Microbuzul turistic al gazdelor ne conduce pe aleile de munte ale localității Dazu. E imposibil să te deplasezi pe jos : distanțele sunt uriașe, locurile sunt în pantă, iar afară gradele cresc. Deja sunt 36 și este abia 9 dimineața! Ne aflăm undeva , la marginea orașului Chongqing, intr-o zona de munte cu peisaje de poveste, pe care Marian, așezat strategic pe scaunul din dreapta șoferului, nu prididește să le filmeze. 
Ajungem în fața unor porți monumentale, în stil chinezesc tradițional, care marchează intrarea într-unul din cele mai vizitate obiective turistice din China. Simt nevoia să spun câteva cuvinte, către cameră : datele “de pornire”:
În 1999, Statuile sculptate in piatră din munții Dazu au fost incluse în Patrimoniul cultural universal UNESCO. Din toate colțurile lumii vin aici milioane de turiști 
anual, pentru a admira ceea ce, preț de 400 de ani, au sculptat în piatră talentații meșterii chinezi. Și nu recent, ci în secolele 9-13 ale erei noastre! 75 de grupuri de sculpturi există la Dazu; în total , 50.000 de personaje, preponderent religioase. 100.000 de caractere chinezești au fost gravate în piatra munților, de dălțile meșterilor de odinioară. Aceștia sunt acum praf de stele, însă creațiile lor dăinuie, iată, bucurând zilnic privirile a zeci de mii de trăitori ai Prezentului.
Ghida arondată noua ne vorbește într-o engleză pițigăiată cu accent chinezesc și din care
lipsește cu desăvârșire litera “r”. Dar oricum, e un balon de oxigen pentru domnul Luo, care zilele astea a vorbit continuu, traducând, acum poate și dânsul să se bucure, în liniște, de minunățiile din jur.
Vizităm, pentru început, așa, “de încălzire”😁, Muzeul de la Dazu. Sunt adunate laolaltă sculpturile descoperite în străfundurile acestor pământuri . O mărturie a culturii milenare a Chinei, dar și a talentului oamenilor care au populat, pe vremuri, aceste locuri. Muzeul, cu mii de exponate, nu face decât să sporească așteptarea, pentru că NU, sculpturile vestite în intreaga lume nu sunt aici! Fotografiez vitrinele luminate ( sălile mari ale muzeului sunt ancorate intr-o semiobscuritate, pentru a proteja valorile adunate în el).
Mi se indică și cea mai veche piesă a muzeului – un cap cu țepi, al fondatorului budismului, peste care s-a așezat cuminte aproape un mileniu de istorie. In timpul Revolutiei Culturale multe din aceste sculpturi au fost distruse. Cele rămase tefere au fost adunate , cu mare trudă, de Institutul de cercetare a relicvelor și adăpostite în acest muzeu, unic în China. Restaurarea exponatelor a însemnat o muncă sisifică : anevoioasă și costisitoare. Pe pereți, galerii întregi de fotografii ilustrează sculpturi celebre similare , aflate în alte zone ale Chinei. Arta sculpturilor din piatră a pătruns aici din India, în îndepărtatul secol 3. Este și motivul pentru care, la început, chipurile sculptate au alura personajelor din budista Indie. Mult mai târziu, fețele lor vor începe să capete trăsături chinezești..
Din răcoarea muzeului, ieșim iarăși în arșița naturii. În jur sunt deja, cred, spre 40 de grade și o hărmălaie de nedescris, pe care o produc greierii ascunsi în frunziș. După amplitudinea cântecului lor, cred că sunt cateva milioane. Mi se oferă un evantai, o sticla
de apă și un loc în față, în microbuzul turistic, cu ferestre de la care lipsește geamul și care își începe șerpuirea pe versanți. Avem de mers un kilometru, după care oprim la baza unui munte. De aici, veste proastă : vom urca pe jos. Veste bună : la capătul drumului ne așteaptă Minunea. În zadar, cred, neinclusă în șirul Minunilor Lumii…
Urcăm, ușor gâfâind, drumul flancat de vegetație. Intrăm pe o nouă poartă tradițională chinezească, sub care – ce nostim! – Prezentul a asezat câțiva turnicheți moderni, pentru accesul publicului. Continuăm să urcăm și, deodată, în fața noastră se dezvaluie un munte, la baza căruia, pe o înălțime de câțiva metri, se află un șir întreg de sculpturi , colorate în culori ce amintesc de albastrul de Voroneț.
