S-a împlinit un an de la moartea poetului și jurnalistului George Stanca.
Reluam mai jos interviul realizat de Marina Almășan si publicat de Femeide10.ro cu doi ani în urmă.
*
Prieteniile oamenilor pot avea și ele suișuri și coborâșuri. Important e ca ele să se stabilizeze, în final, la înălțime. Cum sper că se va așeza și lunga mea prietenie cu scriitorul și poetul George Stanca. Ceaiul de la ora 5 mi-l transformase într- un prieten apropiat ( apropo, 
mulțumesc, George, pentru fotografia de arhiva, care chiar îmi lipsea! ) , apoi divorțul meu de acum câțiva ani mi l-a confiscat pentru destui ani ; in virtutea unei tălâmbe solidarități masculine, a căzut și George al meu în plasa dezinformărilor ticluite cu grijă de fostul meu soț. Mult mai târziu, când s-a dumirit și vechiul meu prieten cum au stat lucrurile de fapt, și cine pe cine a trădat în familia noastră , a prietenilor lui, a avut curajul să-și ceară iertare. Ba chiar să-și facă și publică “mea culpa!”. Așteptam demult , în sufletul meu, acel moment, de aceea mi s-a luat un munte de pe inimă și prietenia noastră s-a reașezat pe vechiul făgaș.
Pentru că-i prețuiesc domnului inginer ( da, da, George Stanca este inginer la origini! ) atât talentul literar, cât și felul spumos de a reacționa la cele din juru său, l-am provocat la un scurt dialog…evident, despre femei. Doar ne aflăm pe un site dedicat lor. În plus, George stăpânește cat se poate de bine subiectul.
Citiți-i cu atenție răspunsurile, iar dacă vă va plăcea dialogul nostru, promit să-l invit cât de curând pe George la o nouă ediție a emisiunii “Femei de 10, Barbați de 10”.
De fapt… am și început să croșetăm la asta!😉
Marina Almășan : – Să începem într-o notă veselă, dialogul nostru despre femei, dar…și 
despre bărbați! Dacă privești, în trecut, spre femeile care “ți-au taiat calea”, care este concluzia? Este femeia un rău necesar?
George Stanca: – Nu-mi place perspectiva din care femeia este ceva rău… M-am săturat de bancurile în care soțul se plănge de soție , bea pe ascuns, se duce la un pahar ciu prietenii și ajunge acasă noaptea. Poate e o sastisie maidegrabă literară, dar acesta e modululț La fel, mama ei, adică de soacra. Care tot o femeie este… Femeia pentru mine, chiar dacă nu a fost mereu așa, este tot ce e mai frumos pe lumea asta. Poate în acestă judecată estetică, o întrece doar cascada Niagara sau care fără pic de glumă e idealul meu estetic lăsat de Dumnezeu. Femeia este supremul dat al lumii. Făcută de Pronie special să echilibreze, să estompeze tot ce are rău în el bărbatul: să-i acopere toate golurile din existență. Femeia este totul. Dacă nu am avea-o am inventa-o. Dealtfel, ce a făcut Adam cănd s-a trezit singur? Și-a sacrificat o coastă…și a inventat-o pe Eva…Căci, e a e soluția contra alienării. Prechea necesară. Conștiința ta în oglindă. Desfătarea. Miracolul. Aud ceva replici și mârâieli dinspre partea masculină din public… Da, femeia rea, neiertătoare, searbădă, sufocantă, pisăloagă… nu este femeie!
Marina Almăsan : – Hm…interesantă strategie : te-ai pus bine, din capul locului, cu cititoarele noastre! Și totuși, insist : când te-a supărat cel mai tare o femeie?
George Stanca : – Când am văzut-o că se amestecă în Politică. Nu pentru că aceasta ar fi grețoasă dar nu are a face numic, dar nimic, cu grația feminină. Politica duce la masculinizarea și abrutizarea femeii. Nu aș putea strânge-n brațe multă vreme o politrucă… Cum ar suna ”foaie verde foi de nucă//am iubit o politrucă…? Venus politicus…
Sigur, că mai sunt și excepții : ”politicianizdele”. Femei imorale prin natură. Ele prin natura lor pot fi politicieni ideali. Căci, dincolo de discursul politic, îl au la îndemână pe cel de alcov…
Marina Almășan : – ..Și pe mine mă apucă lehamitea, când vorbim de politică ( nu uita că am stat cu un politician în casă și am văzut destule!…) Așa că, hai să schimbăm macazul : redă-mi o poezie de-a ta, scrisa într-o situație punctuală, legată de o femeie. Povestește și situația!
