Fotografii cu puiul Valentinei Pelinel

Sunt deținătoarea unei comori mediatice. Am, în telefonul mobil, un șir de fotografii cu puiul Valentinei. În toate ipostazele: și dormind, și zâmbind, și în pătuț, și  în brațe, și îmbrăcat în marinar, și mai golaș,  și pe spate și pe-o parte, și pe burtică, luptându-se probabil cu colicii. Sunt atât de frumoase fotografiile și miros toate a lăptic proaspăt, iar eu nu mă satur privindu-le și descoperind în mine, mama de bebeluș de acum aproape două decenii, acea poftă de a-l smotoci puțin pe omulețul bucălat și pletos, venit pe lume cu nici o lună în urmă. Și tare vi le-aș arăta și vouă, dar nu, mămica lui mi le-a trimis însoțite de rugămintea de a le păstra pentru mine si numai pentru mine, simțind probabil dorința să ne facă părtași la feicirea ei măcar pe noi, ăștia, care o iubim si prețuim.

Pe site am publicat chiar azi două fotografii proaspete cu piciorușul firav al lui Milan Cristian. Le-am primit de dimineață, când am deschis mailul Valentinei, cu noul său articol și am întrebat-o, amuzată, când ne va trimite și alte părticele din trupușorul micuțului, pentru a le putea asambla apoi, ca pe un puzzle provocator. Am primit, în schimbul întrebării, prețiosul set de instantanee cu noul locuitor al planetei Pământ!
Valentina nu se grăbește să-și expună pruncul și bine face. Lumea e plină de neprieteni și de răutăcioși, iar faima colegei noastre – obținută nu ca femeie fatală, ci ca manechin internațional de succes, a născut destule frustrări în jurul său. De aici și până la a o acuza, în mod gratuit, de toate relele lumii n-a fost decât un pas. Nimeni nu a mai stat să cerceteze ițele încurcate ale vieților celor implicați, nimeni nu vrea de fapt să știe adevăruri. Ci doar să se răcorească. Să dea cu pietre și să comenteze vrute și nevrute. Poziția de “spargătoare de căsnicii” este cea mai confortabilă pentru presa de scandal. Ea anulează automat oricare din performanțele obținute printr-o muncă asiduă de o persoană, oricare ar fi ea, în domeniul în care a excelat. Cui îi pasă să afle biografia corectă a un copil frumos și la locul lui, care a luat-o de jos, muncind pe rupte, încă de la o vârstă la care colegele ei de generație se hârjoneau cu Pegasul prin Herăstrău sau învățau să-și unduiască trupurile prin cluburile de noapte? Este mult mai simplu să reduci totul la: “Ah! Tipa aia, care i l-a suflat pe ăla lu’ aia!”, nu-i așa?
Mă bucur că Valentina noastră își are frumusețea dublată de înțelepciune. M-am convins de asta cu mulți ani în urmă, colaborând la destule emisiuni și evenimente și minunându-mă cum de frumusețea asta răpitoare, cu pașaport românesc, care și-ar fi găsit, la coborârea de pe catwalk, un locșor mai mult decât călduț lângă oricare din miliardarii planetei, a ales să respire aerul țării sale și, mai mult, să renunțe la orice aere pe care le au, de regulă, femeile ce obțin în viață izbânzile sale. Valentina a rămas un copil cuminte și bun la suflet, un om cu picioarele pe pământ, și mă bucur s-o văd acum atât de fericită, alăptându-și copilul și ignorându-i pe răutăcioșii care n-o menajează nici măcar în aceste clipe, când interpretează cel mai frumos și nobil rol al vieții sale. Decizia Valentinei de a păstra taina asupra chipului drăgălaș al minunii sale este cea mai corectă cu putință și, neștiind exact mecanismul judecății sale, înclin spre a o traduce ca fiind un micuț decont cu toți cei care au atacat-o pe nedrept.
Și chiar dacă cineva îmi atrăsese atenția, mai deunăzi, că oferind unui tabloid pozele pe care le am, m-aș putea umple de bani, îi respect dorința Valentinei, iubind-o foarte mult, și nu pot decât să vă spun că Milan Cristian e un bebeluș tare frumos, rotunjor la chip, cu un perișor generos și zburlit, că are o minune de năsuc cârn, ochișori ca două mărgele și un zâmbet larg, cât toată fericirea din sufletul Valentinei. Și da, dacă sunteți curioși, voi mai adăuga că amândoi părinții pot fi fericiți: au un pui frumos foc, care a moștenit trăsături și de la unul, și de la celălalt!