Despre Daniela Gîtman mi-au vorbit mulți ca despre un adevarat profesionist al relațiilor externe. DIPLOMAT DE CARIERĂ – asta ne dorim cu toții să ne reprezinte în afara țarii! Din pacate, in ultima vreme, acest criteriu esențial s-a diluat mult, diplomația fiind la randu-i sufocată de avalanșa “pilelor” și a numirilor clientelare. Dar are încă România diplomați de excepție, “absolvenți” ai vechii școli de diplomație, urmași destoinici ai strălucitorului Nicolae Titulescu. Recenta mea călătorie în Portugalia, realizată cu suportul prețios al Ambasadei României la Lisabona, mi-a oferit prilejul să mai adaug un nume pe lista scurtă a diplomaților români ale caror pregătire și carieră impresionează. Dincolo însă de aceste calități, Ambasadorul României la Lisabona este o persoană agreabilă, modestă, cu picioarele pe pământ, beția functiilor pe care le adună CV-ul său neatingând-o defel. Daniela Gitman este o ființă solară, deschisă și caldă, un om prin excelența al comunicării, ceea ce îi completează în chip fericit imaginea de diplomat de valoare.
O dimineață portugheză însorită – rătacită într-o săptămână ploioasă foc – ne-a oferit prilejul 
acestui interviu, în care am amestecat întrebări si profesionale, dar și …turistice. Asta pentru că…”interesul poartă fesul”, nu-i așa?
Marina Almășan : – Ca o introducere, o să vă rog să ne definiți, în câteva cuvinte, parcursul dvs diplomatic : de ce ați ales această cale, care i-au fost principalele jaloane, de ce fapte lăsate în urmă sunteți cea mai mandră?
Daniela Gîtman : – Am intrat in serviciul diplomatic în 1993, deci sunt 32 de ani deja! Am avut parte de ani foarte interesanți, pt că am crescut odată cu “devenirea” României, cu întoarcerea sa în familia europeană. Atunci efortul nostru era canalizat spre a intra in UE, a intra in NATO si atunci toate strădaniile generatiei mele au fost concentrate pe aceste două obiective. Au fost ani absolut dinamici și care ne-au învățat foarte mult.
Marina Almășan : – A fost o moștenire de familie, această profesie?
Daniela Gîtman : – Nu, nicidecum! Eu chiar terminasem o facultate tehnică, insa in ‘91, cand am absolvit, mi-am dat seama că momentul nu prea mai era legat de industria constructoare de mașini : venise Revolutia, lucrurile se schimbau foarte rapid și atunci am ales să fac un master în relații internationale, in urma căruia am primit oferta de a susține un concurs la MAE. Am dat concursul, l-am dat , l-am luat și am fost angajată pe un post de “debutant, cu perioada de probă de 9 luni”. Imi amintesc că am avut , de la început, un mentor grozav – pe Directorul Direcției “Europa de Vest”, care ne vedea că suntem entuziaști și că vrem să rezolvăm repede lucrurile și să fim cât se poate de implicați și atunci m-a luat deoparte și mi-a spus : “Ține minte două reguli de bază, valabile și aici , in MAE, dar și in general, în viață : “1. Nimic nu e urgent și 2. nimeni nu e de neînlocuit”. Deci, dacă vrei să faci treabă bună, fă-o așezat, temeinic si nu face nimic superficial, pt ca superficialitatea se întoarce, mai devreme sau mai târziu, împotriva noastră”.
Și atunci noi așa am fost învățați: să analizăm lucrurile, să găsim argumente și să identificam cele mai subtile nuanțe, intr-un ritm rapid, dar în acelasi timp cumpătat.