George Stanca : – Rar mi s-a întâmplat asta. La mine femeia este Ea – Elementul feminin.Eva. Mirabila. Ba brunetă, ba galbenă la păr, ba slabă, ba rubicondă. Mă citez: ”Cu sânii mari,//gomflați exagerat sau ”Iubita mea cu sâni de balerină ”. Nu există una concretă, oricâte frumuseți aș fi cunoscut eu. Excepție – una singură. Lena- soția mea de care m-am îndrăgostit într-o galbenă,lungă și luminoasă toamnă moldavă…Iată și poezia cerută de tine:
NE INVADEAZĂ MIEREA
Lenei
…E toamnă, o iubito, ce toamnă ne pândeşte…
Ne invadează mierea prin
crângurile toamnei
valuri de grâu coboară din câmpuri
către târg
noi ne iubim amarnic şi dureros şi galben
şi-n râuri de albine trupurile ne curg.
E toamnă, o iubito, ce toamnă ne pândeşte mierea ne intră-n suflet în case-n ochi priveşte
şi condamnaţi la dulce ne adormim ca hoţii ce-i fură tomnei griul din brumele cetății
într-un oraş în care se cântă la piane
chopin la vie en rose mazurci…
O, ia-ne Doamne
şi du-ne unde ştii. ne ia cît suntem vii
în iaduri în ţinuturi pline de-amar şi fiere…
Sau nu!
Mai bine lasă:
vrem să murim de miere.
Iași, septembrie 1984
Marina Almășan : – Cum să n-o dai gata, cu astfel de versuri?!? Dă-mi, te rog, o definiție 
a iubirii. În versuri sau nu.
George Stanca : – Instrumentul de tandră tortură al Evei. Alta: Iluzia palpabilă a inefabilului. Alta: Curentul care-ți trece din degete-n creier. Alta: Iubirea e atunci când ești călcat de tanc și nici nu știi…
Ultima : iubirea e atunci când creierul e-o virgulă a extazului…
Marina Almășan : – Wow! Cred că ai putea edita, cu brio, un dicționar al iubirii! Apelând tot la experiența ta de viață : ce anume omoară iubirile?
George Stanca : – Lipsa de imaginație. Pragmatismul. Cinismul.Opacitatea. Doar Poeții pot iubi cu adevărat. În rest … amatorisme.
Marina Almășan : – Sau inginerii, convertiți in poeți! 😁 Eva s-a întrupat, zice-se, din coasta lui Adam. Îi poți găsi defecte de fabricație?
George Stanca : – Am răspuns la asta indirect. Eva s-a născut din plictiseala și teama de singurătate a lui Adam.
Marina Almășan : – Și tot din plictiseala lui, probabil, a devenit numărul 2…Ce îi trebuie unei femei, pentru a-și merita calificativul “de 10”?
George Stanca : – Ceva ce niciuna nu are…Nota 10 e pentru Dumnezeu. E Perfecțiunea. Noi ne mulțumim și cu un 7 acolo…
Marina Almășan : – Normal, măcar un punct-două sa avem peste voi! 😂😂😂Numește-mi 1-2-3 femei din istoria omenirii, pe care le consideri, totuși, “de 10”. Sau măcar de “9+”. Motivează…
George Stanca : – Regina Maria. Regina Maia. Regina Maria. Cu farmecul și frumusețea . Cu inteligența și diplomația. Cu abilitatea, senzualismul Ei paralizant NE-A făcut România Mare…
Marina Almășan : – Te-ai scos, cu exemplul ăsta!…Ți-ai cerut vreodată iertare în fața 
unei femei? ( situațiile de față se exclud!😉) Ne poți dezvălui acel moment? ( nu neapărat și femeia, dacă nu vrei! )
George Stanca : – Nu odată. A NU cere iertare e demnitatea prostului… mai ales unei femei.
Marina Almășan : – Și…ai fost iertat?
George Stanca : – Fără excepție. Căci, ce e mai suav ca iertarea și împăcarea?!?…aș zice chiar ”ritualul iertării”!
Marina Almășan : – Sper să citească și bărbații acest interviu!….Hai să ne referim și la o altă dimensiune a ta : aceea de părinte. Se spune că tații sunt foarte atașați de fiicele lor. Se confirmă, și în cazul tău?
George Stanca : – Da, eu o ador,// ea mă lasă să mor…I-am spus ades fiicei mele că e cea mai frumoasă femeie care m-a lăsat să respir aerul ei. Mi-a spus că nu mă crede. ”Așa ai păcălit-o și pe mama…”.
Marina Almășan : – O recunosc, e a ta! Ce vrei să ne mai spui despre ea? A crescut așa cum ti-ai dorit? Ești de acord cu “alesul” ei? A avut vreun cuvânt de spus?
George Stanca : – Așa cum părinții mei mi-au cunoscut aleasa abia la starea civilă, tot așa nu m-am amestecat eu în viața copiilor. Întrebarea asta trebuie pusă mamei…
Marina Almășan : – Buuun. Deci ești un părinte discret. Ai însă doi copii – o fată, dar si un băiat. E mai greu de crescut un băiat sau o fată, în zilele noastre?
George Stanca : – E la fel de greu//ușor de crescut ca întotdeauna. Suntem în era 
Internetului și facem din ce în ce mai puțini copii. Occidentul catolic evoluat s-a săturat să mai facă efortul primordial al salvgadrării speciei//neamului. A rămas la principiul plăcerii, neglijînd cras perprtuarea. Azi , are nevoie de sânge proaspăt …oriental. Noi ? Tot pe-aici. Mama mea era din 5 frați; tata din 6; soacra din 8, socrul din 9. Mamaie avea 5 surori și un frate. În ciuda ”obscurantismului” și sărăciei lucii din secolul trecut… Fără televizor, telecomandă, radio, ceas; primul ceas al lui Tataie a fost cadou de la service un ceas CFR, de buzunar. Nu, telefon – nu mobil… telefon, pur și simplu – fără Internet, Facebook, Instagram, Google, : supersonic, TGV-uri, anticoncepțional, penicilină, mama și-a pierdut doi frații de mici… Cu apa de la puț scoasă cu gălaeata; closet-n curu’ curții, spălat în copaie. Cu lapte nepasteurizat, cu carne de porc//pasăre crescute-n gospodărie. Cu vacă, capră și găini … Cu cai și boi la tracțiune și la arat…Urâtă viață, fetelor!Cu țigani lăutari neamplificați și nesintetizați. Cu Dumnezeu înaintea lor…
Otravă curată…
Marina Almăsan : – Inspirată comparație între vremuri! Măcar noi ( separat, firește!) am făcut câte doi copii! Deci, să zicem ca ne-am făcut datoria! A propos! Fiul meu e născut în aceeași zi cu tine : 7 mai. La ce să mă astept?
George Stanca : – La un bărbat zdravăn, care știe ce vrea. Dar chinuit, romantic incurabil, idolatrizând , zeificând femeia, supus ei fără de sclavie și întru înșelegere și armonie. Un senzual. cu un lobido supradimensionat. Iubitor de toate Artele. Obsedat de frumosul lui Dumnezeu. Un încăpățânat, ferm . Muncitor și sclav loial familiei. Să nu-l faci ceasornicar , bijutier , contabil căci detaliile, cimiliturile, amănuntele și cifrele-l ucid…Și eu am fost părăsit de tată. La 3 ani…
Marina Almăsan – Nu răsuci cuțitul în rană…Hai să schimbăm registrul, căci iar îmi 
amintești de cele rele! …Imaginează-ți că ești adus, fără să fii prevenit, în fața unei săli plină-ochi cu femei. Și mai tinere, și mai ..bine-crescute! Ți se spune “ Vorbește-le despre ce vrei tu! Sunt fanele tale!” Despre ce le vorbesti? Ce poezie le reciți, in final?
George Stanca – Nu mai am nimic de ascuns, Marina! Așa că le recit o nostalgic- tristă ”bătrânească”:
Doamne, ce frumos !
O, Doamne ce frumos era
când se cânta şi se iubea
sublim cântam, ce ne iubeam
şi vierşiuind ne nemuream
secundei untul i-l scoteam
clipei unìce-i eram furi
nu lunecam în conjuncturi
când flori şi fructe-aveam pe ram
şi prin extazuri iama dam
o, Doamne, ce frumoşi eram!
prin dunga verii hoinărem
ne sărutam ne hârjoneam
prin ploi zălude alergam
cu pletele în vânt zburam
şi capu-n pod de cer dădeam
ne tachinam şi ne iubeam
o, Doamne, ce frumoşi eram!
trăiam secunde din preaplin
muiam cearcefuri de poplin
cu sarea udă de pe trup
iubeam cu o foame de lup
umpleam piscinele cu vin
ca să-ţi scald sânul opalin
sorbeam doar boabe de rubin
cu gura mea din buza ta
o,Doamne, ce frumos era!
aveam pielea albă de nea
cu puful fin de catifea
pe trupuri paseri trilula
simfonizând gesturi duioase
cu-nsărutări aspru zemoase
cu gesturi lise şi parşive
şi-mpreunări adânc lascive
o, Doamne, ce frumos era!
când păsărelele cânta
şi mozart, haydn răsuna
pe valea trupurilor noastre
neprihănite şi măiastre
şi-n ritmul trupurilor caste
care frecate năşteau astre
amăiestrind iubiri albastre
cu flori de ghiaţă prinse-n geam
o Doamne, ce frumoşi eram!
atuncea când ne devoram
nimic nu rămânea în fire
decât mirosul tău iubire
depus concav în perna mea
şi-un smoc din păru-ţi negricios
zălog că ne-am iubit frumos
fără prejudecăţi perdea
O, Doamne, ce frumos era!
acum duios melanholim
trăim ca să ne amintim
cum am furat secundei clipe
şi aerul de sub aripe
cum am muşcat din carnea vieţii
din noapte-n vâna dimineţii
plutind în ape de sublim
ne amintim, melanholim
fără de timp fără de rost…
o, Doamne,
ce frumos
a fost!
Marina Almășan : – Doamne, ce interviu frumos a fost! Multumesc, George Stanca!
Comentează