Un NU hotărât „soțiilor-anexă”!

Ce e, de fapt, experiența de viață? Este suma bucuriilor și necazurilor pe care le-ai traversat. Are vreun avantaj? Oarecum. Să zicem că te ajută să eviți alte necazuri și să atragi alte bucurii. Sau să-i ajuți pe cei din jur să nu treacă prin ceea ce ai trecut tu ( în caz de necazuri, firește!) . Asta dacă ai norocul să întâlnești oameni înțelepți, care SĂ ÎNVEȚE din experiența ta. Subliniez : ” să învețe din ea”, NU să-ți repete „ad-literam” pașii ( viețile noastre sunt irepetabile și nu se suprapun niciodată unele peste altele!). De aceea, experiența de viață a unora ne poate ajuta, dar nu ne poate rezolva problemele. Însă e bine să tragem cu urechea la experiențele de viață ale celor din jur. Căci niciodată nu știi când poți împrumuta ceva din ele. Voluntar sau involuntar.
Din a mea, cred eu, sunt destule de învățat. Nu le voi înșira aici: ideile le-am strecurat, subliminal, în mai toate editorialele mele.. Azi voi spune doar atât : Încetați să trăiți ca să le faceti LOR pe plac! Îndemnul meu are bătaie către neveste. Către cele care iubesc într-atât de tare, încât se fac preș în fața bărbatului adorat. Către cele care acceptă orice din partea lui, fac orice pentru el. Uită de propria identitate. A lua numele soțului nu înseamnă , în mod automat, să renunți la tine, cu totul. A avea grijă de el, in limitele rezonabile ale conviețuirii în doi ( și obligatoriu, în regim de reciprocitate!) nu înseamnă a NU face altceva, decât A AVEA GRIJĂ DE EL!
Nu vă transformați în anexe ale bărbaților de lângă voi, oricât de mult i-ați iubi! Nu rămâneți la stadiul de tocănițe și cămăși apretate, nu vă amăgiți că ordinea și curățenia lună, în care vă țineți casa, că buna creștere pe care le-o imprimați copiilor comuni, că sandvișul făcut dimineața, la pachet sau cina caldă, cu care vă premiați soții pentru orele lucrate peste program, vă vor transforma în soții ideale și vă vor oferi un abonament pe viață la fericirea conjugală!
Încercați să vă construiți o viață bogată și frumoasă, în paralel cu cea pe care o înfăsurați pe mosorul vieții în doi. Bucurați-vă de prieteni, manifestați-vă ca personalități independente, nu conteniți să vă dezvoltați aptitudinile, să învățați lucruri noi, să vă derulați hobby-urile, nu vă refuzați mici bucurii individuale, care nu trebuie să vă facă să vă simțiți vinovate. A sta la o cafea cu fetele, a onora unu city-break alături de cea mai bună prietenă, a merge la sală sau la un centru de frumusețe, la un curs de zumba sau la un concert cu o muzică neînțeleasă de soțul vostru, nu reprezintă nicidecum un afront la viața de familie. O soție „liberă”, care nu se neglijează pe ea însăși și-și procură mici bucurii personale, înseamnă de fapt o soție mulțumită de sine, care va fi mult mai relaxată, care va iubi mult mai abitir , iar timpul – chiar daca ceva mai scurt – pe care-l va petrece în preajma bărbatului iubit, va fi unul de calitate.
Un NU hotărât, așadar, soțiilor-anexă, de care, la un moment dat, până și bărbații cei mai devotați din lume ajung să se sature!