Și mai țin minte, din acea perioadă, că lucrarea mea de master a fost “Aderarea României la Uniunea Europeană. Avantaje și dezavantaje”. Si când am ajuns in fața Comisiei, membrii acesteia mă întrebau consternați : “- Cum adică, putem vorbi de dezavantaje ale aderării la UE?!?” Sigur că erau niște aspecte care, cel,puțin din punct de vedere economic, trebuiau analizate mai cu atenție, dar era exclus să vorbești atunci despre dezavantaje. Și deși nu-mi alesesem eu titlul, ci profesorul Sută de la ASE, cuvântul acela, “dezavantaje”, m-a costat foarte mult în expunerea mea, pt că de fapt, concluzia era, intr-adevăr, că viitorul nostru este legat de UE, dar in opinia profesorului Suta, la acea vreme, nici nu puteai să nu arăți și consecințele – poate pe termen scurt – dar care vor afecta cumva populația. Și a fost foarte greu, țin minte.
Dupa aceea am plecat la primul post , în Olanda – o misiune foarte interesnată, unde pot spune că m-am format ca diplomat. Am făcut echipă cu mai mulți ambasadori, unul din ei fiind Mihnea Motoc și apoi Iulian Buga ; au fost momente frumoase si interesante, pt ca la acea vreme Olanda avea mare aplecare, și în ceea ce ne privea, către proiectele de twinning ( infrățire instituțională și asistență tehnică – n.a.) care să ne ajute cumva la parcursul nostru european. Dupa care am revenit acasă, am devenit eu însămi director la Departamentul Europa de Vest, in care am stat aproape doi ani. S-a decis apoi plecarea mea la Washington DC. Țin minte și astăzi data : 23 august 2004. Colegii din Minister au fost tare simpatici și mi-au scris o dedicație : “23 august 2004 – ziua in care Dana a întors armele și s-a dat cu americanii!” 😁.
Marina Almășan : – Acolo pe ce post ați plecat?
Daniela Gîtman : – Am plecat ca prim-colaborator, timp de un an și 7 luni, dar am fost și însărcinat cu afaceri ad-interim. Au fost niște momente foarte interesante, a fost o experiență extrem de utilă pentru mine, iar cel mai important proiect al meu a fost acela de a organiza Summit-ul NATO la Bucuresti în 2008… Apoi am plecat la Ambasada României in Republica Cehă, iarăși o misiune extraordinară, cu niște parteneri cehi extrem de vibranți și de interesați să facem lucruri împreună, dupa care am revenit acasă pentru o perioadă de 9 ani. Am revenit ca Secretar de Stat pe Afaceri multilaterale, dupa care, timp de doi ani și jumătate, am făcut campania României pentru a deveni membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU. Am fost numită apoi Secretar de Stat pentru Afaceri interinstituționale, pentru încă doi ani, iar apoi Secretar de Stat pentru afaceri europene – unde am stat doi ani și jumatate, până am venit, iată, la Lisabona.
Marina Almășan : – Doamne, aveți o experiență si un parcurs demne de toata lauda! Mă întreb dacă la ora actuală România are mulți astfel de diplomați!
Daniela Gîtman : – Am fost norocoasă, în special pentru faptul că fiecare portofoliu a însemnat altceva . Asta pentru că eu mă plictisesc foarte repede și , de când mă știu, mi-am dorit mereu să fac ceva nou, îmi plac foarte mult provocările!
Marina Almășan : – Vă este teamă de ceva? Păreți o neînfricată!
Daniela Gîtman : – Mi-a fost frică întotdeauna de penibil! Și poate că de aici și limitările mele, 
atunci când acord interviuri sau cand susțin conferințe : totul trebuie sa fie Ok și mesajul politic trebuie să fie corect prezentat, rareori imi permit să fiu mai “umană” în interviuri!
Marina Almășan : – ..adică exact ce vă cerusem eu! 😁
Daniela Gîtman : – Da, exact! 😁
Marina Almășan : – Cum s-a întâmplat, în cazul dumneavoastră : ați solicitat să veniți în Portugalia, ați ales, din mai multe variante, sau a fost, pur și simplu, “sarcină de serviciu”?
