De ce ne amuză glumele făcute pe seama temutului coronavirus ?

Pandemia a prins în năvodul său întreaga omenire. Numărul morților continuă să crească, planeta e în doliu, panica a pus stăpânire pe locuitorii săi. Dar chiar și în aceste condiții, umorul pe tema coronavirusului a proliferat. Rețelele de socializare vântură de colo-colo caricaturi, desene cu tâlc, fotografii cu comentarii năstrușnice, video-uri comice. Lumea se amuză și share-uiește în draci, sperând ca zicerea lui Caragiale să se adeverească. Ne referim la acel “nimic nu lovește în ticăloși mai tare ca râsul”. Iar ticălosul este, în cazul nostru, coronavirusul.

Cum explică însă psihologii această tendință de a glumi pe seama unei chestiuni atât de grave, care a trimis deja pe lumea cealaltă sute de mii de semeni ai noștri? Cei de la kubnews.ru au încercat să sintetizeze câteva explicații, date de psihologi acestui fenomen.

În primul rând, cu toții știm că lucrurile înfricoșătoare nu mai sunt chiar atât de înfricoșătoare, dacă le luăm în râs. De aici și tendința de a crea umor pe seama coronavirusului. În acest fel, oamenii încearcă practic să-și domine fricile în fața dușmanului nevăzut ce le-a dat viața peste cap.

În al doilea rând, râsul este o modalitate de a te elibera de tensiuni, de agresivitate. Iar în această perioadă, tensiunile se acumulează , agresivitatea crește, în interiorul nostru. Oamenii devin furioși la adresa virusului, la adresa a tot ceea ce se întâmpla în jurul lor : izolarea forțată, incapacitatea autorităților de a gestiona criza, previziunile sumbre privind dezastrul economic etc.

În al treilea rând, nenorocitul de virus este un element “fără întrupare” , nu degeaba i se spune “dușmanul nevăzut” . Nu poți sta față-n față cu el, turnându-i în cap o găleată de reproșuri și nu-i poți da una-n mutră, aranjându-l pentru totdeauna. Este ca si cum te-ai lupta cu ploaia. Din acest fapt derivă și sentimentele noastre de incapacitate si neputință. Iar glumele, fotografiile ironice sau caricaturile pe care le creem sau măcar le distribuim , ne oferă un oarecare sentiment că am deține controlul asupra situației.

Toate aceste glume care circulă pe net par, a spune : dacă eu nu am capacitatea de a-l provoca, “la luptă fizică” pe acest inamic, măcar să-mi bat joc de el.

Și, în fine, o a patra explicație pe care o dau psihologii, pornește de la faptul că toate aceste anecdote sunt puse în circulație de oameni cu adevărat creativi, deci practic ele sunt o manifestare a imaginației și talentului acestora. Iar răspândirea lor atât de largă, prin rețelele de socializare, faptul că mii de oameni le dau “like”-uri și “share”-uri, îi ajută pe aceștia să se lupte cu sentimentul de singurătate. Cu atât mai mult , cu cât există destule situații în care cetățenii sunt nevoiți să petreacă această perioadă de autoizolare de unii singuri.

În concluzie, tot acest “haz de necaz” nu face decât să ne unească și mai tare.