Mihai Georgescu sau Miță, cum îi spun prietenii și fanii, este unul dintre artiștii care demonstrează că atunci când îți dorești cu ardoare ceva, visele prind viață. Încă din perioada liceului, muzica pusese stăpânire pe sufletul său, iar prin muncă şi ambiție a dus pasiunea la rang de profesie. A absolvit Facultatea de Drept, dar a renunțat la tribunal în favoarea scenei. Timpul a dovedit că a fost o alegere potrivită. Împreună cu colegii săi din trupa Bere Gratis a scos sute de melodii, a umplut sălile sau pub-urile, ridicând mereu publicul în picioare. Acum câțiva ani ne spunea „Eu nu am să te las” și s-a ținut de cuvânt. Bere Gratis este una dintre puținele trupe care au rezistat de-a lungul timpului. Majoritatea melodiilor formației sunt romantice, dragostea, cel mai nobil și mai puternic sentiment, fiind regina. Câte dintre voi, dragile mele, n-ați vrea să vă plimbați la „Pas în doi” într-o „Noapte caldă” pe-o „Stradă albastră”? Cred că orice femeie și-ar dori. Iar, dacă vă mai cheamă și „Daria”, atunci puteți să vă considerați norocoase, fiindcă single-ul cel mai recent al trupei vă este dedicat. În afară de muzică,o altă pasiune a cântărețului este fotbalul. Miţă este unul dintre cei mai înflăcărați suporteri ai echipei din Ghencea, Steaua București. Din iubire pentru culorile roș-albastre, Mihai a scris și un 
cântec pentru formația bucureșteană, cântat de multe ori de către fani, în peluze. Miță nu este doar un artist desăvârșit, ci și un familist convins. El și Liana Stanciu formează unul dintre cele mai frumoase cupluri din lumea showbiz-ului. Deși amândoi sunt persoane publice, și-au ținut mereu viața privată departe de lumina reflectoarelor. Ei reprezintă un model, în comparaţie cu toți cei care preferă să-și expună viața personală la televizor, în loc să-și facă meseria. Din această iubire frumoasă s-a născut Teodora, comoara celor doi. Chiar dacă a atins culmile succesului, Mihai nu a uitat de unde a plecat și a rămas același om modest. În ciuda faimei şi a banilor, cel mai important lucru este să fii OM, iar cântărețul este un exemplu în acest sens. Pentru artistul, tatăl, soțul și OMUL Mihai Georgescu nu există decât nota 10, ceea ce-l recomandă din plin pentru un loc în rubrica noastră „Bărbați de 10”!
Alina Anghel: Acum câteva zile, a fost Ziua Copilului. Te-aș ruga să faci o incursiune în timp și să ne povestești puțin despre copilăria ta.
Mihai Georgescu: Am avut o copilărie foarte frumoasă. Locuiam pe lângă Parcul Cișmigiu. A fost o copilărie liniștită, normală,cu mulți copii în cartier. Fiind lângă parc, în fiecare zi trebuia să ieșim afară să facem câte o tâmpenie: trăgeam cu țeava, cu cornete cu ace…jucam fotbal, tenis, tot ce se putea face. Mai mergeam și la pescuit. Când eram mici, pescuiam salamandre. Într-un timp, le luam de acolo, le chinuiam, le tăiam capul… era nenorocire.
A.A. : Cum au fost începuturile tale în muzică? Ai început la o vârstă relativ fragedă, la 19 ani.
M.G. : La 19 ani, am tras primul disc. Practic, am început undeva la 16
ani. În liceu, am făcut o trupă și pe fondul acelei trupe, mai târziu s-a născut Bere Gratis. E bine să începi de mic, de tânăr, fiindcă ai altă absorție a informației. Ai mult mai mare deschidere și ai entuziasmul ăla de puști ce are vise pe care nu i le poate sparge nimeni.
A.A.: De unde pasiunea pentru muzică?
M.G.: Pur și simplu a fost o pasiune. La un moment dat, mi-am dorit să cânt la Balul Bobocilor. Eram în clasa a-IX-a, și atât de mult mi-a plăcut pe scenă, m-am simțit atât de bine încât mi-am zis: „Gata! Asta trebuie să fac în viață.”
A.A.: Ce înseamnă muzica pentru tine?
M.G.: Înseamnă o parte importantă a vieții, un job. În primul rând, e un har de la Dumnezeu pe care l-am dezvoltat, l-am personalizat și l-am ridicat la nivelul în care suntem acum și sperăm să-l mai ridicăm. Cred că e important, ca indiferent ce se întâmplă, să ai energia de a trasmite lucruri. De fapt, prin muzică este un schimb de energie și o trasmisie care vine.
A.A. : De ce ai ales rock-ul și nu alt gen muzical?
M.G. : Probabil că așa sunt eu construit. Așa suntem noi construiți în zona asta. Plus că, în general, rock-ul emană calitate și ai nevoie de muzică, indiferent ce stil de rock, indiferent… trebuie să știi să cânți. Să cânți la instrumente, să studiezi.
A.A.: Bere Gratis este una dintre puținele trupe care au rezistat peste timp, chiar dacă componența s-a mai schimbat. Cum ați reușit să vă mențineți?
M.G. : Da. Au trecut și prin noi și pe lângă noi și peste noi, tot felul de ploi, furtuni, dar mediul înconjurător este foarte schimbător. Nu știi niciodată ce-ți rezervă. România e o țară foarte schimbătoare care nu are niciun fel de predictibilitate ca să folosesc un termen din 
economie. Cred cu tărie că dacă muncești și ai un țel pe care vrei să-l atingi, îți iei o direcție, un target și acolo te duci. Acesta e cel mai important. Nu te mai abați. Indiferent ce se întâmplă, că mai trece sau mai vine furtuna, asta e. Îl urmărești.
A.A. : Și țelul tău a fost muzica…
M.G. : Da. Baza unui succes este 10% talent și 90% muncă.
A.A.: Care sunt planurile de viitor ale trupei Bere Gratis?
M.G. : Am lansat acum un single nou. Probabil,vom mai scoate unul în toamnă odată cu apariția unui nou album. S-au strâns niște piese, destul de multe, ce pot fi puse pe un suport. Vom face un concert mare de lansare a acestui album.
A.A. : Faci parte dintre puținii artiști care, deși, au ajuns în vârf, nu au uitat de unde au plecat. Cum reușești să rămâi același om modest?
M.G. : Nu e vorba, neapărat, de modestie. Cred că trăiesc eu într-o stare firească și mi se pare normal ca ceea ce sunt în afara scenei să fiu și pe scenă. Și atunci, ți se pare că nu există o dedublare a personalității între scenă și afara scenei. După mine, se numește sinceritate și în sinceritatea asta apare și modestia.
A.A. : Astăzi, foarte mulți tineri ajung artiști. Indiferent dacă au sau nu talent. Ce părere ai despre acest lucru? Se pune mai mult accentul pe aspectul fizic decât pe talent?
M.G.: Cred că a fi artist e o recunoaștere a unor oameni. Publicul te recunoaște, iar a fi vedetă este o porțiune a vieții care durează destul de puțin. Cel mai complicat este să fii și una și alta pe termen mediu și lung.
A.A. : Și tu ai reușit…
M.G. : Am reușit să facem ceea ce ne place. Să le arătăm oamenilor un fel de personalitate pe care noi o avem. Cel mai mare compliment, pe care îl poate face cineva unui artist, este să-l știe de când începe
melodia sau de când aude vocea. Să te recunoască și să spună: „Da, îmi place sau nu-mi place, dar sunt ăia”. Ăsta e un mare compliment.
A.A. : Una dintre pasiunile tale este fotbalul. Ești unul dintre cei mai înflăcărați suporteri ai echipei din Ghencea, Steaua București. Ai scris chiar și un cântec pentru echipa roș-albastră. Cine ți-a insuflat acest microb numit „fotbal”?
M.G.: Acum, am făcut un cântec și pentru Echipa Națională, care se numește „Sunt12” . Cu toată lipsa de modestie de care vorbeam mai devreme, după părerea mea, e un cântec trăit, care are un impact. Faptul că am fost pe stadioane, la meciuri, că sunt un urmăritor și un fan al acestui sport, cred că se simte în orice cântec. Indiferent că e vorba de Echipa Națională sau echipă de club. Mi se pare foarte important să trasmiți energie. Pasiunea este de la tatăl meu care este un mare microbist. El m-a dus de mic pe stadion. Am cunoscut fotbaliști mai în vârstă, după care am cunoscut alte și alte generații.
A.A.: Și dacă tot vorbim despre pasiuni… Într-un interviu, Liana a declarat că ești pasionat de gastronomie. Ce îți place să gătești?
M.G.: Da, îmi plac multe lucruri și în general am învățat să gătesc pentru a mânca cât mai gustoase preparatele care îmi plac. Sunt un mare amator al bucătăriei tradiționale, nu neapărat românești.
Bucătăriei tradiționale în general, dar și a celei românești pentru că sunt un fan al sarmalelor, coastelor și tot felul de mâncăruri care aparent se fac ușor, dar în realitate trebuie să știi despre ce e vorba. În primul rând, îmi place gustul, mirosul. Îmi plac simțurile. Imi place frumosul când privesc. Iubesc teatrul. Adică, sunt multe lucruri care până la urmă converg către o direcție artistică.
A.A. : Ai spus că iubești teatrul. Te-ai gândit să devii și actor?
M.G.: Poate voi da într-o zi un casting. Ar fi interesant. Mi-ar plăcea, ca experiență, să ajung pe un platou de filmare, chiar și pe o scenă de teatru. Scena este sfântă. În momentul în care te urci pe scenă trebuie să trasmiți, să fii puternic.
Cum este Mihai Georgescu, în timpul liber?
M.G. : Și în timpul liber sunt un artist, dar și pe scenă sunt ca și în timpul liber. Degajat, relaxat, bucuros să mă întâlnesc cu mulți oameni.
A.A. : Cum definești prietenia?
M.G.: E cea mai grea povară pentru că atunci când un prieten are nevoie de tine, tu trebuie să faci absolut tot ceea ce se poate ca să-l ajuți, fără ca el să-ți ceară. Acesta este secretul prieteniei: să ajuți pe cineva care îți este prieten fără ca respectivul să-ți ceară ceva.
A.A. : Ai o fetiță superbă. Cum e relația cu Teodora? Cum e tatăl Mihai Georgescu?
M.G. : Sunt un tată care vrea s-o pregătească pentru societatea în care trăiește, pentru viața pe care o va avea. Dacă ea va vrea să facă ceva, eu și mama ei îi vom putea aduce un suport important. În primul rând, cel al experienței noastre, în al doilea rând al relaților pe care le avem. De fiecare dată i-am spus: „ Când crești să știi că nu noi te facem ceea ce ești, ci tu însuți.”
A. A. : Peste câțiva ani, cea mică va ajunge la vârsta adolescenței. Cum vei reacționa când Teodora îți va prezenta primul iubit?
M.G.: O să-l iau acasă și o să bem un șpriț. E normal să fie așa. Întâi, trebuie să cunoști omul. Nu poți să spui din prima: „tu nu ești bun”. Până atunci, aș vrea să reușim, să-i explicăm ce înseamnă un băiat, tipologia unui băiat care să aibă grijă, să știe ce înseamnă să iubească și care să vadă pe termen mediu și lung lucrurile. În general, fetele își caută în iubiți, un fel de oglindă a taților. Ceea ce n-ar fi rău.(râde)
A.A. : Dacă te-am întrebat despre fetiță, acum te voi întreba și despre soția ta, Liana Stanciu. Dacă ar fi sa alegi trei calități ale Liana, ce ai alege?
M.G. : E sufletistă, credincioasă și este profesionistă.
.A.A. : Ce calități ar trebui să aibă o femeie ca să fie de 10?
M.G. : Trebuie să aibă simțul umorului. Să fie feminină, să emane bucurie și deasupra tuturor trebuie să fie mamă și soție.
A.A.: Timpul a trecut și iată-ne ajunsi la finalul interviului. Te rog, să le trasmiți un gând cititoarelor noastre.
M.G.: Vă iubim foarte mult și fără doamne, domnișoare nu am exista nici ca muzică, nici ca artiști, nici ca vedete, ca nimic. În proporție de 70%, femeile sunt cele mai frumoase consumatoare ale muzicii.
Comentează