Călătorii Timp liber

7 zile la Chongqing. Episodul 15. Xie – xie, Chongqing!

 

E clar că cele 14 episoade, publicate de mine până acum și dedicate călătoriei mele în metropola chineză Chongqing, nu au epuizat nici pe departe minunățiile pe care le-au înregistrat aici și retina mea, și obiectivul aparatului de fotografiat, dar și ochiul hulpav al camerei de filmat a lui Marian. Fără doar și poate, Chongqing merită să vorbesti despre el mult mai mult și mă bucur că am reușit să aduc la cunoștința voastră, dragii mei români, un oraș de poveste, despre care nici voi, cum de altfel nici eu, nu auziserăm până acum.
N-aș vrea să rămână lucruri nespuse, măcar în ceea ce privește experiența mea personală, așa că, în această ultimă relatare, voi trece în revistă, însoțite de fotografii, câteva lucruri disparate – observații ale mele, fără legătură între ele, dar legate direct de Chongqing. Ele vă vor întregi imaginea unui oraș atat de diferit de ale noastre, un oraș spectaculos, cel mai mare dintr-o țară, aflată și ea, într-o spectaculoasă evoluție.
Așadar, ochii mari, urechile ciulite :

Una dintre trăsăturile definitorii ale metropolei este armonioasa îmbinare a Trecutului cu Prezentul. Nu poți admira o clădire de “Ieri” – tradițională si care vorbește despre istoria de peste 3000 de ani a orașului, fără să-ți aterizeze privirea, în secunda următoare, pe imaginea Chongqingului de Astăzi, cu nuanțe pronunțate de “Mâine”. Un amalgam de Ieri, Azi, Mâine devine astfel cel mai mare oraș al Chinei. Iar dacă vei ridica prea des privirea în sus, sigur te va lua amețeala! Înălțimile orașului sunt atât de mari, încât, în unele locuri, aproape că nu vezi cerul, din cauza zgârie-norilor!

Verile la Chongqing sunt crâncene. Orașul e plasat într-o “găleată”, între munți, ceea ce face ca umiditatea să fie excesivă. Combinată cu temperaturi de aproape 40 grade Celsius ( la umbră! ), fac, din “anotimpul cald”, un “anotimp canicular”. Efectele nu au întarziat să apară : aerul condiționat este omniprezent ; pe străzi, circulă masiv…umbreluțe, care le apără pe drăgălașele chinezoaice de periculul bronzului ( care, cred că știți, contravine principiilor frumuseții asiatice, unde pielea albă este simbolul frumuseții! ) , toată lumea are în geantă, în orice moment, câte o salvatoare sticlă de apă, care este, de altfel, produsul cel mai consumat, pe timp de vară.

Ricșa antică, specifică Chinei, în general, a fost înlocuită și aici cu velo-ricșa ( cu trei roți) sau, și mai bine, cu “moto-ricșa”. Ineditele mijloace de transport coexistă pașnic cu automobilele moderne, venite din toate colțurile lumii.


În piețele de Chongqing și, in general, în micile prăvălii de mărfuri, functionează perfect negocierea. Dacă ești un bun negociator, poți obtine produsul dorit chiar și la jumătate din prețul declarat, la început, de vânzător. Există și o artă a negocierii, în China, despre care însă am scris, cu ceva ani în urmă, în cartea mea dedicată Beijingului.

Senzațional! La loc de cinste, în raioanele de carne din marile supermarketuri, tronează….”tacâmurile de pui” !!! ( mai țineți minte? Așa erau denumite, pe timpul lui Ceaușescu, picioarele de pui, cu gheare cu tot – mâncarea natională a românilor , în acele vremuri! ) La chinezi, tacâmurile de pui sunt considerate a fi delicatese, prețul lor fiind mult peste cel al , să zicem, pulpei de porc sau pieptului de pui! Si înca ceva : și picioarele de porc sunt la fel de prețuite! Așa cum mi-a spus, la un moment dat, dl.Luo : “La noi, săracii consumă carne, iar bogații – oase! 😁”

Foarte prietenoși, toți localnicii, de la mic la mare! Și mereu de acord să se fotografieze cu tine – amabilitate de care am profitat din plin!

 

De ceva vreme, și în Chongqing au intrat în firesc inscripțiile bilingve. Cu ani în urma, străinii care ajungeau în China nu înțelegeau mai nimic , din ceea ce era în jurul lor ( cu excepția celor care știau chineza! ). Acum, numele instituțiilor, al bulevardelor, al magazinelor și restaurantelor, plus principalele adresări scrise către populație ( Intrare, Ieșire, Fotografiatul interzis, Toaletă, Păstrați curățenia, apoi prețurile din magazine etc) sunt titrate obligatoriu și în limba engleză.

 

N-o să vă vină să credeți, dar într-un oraș de peste 30 de milioane de locuitori, nu am întâlnit decât magazine….aproape goale! Si nu, nicidecum pentru că prețurile ar fi prea piperate ( deși există și în Chongqing destule “mall-uri – muzeu”!) Ci pentru simplul fapt că, în ultima vreme, a luat, si în această țară, o amploare uluitoare, comerțul pe internet. Chinezii preferă sa-și comande , de pe internet, haine, aparate casnice, medicamente, jucării, rechizite, ba chiar și produse alimentare, care le vin, de regulă, a doua zi acasă, la același preț prietenos. Ca atare, prin magazine suflă vântul! …Sau, mă rog, aerul condiționat!