Daniela Gîtman : – La un moment dat, sigur că tu primesti niște propuneri, de la Ministrul de Externe sau de la Președinte. Sincer, a fost și dorința mea de a veni în Portugalia, a fost prima mea opțiune pe listă și cumva…astrele au lucrat în favoarea mea și iată-mă aici, de la finele anului trecut.
Marina Almășan : – Și ce anume v-a făcut sa optați pentru Portugalia?
Daniela Gîtman : – Tot curiozitatea. Nu am cunoscut pe nimeni – prieteni, cunoștințe – care sa-mi fi vorbit ceva negativ despre Portugalia! Toată lumea îmi spunea : ce țară binecuvântată, ce popor deosebit și am vrut să văd și eu cum arată o țară despre care nimeni in România nu vorbește de rău! Și intr-adevăr, așteptările mele nu au fost înșelate : țara asta are într-adevăr o energie extraordinară !
Marina Almășan : – Care erau lucrurile care le știați despre Portugalia înainte de a ajunge aici?
Daniela Gîtman : – Știam despre peisajele sale spectaculoase, citisem despre Lisabona , citisem despre Sintra, despre palatele sale, protejate UNESCO, din păcate n-am reușit să ajung acolo decat pentru a vizita Quinta de la Regaleira , dar am fost și la Oceanul Atlantic , la Cabo da Roca (spre deosebire de dumneavoastră, eu am prins vreme bună!😁) , deci am vazut extremitatea vestica a continentului European si chiar mă și gândeam că acum pot sa fac cu mâna continentului american și că, acum 20 de ani, mă aflam de cealaltă parte a Oceanului. Și sigur, auzisem despre poamenii de aici, despre care mi se spunea că sunt calzi, ospitalieri, relaxați.
Marina Almășan – Chiar! Asta vroiam să vă întreb : după cum vă simt, dvs sunteți activă, hiperenergică. Cum faceți față acestei “relaxări” a portughezilor? Par a functiona “pe ralenti”…
Daniela Gîtman : – Da, așa este, însă în momentul in care apucă să promită ceva, lucrurile merg înainte. Mie îmi place relaxarea lor, încerc EU să mă adaptez ei. Nu știu dacă știți, există un proverb local: “Dacă ar dispărea, pentru portughezi, terasa si soarele, în momentul acela ei n-ar mai exista”! Și atunci pot să înțeleg cumva atitudinea lor, poate că și in Romania ne-ar trebui un pic de relaxare, noi suntem puțin cam prea agitați, alergăm peste tot, uneori in linie dreaptă, alteori mai haotic, ar trebui să fim mai așezați un pic. Și îmi mai place foarte mult faptul că , deși au fost cândva o mare putere, modestia lor este extraordinară. M-a impresionat întotdeauna calmul lor, faptul că sunt oameni cu care poți vorbi foarte deschis, iar cel mai bun lucru pe care am putea să-l “copiem” de la portughezi este respectul pe care îl au față de identitatea națională. Acea mandrie de a fi portughez, mândria pentru limba lor, pentru ceea ce înseamnă trecutul lor, fie că trăiesc in Portugalia, fie că trăiesc în comunitățile sale – cred ca știți că jumatate din populația Portugaliei trăiește în afara granițelor țării – faptul ca identitatea lor națională este prezervată, limba este promovată…
Marina Almășan : – Ați apucat s-o învățați, cat de cat?
Daniela Gîtman : – Sunt în curs de! Să știți că nu e greu! Dar știți de ce m-am apucat s-o învăț? Pentru că îmi place foarte mult Fado și nu înțelegeam versurile cântecelor. Ele sunt atât de dramatice, muzica este extraordinar de sensibilă, dar dacă nu înțelegi mesajul pe care-l transmite cântecul respectiv, pierzi jumatate din frumusețea lui. Și atunci mi-am zis : Trebuie să învăț limba portugheză!
