboară, deci mersul e ușor, cu ochii însă înfipți în caldarâmul-patinoar…Jumătate de oră face autobuzul 728, cel indicat de Google Maps, până la stația necesară. Nu e aglomerat – cine a avut de ajuns la școală sau la serviciu, e deja demult acolo – accesul în autobuz se face …stând la coadă (!), se intră numai pe ușa din față, unde există un mic scanner pt validarea biletului, chiar sub nasul șoferului. Coborârea se execută pe la toate celelalte uși și o vom face și noi, după ce pe tabela electronică de deasupra cabinei soferului va pâlpâi denumirea stației : Jeronimos Monastery…
MANĂSTIREA JERONIMOS
…Deși nu mă cheamă Ofelia, o voce interioară mi-a spus, în zori : “Marina, du-te la mănăstire!” Așa că primul obiectiv ales pentru azi este Mănăstirea Ieronimilor.
De sub umbrela deschisă mai mult simbolic (pentru că vântul mi-o dă sistematic peste cap7, privesc uriașul edificiu din fața mea. Din stația de autobuz și până la intrarea pentru public sunt vreo 200 de metri și în timp ce-i parcurg, evitând edpidemia de băltoace, rememorez câteva informații selectate din diverse articole de specialitate: numele vine de la prima comunitate de călugări căreia i-a fost încredinţată iniţial mănăstirea. Mănăstirea Jeronimos este, fără îndoială, cel mai prestigios locaş de cult din Lisabona. Regele Manuel I a fost cel care a comandat construirea sa, în 1502, pentru a comemora călătoriile şi realizările lui Vasco da Gama.
Consemnez stilul gotic, cu masive decoraţiuni, predominând motivele navale şi maritime: coralii, monştrii marini, frânghiile și altele asemenea lor. Parcurgem fermecați coridoarele deschise ce înconjoară curtea interioară a mănăstirii. Adevărate dantele în piatră îi îmbracă acesteia zidurile, coloanele. Cocoțat pe o fântână încremenită ce probabil vara devine arteziană, un leu împietrit admite tacit să mă fotografiez alături de el. Câte alte milioane de turiști n-or fi făcut-o, înaintea mea?…Sălile Mănăstirii adăpostesc statuile sfinților, mormintele regilor…
Biserica acestui complex monastic poartă hramul Sfintei Marii, care este și cea mai spectaculoasă parte a sa. Afară e potop, aproape biblic, și nici nu mai știm de ce să ne bucuram mai întâi : de solemnitatea bisericii sau de faptul că avem un acoperiș solid deasupra capului?
…În mănăstire își dorm somnul de veci o mulțime de nume uriașe din istoria și cultura Portugaliei : Vasco da Gama şi Luis de Camoes, marele poet care a cântat, prin versurile sale, realizările lui da Gama, dar și poeţii Fernando Pessoa şi Alexandre Herculano. Tot aici se află și mormintele regilor Manuel şi Sebastiao.
…Doamne, ce emoție să stau lângă lespedea sub care odihnește în nemurire unul dintre cei mai mari navigatori și descoperitori ai omenirii!..Osemintele lui Vasco da Gama au fost transferate în anul 1880, prin grija statului portughez, în acest sarcofag onorific, în preajma căruia – deși nu sunt obligați – locuitorii planetei simt nevoia să păstreze un moment de reculegere, în limba unversală a tăcerii.
Mai plouă afara, Marian? Ba bine ca nu! Furtuna chiar s-a întețit!
Însă, după ce tocmai l-am venerat pe Vasco de Gama, parcă ne e și rușine să ne plângem.. Asa că…la drum!
Peste acesta…adică peste drum, recunosc unul dintre cele mai frumoase monumente ale Lisabonei – cel al Descoperirilor. Dacă nu ne înghite potopul, poate îi ajungem în preajmă!
…dar asta – în episodul următor! 😉
Comentează