Deosebit de inspirate , și aici, intrările în restaurante! Niciuna nu seamană cu cealaltă, iar chinezii nu fac economie de imaginatie, pentru a te atrage în mrejele lor culinare. Intră! Nu vei regreta!

Am constatat, si la Chongqing, aceeași plăcere a localnicilor de a răspândi, peste tot prin oraș, statui umane. Ele reprezintă, de regulă, personaje istorice, religioase sau, pur și simplu , figurine din poveștile și desenele animate pentru copii. Marturisesc că mi-am dezvoltat o adevărată obsesie din a mă fotografia cu ele!

În China, reprezentanții ordinii publice sunt oricând gata să se fotografieze cu tine. Nu ca la noi, unde polițiștii refuză, îngroziți, să fie filmați sau fotografiați, tăindu-ți elanul cu binecunoscutul “Circulați, vă rog!”

Locuitorii Chongqing- ului sunt mari iubitori de flori. Florăriile sunt dese precum ciupercile după ploaie și au înfățișări diferite : de la cele clasice, la unele absolut originale. Cum sunt, bunăoară, mașinuțele transformate în tarabe cu flori!

Dacă există cerșetori? Trebuie să recunosc că am văzut si câțiva oameni sărmani. Însă niciodată cerșind! Ei îți vor oferi mereu câte ceva,în schimbul “milei” iar tu …vei simți nevoia să le plătesti mai mult decât face articolul pe care ți-l întind măinile lor tremurânde . Cum este cazul, spre exemplu, al acestei bătrânele, care “vinde” , la colț de stradă, batiste de hârtie..

Blocurile în construcție sunt cea mai des întâlnită imagine, în Chongqing. Orașul pare a nu sta, nicio clipă, pe loc. Și nu se construiesc numai vile cu piscine, ca la noi. Sau bănci. Ci, în special, zgârie-nori de locuințe și autostrăzi. Construcții serioase, adică.

Am văzut tot felul de ciudățenii, la Chongqing. Cele mai multe, în plan culinar. Bunăoară, am fotografiat, într-un magazin, pâine …albastră! Din păcate, nici măcar dl.Luo nu a știut să-mi dea detalii despre această ciudățenie!

Dacă te-ai aventurat singur, într-un magazin chinezesc alimentar, ti-ai prins urechile! Căci denumirile produselor sunt exclusiv în limba chineză! Iar ambalajele nu prea-ți dau niciun indiciu, cât de mic, referitor la ceea ce se află înăuntru! 😁

“Tarabele cu de toate” – de tip bazar – sunt prezente și la Chongqing, făcând deliciul mai ales al turiștilor amatori de suveniruri. Într-o astfel de prăvălie, precum cea de mai jos, poți găsi de toate: răbdare să ai și..ceva Yuani!

Mesele chinezilor sunt, de regulă, rotunde; la mâncat vei folosi bețișoarele, iar atunci când ciocnești un pahar cu băutură, spune “Campei!” . Înseamnă “Noroc!”. Iar dacă la noi predomină băuturile tari pe bază de prune, la ei spirtoasele cele mai frecvente sunt pe bază de…orez!

Chinezii își iubesc foarte mult istoria și tradițiile. Să nu vă mire dacă, pe străzi și în locurile publice, veți da peste tineri, înveșmântați în portul tradițional chinezesc sau în costume amintind de personajele din opera Beijing. Scopul? De cele mai multe ori, publicitar!

Da, foarte multe lozinci peste tot. Titrate, evident, pe roșu. Și stegulețe. Roșii și ele. Dar lozincile și stegulețele nu deranjează pe nimeni și nu produc alergii, așa cum ar face-o la noi. La urma-urmei, ce e rău, în a ți se aminti că trebuie să-ti faci cât mai bine datoria, la locul de muncă, apoi că sportul este foarte sănătos sau că trebuie să ocrotești natura?!?

Cobilița – prezentă la noi, cândva, în lumea satelor și… în picturile clasicilor, este destul de prezentă în zonele comerciale ale orașului. Ea coexistă armonios cu brandurile internaționale și cu chinezii care își butonează non-stop smartphone-urile de ultimă generație.

La intrarea în marile muzee sau expoziții, precum și în statiile de metrou, se face controlul , cu raze, al bagajelor, exact ca la aeroport. Securitatea cetățeanului este prioritatea nr.1 a guvernanților.

Într-un oraș al înălțimilor, curățenia orașului este și ea la înălțime! În fiecare secundă, întorcând capul în orice direcție, sigur vei da peste cineva, în portocaliu, care mătură, de zor, strada!

“Street food” este un concept care funcționează , cu mare succes, și la Chongqing! Mâncarea expusă și servită direct în stradă este o prezență constantă în locurile publice, străduțele “cu mâncare” fiind cele mai aglomerate din oraș. Ce se găseste pe tarabe? Greu de povestit! Oricum, e un întreg univers!

La plecare, notez o observație chiar pe aeroport.

Aeroportul din Chongqing, mare cât vreo trei stadioane, puse cap la cap, îmbină și el elementele moderne cu cele tradiționale. Prezența unei pagode, în mijlocul aetroportului nu miră pe nimeni!

Proiect realizat cu sprijinul Asociație de Prietenie a Chinei cu popoarele lumii, filiala Chongqing
Mulțumim pentru sprijin Ambasadei Chinei la București și Camerei de comerț și industrie România-China
Călătorie oferită de TURKISH AIRLINES