Marina Almășan : – Singură?
Daniela Gîtman : – Am un ajutor și acum mi-am propus ca viitorul discurs la Ziua Nationala a României sa fie în portugheză. Asta este ambiția mea!
Marina Almășan : – Este, cred, și o formă de respect pentru țara respectivă : Ambasadorul să îi vorbească limba! Vă felicit!
Daniela Gîtman : – Da, asa este. Și mai vreau să fac un lucru, cat timp sunt Ambasador aici. 
Vedeți dvs, comunitatea de români vrea să se integreze cât mai repede aici, ceea ce e firesc, dar asta o face, făcând cumva rabat de la păstrarea rădăcinilor noastre, a tradițiilor, a limbii. Am și eu foști colegi care s-au stabilit în străinătate, iar copiii lor nu vorbesc limba română, iar acesta nu cred că este cel mai bun mod de a crea viitor pentru copiii tăi. Știți proverbul acela arab : “Binecuvântați fie parinții care le dau copiilor lor aripi si rădăcini”. Iți trebuie aripi, sigur, să te integrezi, dar iți trebuie si radacinile. Fără rădacini, nu ai identitate.
Marina Almășan : – Poate că pleacă atât de supărați pe țară, încât nu mai vor să mai audă de ea…
Daniela Gîtman :- Poate…dar să știți că și aici sunt români frumoși, cu comunitatea ne-am întâlnit deseori, inclusiv prin prisma calendarului electoral – atunci am organizat 9 secții de votare, dintre care 6 în afara Lisabonei și am avut nevoie de sprijinul comunității, pe care m-am bazat si pe care l-am și avut, absolut necondiționat. Avem trei consuli onorifici, la Cascais, Porto și Madeira, și atunci i-am capacitat și pe ei, în ideea de a ne întâlni, poate cu frecvență trimestrială, cu cei mai importanți romani de pe piața portugheză. Îmi doream să le cunoaștem planurile și să vedem cum putem să sprijinim și noi, dacă este nevoie, activitatea lor. Prin urmare am cunoscut investitori extraordinari, cum ar fi doamna Mirela Șuta, sau mai există un român – Daniel Cojocariu, care, alături de 100 de fermieri portughezi, deține cea mai mare producție europeană de goji, din care face produse bio! Avem apoi români ce dețin firme de transport – domnul Viorel Bagiu , de construcții civile – domnul Ioan Onica, acum a intrat în Portugalia și DIGI și ne bucurăm că al patrulea mare operator pe piața portugheză va fi DIGI, și incercam ca această comunitate să fie cât mai aproape de Ambasadă și o parte din beneficiile sale să fie transferate catre acțiunile pe care le facem pană la urmă in beneficiul comunitații. Vă dau un exemplu : acuma, bunăoară, pregatim Mărțișorul si vom organiza o mare acțiune, in care, impreună cu Ambasada Republicii Moldova, le vom prezenta copiilor “Mărțișorul”. Vor fi diferite ateliere de lucru, unul dintre ele cu marionete. Și pentru a acoperi toate aceste costuri, in mod natural ne îndreptăm catre românii care sunt parte din grupul de investiții, motivând că trebuie să-i ajutăm nu numai pe copiii români să-și cunoască tradițiile , dar și pe portughezii pe care-i invităm la eveniment, să ne cunoască țara . Intotdeauna am primit raspunsuri pozitive și asta mă încurajează că este bine ceea ce facem.
Marina Almășan : – Spuneți-mi va rog, din punct de vedere diplomatic, aveți niște obiective concrete pe care vi le-ați propus aici, in Portugalia?
Daniela Gîtman : – E o perioadă ceva mai delicată, odată cu izbucnirea războiului din Ucraina. Noi fiind doua state aflate la extremitățile continentului european, ne-am “redescoperit” cumva. Sigur că știam că avem , și unii și alții, radăcini latine, că avem o istorie pe alocuri comună, ca avem relații solide, dar faptul ca Portugalia a răspuns atât de imediat necesităților noastre, de ranforsare a flancului estic al NATO, pe noi ne-a impresionat foarte mult. Dialogul politic pentru mine reprezintă o provocare, aceea de a-l susține la nivelul la care el a fost, in ultimii ani. Prezența militară a Portugaliei pe teritoriul României este una foarte solidă , desigur ca și aici eforturile vor fi in direcția continuarii acesteia, in următorii ani, cât va fi nevoie. Chiar mă amuzam că am avut o foarte lungă discuție – pentru care îi sunt recunoscătoare! – cu Presedintele Portugaliei, Marcelo Rebelo de Sousa, unul dintre puncte fiind prelungirea șederii trupelor portugheze pe teritoriul României, in 2025. Când am 
prezentat scrisorile de acreditare, am ridicat și acest subiect, iar dl Presedinte mi-a spus : “- Nu numai că o s-o continuăm, dar o s-o și ranforsăm!” Și atunci eu m-am intors în Ambasadă și le-am spus, victorioasă, colegilor : “ – Ok, punctul principal al mandatului meu s-a incheiat!”. Da, sunt foarte multe lucruri pe care le putem face pe parte politică, avem aceleasi evaluari de securitate, aceleași interese în cadrul UE, ne preocupă prezervarea fondurilor de coeziune pentru a depași inegalitățile între orașe și regiuni, apoi politica agricolă comuna este un lucru pe care-l abordăm în același fel, deci sunt foarte multe dosare in care ne putem reuni forțele. Însă ceea ce lipsește încă, este pe partea culturală, deși predecesoarea mea a facut lucruri extraordinare aici în tot ceea ce înseamna manifestările culturale. Alături de ICR, eu cred că în acest domeniu putem face lucrurile să fie mai dinamice și mi-as mai dori ceva : o prezența mai mare a studentilor portughezi in România, in cadrul burselor Erasmus. Studenții români vin aici în număr mare, din păcate reciproca este mai putin valabilă și cred că motivul este necunoașterea. Si atunci mi-aș dori ca, in urmatorul an, să pot să fac o vizita la cele mai importante universităti din Portugalia, unele cu tradiție, și in care să le vorbesc un pic despre România , despre învățământul nostru academic, astfel încât să începem să atragem cat mai multi studenti portughezi. Aici mă bazez bineînteles și pe sprijinul rectorilor noștri.
Marina Almășan : – Nu am nici cea mai mică îndoială că veți reuși, in toate cele ce v-ați propus! Aș vrea să vă adresez acum niște întrebări ceva mai concrete, legate de Portugalia! Numiți-mi, spre exemplu, două-trei locuri care v-au rămas la suflet, dintre cele pe care ați apucat să le vizitați.
Daniela Gîtman : – Cel mai frumos loc pentru mine a fost intr-unul din restaurantele Fado, în care, am fost , intr-o seară, la un spectacol. Mi s-a părut extraordinar! Imi amintesc că patronul restaurantului a venit la masa noastră, să ne întrebe din ce țară suntem, iar eu am răspuns “România!” , fără să-i spun și cine sunt. Iar el a replicat : “- Romania este mereu in inima mea, pentru că voi știți ce înseamnă “saudade” ( “dorul”). Și mai apoi a venit și ne-a servit cu un Porto din 2003 , spunând : “-Ăsta este special pentru voi, pentru că voi sunteți singurii care rezonați cu cuvântul ăsta!”. Îmi mai place foarte mult să mă duc la Mănăstirea Capucinilor din Sintra. Sigur, acolo mai există și Castelul Pena, protejat UNESCO, exista Mănăstirea Montserrat, există Quinta de Regaleira, care are o călătorie de purificare, cum spune legenda : cobori 13 scări sub pământ, după care le urci înapoi și te repurifici, e ca un soi de redescoperire. E o legendă tare frumoasă acolo!
