Cât de puțin îi trebuie unui om, pentru a fi fericit! – este una din concluziile la care mulți dintre noi ajungem, observând cât de fericiți ne fac lucrurile mărunte, pe care nu am fi “pariat” nici în ruptul capului.
Bunăoară, o întâlnire informală, cu colegii de birou. Da, da, cu cei pe care-i vezi zi de zi, 
de ai zice uneori că te-ai săturat de ei ca de mere acre ( stai liniștit! și ei spun la fel, despre tine!) Ador întâlnirile cu colegii mei de echipă, așa numitele acțiuni de “socializare”. Imi place să-i văd destinși, veseli, dezinhibați, imi place să le ascult glumele deocheate și poveștile despre iubite, soți și copii, despre vacanțele năstrușnice și despre dorințele lor cele mai ascunse. Iar dacă locul ales este unul de poveste, intâlnirile astea – “informalele” – pot deveni adevărate vacanțe în miniatură, capabile să ne procure amintiri pentru milenii întregi!
Bunăoară, întâlnirea noastră de final de sezon, întâmplată sub pretextul forțat al unei aniversări intârziate. M-am sacrificat să fiu eu cea neaniversată la timp. De fapt, cum spuneam, nu ne trebuia decât un pretext, pentru a ne întâlni și în afara biroului, a studioului de filmare sau a cabinei de montaj.
Dacă ar fi să mă autopremiez pentru ceva , atunci cu siguranță premiul va fi pentru alegerea locatiei. La Tâncăbești mai fusesem în destule alte rânduri, însă niciodată cu colegii. Canicula de afară a transformat malul de lac în locul ideal pentru a fugi de arșița soarelui si de a ne răsfăța în adierea brizei de la malul unuia dintre cele mai frumoase lacuri de la marginea Capitalei. Mărturisesc că, 
mai demulticel, am filmat, tot aici, un concurs de pescuit. Am înfruntat orele , cot la cot cu pescarii, amintindu-mi de copilăria în care avusesem ocazia să pescuiesc în Volga, cel mai mare fluviu din Europa. …Lacul Tâncăbești nu e cu nimic mai prejos, este la fel de “apetisant”, iar orele petrecute aici, alături de “Femeile de 10 și bărbații de 10 din echipa mea, au trecut ca gândul. Asta poate și pentru că Dan, iscusitul ospătar, a baletat neobosit printre noi, dându-ne gata cu excelentul borș de pește, cu impecabil gătita saramură de crap , cu înghețata de zile mari și cu toate celelalte briz-briz -uri care fac ca orice masă să fie copioasă și cât mai sărbătorească.
De fapt, dacă cercetați lista de bucate, ieșiți de acolo amețiți – și nu de prețuri, care sunt mai mult decât rezonabile, ci de multitudinea și varietatea de bucate propuse de bucătar, majoritatea având ca materie primă peștii ce se zbenguie în apa aflată la doi pași.
…Pe o terasă rustică îmbrăcată în lemn, cu mese și scaune croite din trunchiuri de copaci, echipa mea invincibilă și-a spălat oboseala acumulată timp de un sezon întreg, și-a clătit privirea în peisajul mirific din jur si s-a lăsat pradă acelui “dolce farniente” care pecetluiește, de regulă, lungile luni de vară. Foarte curând, ne vom împrăștia, precum potârnichile, spre concediile noastre legale și binemeritate, asa că un hotar între muncă și vacanță a devenit și pentru noi, acest Tâncăbești în prima zi a lui Cuptor.
După ce , împachetați în impresii frumoase, colegii mei s-au cuibărit prin aerele condiționate ale mașinilor, am ales să rămân la o poveste cu OVIDIU PARFENE, unul din cei doi frați minunați, aflați la cârma vestitului Complex “Two Lakes, two brothers”. Și pentru că era pe aproape un cameraman destoinic, interviul a fost filmat. Așadar, urmăriți-l , după care dati fuga să faceți o rezervare la Restaurantul LA PARFENE. Dar asta numai dacă aveți nevoie de un buchet de amintiri de neuitat!
Imaginea : Marian Grigore
Comentează