Woooooow! – nu mă abțin să nu exclam! Ce minunățieeee!…O rog însoțitoarea noastră 
să ne spună, la cameră, câteva cuvinte despre ceea ce vedem, după care mă pun pe fotografiat! Am ceva de lucru, pentru că sculpturile – făcute direct în munte, și nu în bolovani separați, cum îmi imaginasem până acum – se țin lanț, pe lungimea a câteva sute de metri. Domnul Luo e mereu în preajma mea, și, ba îmi face și mie câte o fotografie, în punctele care mă impresionează cel mai mult, ba îmi mai strecoară câte o informație, citită de dânsul , în documentarea pe care o face, de câteva săptămâni bune. Sculpturile poartă semnăturile a 6 serii de meșteri chinezi din perioada sec. 9-13, care au lucrat 80 de ani, la întregul ansamblu. Adevăratele povești sculptate în munte, majoritatea cu caracter religios, ilustrează nenumărate pilde budiste, legate de viața de zi cu zi a familiilor chineze de odinioară : educația copiilor, relația Rai-Iad, modul de înțelegere a vieții.
Culorile – care nu pot să nu te impresioneze! – sunt cele originale, scupturile fiind protejate de intemperiile naturii prin mici streșini sculptate și ele în piatra muntelui, și aflate deasupra fiecărui lanț de statui. Un soi de “acoperiș natural”… În jurul nostru defilează grupuri turistice distincte, personalizate prin umbreluța sau stegulețul pe care le flutură, deasupra capului, ghidul chinez al fiecărui grup. Exclamațiile “Aaaah!” și “Ooooooh! “ – usor de înteles, căci limbajul mirării este universal! – se aud la tot pasul. Ele sunt însotite de gestul fotografiatului. Pozele cu sculpturile din Dazu pleacă astfel, în fiecare zi, prin mailuri și rețele de socializare, spre mii de colțuri ale Planetei….
Mă pun și eu, în același scop, în fața unei statui de-a dreptul impresionante : îl înfățișează pe Buddha stând culcat, înaintea morții si transmițându-le discipolilor săi ultimele sale pilde. Este , se pare, singura preprezentare din lume a acestei divinități, în poziție culcată. Statuia deține și un record , în materie de anvergură : o lungime de peste 31 metri și o înălțime de aproape 7…
Nu apuc să-mi sting emoția, căci iată-mă ajunsă în fața spectaculoasei statui 
reprezentându-l pe Budda cel cu o mie de brațe, personajul care a servit ca subiect de inspirație pentru nenumărate dansuri tradiționale. Este plasat într-un pavilion, ferit bine de intemperiile naturii. Și nu întâmplător. Aflu că restaurarea lui a durat nu mai puțin de 8 ani și s-au folosit în acest scop 1,5 milioane de foițe de aur. Iar restauratorii -o mână de experți italieni – au fost recompensați ulterior cu distincția supremă, în această țară : “Premiul Chinei”.
Drumul printre statui sculptate în roca celor 5 munți de la Dazu durează, cu admirat cu tot , o oră bună. Poteca de munte șerpuiește, având în stânga muntele-minune, iar în dreapta – o râpă plină de verdeață, de care ne desparte un gard de protecție.. Incheiem călătoria prin Frumos, cu sentimentul că astăzi am marcat unul din obiectivele de excepție ale vizitei noastre la Chongqing. Pozele și imaginile filmate rămân mărturia noastră..
Proiect realizat cu sprijinul Asociație de Prietenie a Chinei cu popoarele lumii, filiala Chongqing
Mulțumim pentru sprijin Ambasadei Chinei la București și Camerei de comerț și industrie România-China
Călătorie oferită de TURKISH AIRLINES
Comentează