Marina Almășan : – Și, le-ați coborât?
Daniela Gîtman : – Da, am coborat, trebuie să mergeți să vedeți, merită! Legendă sau nu, tu simți ca ai parcurs acest ritual. Iar acum, de curând, am descoperit Porta de Piedade, lânga Lagos, un loc cu niște peisaje mirifice ale Oceanului Atlantic, cu diferite formațiuni de stânci absolut spectaculoase. Am văzut multe la viața mea, dar ca la Porta de Piedade, nicăieri!
Marina Almășan : – Din punct de vedere gastronomic, v-a cucerit vreuna din specialitățile portugheze?
Daniela Gîtman : – Știam că sunt vestiți în ale fructelor de mare și nu mi s-au dezmințit așteptarile, “cataplana de marisco” este un “must” de încercat, dar mai au acele “bifane de vită”, extraordinare! Ei, când se duc pe stadioanele de fotbal, mi se pare impresionant faptul ca fiecare loc din stadion are pus steagul Portugaliei , pentru care spectatorii nu plătesc și faptul că există pretutindeni astfel de tonete de bifane – este un produs la fel de faimos ca si hot dog-ul din New York! Iar dacă nu ești foarte mult calat pe pește, bacalhau, și altele din categoria asta, cred că poți opta pentru vițel : felul în care ei pregătesc friptura de vițel este extraordinar!
Marina Almășan : – Ca să fim corecți, desi intuiesc că-mi veți da un răspuns …”diplomatic”, o sa vă între și dacă ați sesizat lucruri care nu v-au placut foarte mult, în această țară!
Daniela Gîtman : – Sincer, nu m-am așteptat ca vremea să fie atât de ploioasă și vântoasă, în lunile de iarnă! Eu venisem aici cu impresia că voi da de o vară continuă, că iarna e un fel de primăvară a noastră și că totul va fi pe bază de soare ( eu sunt o ființă solară, am nevoie permanent de energia soarelui!) . Ei, în momentul în care am prins cateva saptămâni cu ploaie în continuu, am avut, intr-adevăr, o strângere de inimă, dar colegii mi-au confirmat ca in sezonul din decembrie și până în martie este așa, insa să am răbdare, căci dupa aceea vor urma 8 luni în care pur și simplu radiezi!
Marina Almășan : – Aici , legat de vânt și ploi, tocmai ati vorbit de funie în casa spânzuratului! …Eu vă mulțumesc frumos pentru aceste răspunsuri și cred că ați reușit sa ne oferiți și o altă perspectiva asupra țării : pe cea a unui diplomat!
Daniela Gîtman : – Eu mi-aș dori foarte mult ca această curiozitate a românilor de a descoperi 
Portugalia, să fie oarecum “în oglindă” și sa reușim, în anii ce vor urma, să stârnim șincuriozitatea “descoperitorilor” din Portugalia. Am semnale că portughezii care au apucat să viziteze România, s-au întors cu impresii deosebit de puternice, din păcate însă aceștia nu sunt foarte mulți. De aceea mi-as dori sa multiplicam acest mesaj. Faptul că portughezii au avut această genă a curiozității le-a permis de fapt să facă acele mari descoperiri! Și mai este și acea reziliența de care au dat dovadă de-a lungul timpului – ați auzit, probabil de acel cutremur devastator din 1755. Ei, iată, portughezii au reconstruit Lisabona din temelii și asta mi-as dori foarte mult , să folosim toate aceste calități ale lor în favoarea cunoașterii României.
Marina Almășan : – Sunt sigură că, la final de mandat, toate aceste dorinți se vor fi transformat în victorii! Vă mulțumesc mult pentru interviu!
Daniela Gîtman : – Și eu, dumneavoastră!
Comentează