Zilele trecute, când bunul meu prieten Silviu Biriș mi-a lansat invitația… de a râde copios, venind la o piesă ce-l avea pe afiș, am fost bucuroasă și sceptică deopotrivă . Bucuroasă -pentru 
că Siviu este unul dintre actorii mustind de talent ai Prezentului și pe care-l prețuiesc foarte mult, sceptică – pentru că umorul zilelor noastre reușește extrem de rar să mă mai facă să râd copios. Eventual, poate doar amar. Dar piesa “Un cuplu ciudat” nu este chiar “umor al zilelor noastre”. A fost scrisă undeva, prin copilăria mea și, culmea! a fost scrisa, se pare… de două ori!! Mai precis, originalul a fost publicat în 1965, iar peste fix 20 de ani dramaturgul Neil Simon a revizuit piesa, refacand-o pentru un casting feminin. Această variantă feminină se pare că i-a cucerit pe regizorii mioritici, ea fiind mult mai montata in Romania. Una din aceste montări mi-a adus mie acea jinduită bună dispoziție, atât de necesară într-o cenușie seară de început de noiembrie.
Subiectul piesei este unul foarte simplu, profund uman și desprins din viața de zi cu zi. O “gașcă” de tipe simpatice, prietene foarte bune ( Ana și Monica Odagiu, Nadiana Sălăgean și Doina Teodoru) , obișnuiesc să se intalnească in fiecare vineri seara, în sufrageria uneia dintre ele, pentru a juca diferite jocuri – de mimă, de cultură generală ș.a.m.d.. Florence, una dintre ele, lipsește brusc, la una din întâlniri. Prietenele află că Flo se află în pragul divorțului și, răsufland ușurate că , contrar așteptărilor, prietena lor nu s-a sinucis, îi sar în ajutor. Gazda, Olive, o prezentatoare TV de succes, pentru că tot era 
singura, ii propune lui Florence sa se mute la ea, urmând să-și imparta amandoua singuratatea. “Traiul în doi” relevă însă lucruri neștiute despre Flo, care motivează întrucâtva faptul că soțul ei și-a luat câmpii, hotărând s-o părăsească : cu nervii la pământ, aceasta se aruncă într-o obsesie pentru curățenie, exasperându-și psihic colega de apartament și pe celelalte musafire de vineri seara. Cele două ajung, prin urmare, să creeze acel “cuplu ciudat”, care dă și titlul piesei…Dar iată că universul feminin de pe scenă, cu toate dialogurile spumoase ale celor 4 grații, dialoguri adaptate la realitațile vremurilor, este 
completat, la un moment dat, cu apariția unui alt cuplu – deloc mai puțin ciudat și la fel de comic și spumos : cel al vecinilor expați ai lui Olive, doi frați spanioli – Jesus și Manolo ( Silviu Biriș și Sergiu Costache) – care intră în contact cu vecinele lor , colorând și mai mult atmosfera din apartamentul și din viata acestora. Ei vor deveni, de altfel, în final, “salvatorii” deprimatei Florence, căreia gazda sa, Olive, îi va da la un moment dat papucii, nemaisuportând obsesia bolnăvicioasă pentru curațenie a chiriașei sale.
Comicul piesei – marcat abundent de hohotele de râs din sala de spectacol – reiese in mod special din structura personajelor, atat de diferită in fiecare caz și din ciocnirile dintre eroii lui Neil Simon, care 
sunt puternice si foarte amuzante. Umorul facil alternează cu poantele inteligente, sentimentul meu fiind că urmăresc un episod mioritic al “Familiei Bundy”, unul din serialele mele odinioară preferate. Una peste alta, am fost încântată să constat talentul și farmecul celor 4 actrițe, dar și iscusința cu care și-au însuflețit personajele simpaticii Siviu Biriș și Sergiu Costache.
….Dacă chiar am râs cu lacrimi? DA! Și nu e numai meritul textului excelent, semnat de Neil Simon, ci și al minunaților actori, care și-au transformat personajele în surse de nesfârșită bună dispoziție. Atât de necesară, în vremurile acestea, încărcate de încruntare.
Comentează