Se-ntâmplă rar ca numele unui conducător de structură din interiorul unei instituții să rămână în istorie. De regulă, în față ies mereu “șefii mari “ – președinții, directorii generali, etc. Iată însă că DUMITRU MOROȘANU a fost popular nu numai în interiorul Televiziunii Române, ci notorietatea sa a depășit considerabil granițele acesteia. Și nu prin fapte rele – căci în aceste vremuri, cu precădere faptele rele te scot în evidență și te fac celebru, ci prin lucrurile extraordinare pe care le-a făcut , sub coordonarea lui, Departamentul Divertisment, al cărui director a fost. Dumitru Moroșanu a avut, e-adevărat, o echipă imbatabilă, alcătuită din legendele divertismentului de televiziune din Romania, dar a și stiut să-i canalizeze spre victorii. Prin capacitatea sa managerială, prin talentul de a se purta cu oamenii, prin spiritul său blajin, împănat cu încruntările necesare oricărui șef care se vrea respectat. Și nu vorbesc din auzite. Am avut ocazia sa-i fiu soldățel în armata sa , atât de puternică pe atunci ( acum divertismentul în TVR a ajuns o palidă îndeletnicire) și să-l admir și iubesc, dar să-l și regret, atunci când , zice-se , supărat pe TVR – cum altfel? – a ales drumul pribegiei spre posturile private. Unde, și acolo, a făcut performanță. Pentru că TVR se află în febra pregătirilor pentru Cerbul de aur, poate că ar trebui să încep cu faptul că Dumitru Moroșanu a fost, ani la rând, director al acestui eveniment de top al Televiziunii Române. Spectaculoasele ediții, realizate sub bagheta sa, invitații de senzație de peste hotare și atmosfera fantastică a “Cerbilor “ de altădată nu se știe dacă vor mai fi vreodată egalate. Poate doar atunci când la cârma noastră va veni un manager cu drag de oameni și de TVR…Am avut bucuria să stau la o tacla cu Dumitru Moroșanu. Zilele trecute. Prilej să mă conving încă o dată cât de minunat om este și mai ales de faptul că Televiziunea Română a reprezentat, pentru domnia sa, mai mult decât își poate cineva imagina. Și iată ce-a iesit din întâlnirea noastră
Marina Almășan : – Niciun material jurnalistic despre Televiziunea Română – scris sau tipărit – nu poate omite referiri la numele dumneavoastră, domnule Dumitru Moroșanu. Sunteți un adevărat reper al Televiziunii Române, al televiziunii din România în general, de numele dumneavoastră fiind legate cele mai spectaculoase producții ale TVR, fie ele show-uri de divertisment, fie mari evenimente care au fost, cândva, sinonime cu Televiziunea Română. Greșesc?
Dumitru Moroșanu : – Și da și nu. Pentru că “reperele acestea” – oamenii care au construit TVR – au fost mulți alții înaintea mea. Mă refer la Tudor Vornicu, Cristian Țopescu, Valeriu Lazarov, Dan Mihăescu, Marin Traian și mulți alții. Noi am avut de la cine învăța. Pentru voi astăzi…e mai greu… Personal, am o considerație specială pentru Marin Traian, de la care personal eu am învătat multe, la începuturile mele, în cele ce privește construcția unei emisiuni de succes, în televiziune.
Marina Almășan : – Mi-ați dezvaluit prin asta, iată, cine v-a fost mentorul! Pot să risc o întrebare : câți ani din viață v-a “mâncat” TVR-ul?
Dumitru Moroșanu : – În 1968 intram pe porțile Studioului de radio din Iași, mai apoi am venit la București, mai exact la Radio București, de unde, întâmplător sau nu, din cauza “neințelegerilor” cu o șefă de atunci, m-am refugiat in Televiziune.
Marina Almășan : Iată deci cum se dovedește, încă o dată, că un șut în fund înseamnă
un pas înainte! ( oare , în cazul meu, în ce se vor trasforma șuturile primite de la Doina Gradea? 😂😂😂) . Ați fost, ani buni, comandantul armatei “Divertisment” a Televiziunii Române. Aveați luptători de elită , iar dvs ați fost un șef model. Cărui fapt credeți că s-a datorat succesul bătăliilor date sub conducerea dvs? – Soldaților? Comandantului? Superiorilor săi? Vremurilor?
Dumitru Moroșanu : – În primul rând oamenilor, care s-au dăruit cu totul instituției si 
telespectatorilor. Comandantul nu face altceva decat să-și susțină soldații pentru a obține victoria! Comandanți au fost mulți, de-a lungul anilor. Divertismentul din TVR a fost păstorit, un timp, de cunoscutul Octav Sava, apoi, din 1977 până la Revoluție, de Octavian Iordăchescu. E drept că, împreună cu prietenul meu Tavi Iordăchescu, am unificat (neoficial) Redacția muzicală pe care o conduceam, cu Varietățile, unde fusese numit el, astfel că, până la Revoluție, etajul 4 a devenit o citadelă a emisiunilor de succes. După ‘90 am rămas singur la cârma Divertismentului și..sper că nu m-am făcut de râs.
Marina Almășan – Glumiți, domnule Director! Nu dumneavoastră sunteți cel care s-a făcut de râs, în TVR!…Haideți să nu forțăm prea mult memoria cititorilor noștri și, deși și astăzi TVR se hrănește copios cu ele, să le reamintim privitorilor noștri brandurile de succes ale TVR-ului de odinioară, cel contemporan cu dvs!
Dumitru Moroșanu : – În privința producțiilor TVR la care am contribuit din plin, nu voi aminti decât câteva : filmul “La-nceput a fost cântecul”, dedicat lui Dumitru Fărcaș, Centenarul Cella Delavrancea, respectiv concertul susținut de marea artistă la 101 ani, pe scena Radioului, alături de Dan Grigore. Concertul a intrat de altfel în Cartea Recordurilor. Apoi Festivalul de Jazz de la Sibiu.. și – poate cu asta ar fi trebuit să încep – o producție la care țin enorm : reluarea Cerbului de Aur, în Piața Sfatului din Brașov, în 1992, tot impreună cu prietenul meu, Octavian Iordăchescu. E suficient să citez doar câteva celebrități care au evoluat pe scena din Piața Sfatului : Patricia Kaas, Ray Charles, Gheorghe Zamfir, Tom Jones, Jerry Lee Lewis și nu numai. Cred că aceste nume – de primă linie la acea vreme – spun totul despre locul și prestigiul TVR la vremea respectivă… Dar…unde sunt zăpezile de odinioară?!?… În ceea ce privește brandurile..Multe..multe.. “Cu mască, fară mască”, “Steaua fără nume”, “Floarea din grădină”, “Album duminical”, “Tip-top, Mini-top”, “Ceaiul de la ora 5”, ca să nu mai vorbim de varietățile de sâmbătă seara sau de celebrele noastre revelioane, care nu te lăsau să te dezlipești de ecran. Divertismentul, la TVR, însemna toată crema actorilor, muzicienilor, dansatorilor, a tuturor artiștilor și creatorilor de prestigiu din țară.
Marina Almășan : – Sunt merite pe care nimeni nu vi le poate contesta. Dar…am o mare nedumerire. Chiar și având acest istoric de “învingător”, la un moment dat, cand încă erați în deplina capacitate de a conduce oastea spre noi izbânzi, ați ales să spuneti “Adio” postului care v-a consacrat. