Bombănelile Marinei Editoriale

Scrisoare către bărbații care ne-nchid gura cu mărțișoare

 

Tiii, ce drăguți sunteți! Parcă văd că ne veți umple din nou pieptul de mărțișoare, vazele – de flori, degetele – de inele și dulapurile de rochii, dresuri, eșarfe și lenjerie intimă plină de dantele, cu care să defilăm pe podiumul privirilor voastre pofticioase! Astăzi, pun rămășag că vă veți întrece în a ne răsfăța copios și a ne spăla creierii cu detergentul amorului vostru punctual! Aproape că vom uita de muntele de reproșuri pe care aveam a vi le face, de lacrimile care ni s-au oprit de atâtea ori în gât, atunci când ne-ați aruncat vorbe imposibil de îndurat, vom uita de minciunile voastre străvezii si de trădările opace, vom uita până și de chiulul pe care l-ați tras, atunci când ne era mai greu . Și nu ne vom mai aminti nici măcar de cele 2875 de momente în care ne-am jurat că nu vom mai sta nicio clipă sub același acoperiș cu voi și că o vom porni hai-hui, singure, prin lume, în căutarea unei alte fericiri…Parcă văd că astăzi vom uita de toate astea, căci vă veți coaliza, ca de obicei, cu perfidul Mărțișor și ne veți arunca în ochi praful iubirii voastre de o zi, ne veți lega mințile cu șnurulețul alb-roșu și nu vom mai zice nici pâs, căci vom avea buzele pecetluite de săruturile voastre pătimașe, trezite din hibernare!
Năvăliți, așadar, păcăliți-ne din nou, pentru-a nu știu câta oară, cu gesturile voastre primăvăratice, frumos ambalate și îndelung ticluite! Le așteptăm cu un murmur de nerăbdare în suflet , și , într-o scandaloasă complicitate, acceptăm să fim păcălite din nou, iar și iar, că tot abia ce ne-am antrenat asiduu pentru asta, hârjonindu-ne cu Valentin și Dragobete printre incandescente declarații de iubire.
Pieptul nostru vă așteaptă mărțișoarele, urechile-pâlnie sunt pregătite pentru șuvoiul de vorbe siropoase, trupul e gata să se dizolve în îmbrățișările voastre galante, buzele ni s-au țuguiat, umede și pofticioase, toate particulele din care suntem compuse s-au aliniat la start, așteptând semnalul vostru pentru a vă sări în brațe și în suflet. Iar dacă domnul Mărțișor ne dă voie să emitem și o umilă pretenție, vă vom ruga, cu Cerul și Pământul, ca de mâine să nu redeveniți urâcioși, nervoși, insensibili, și câteodată mitocani.

Publicitate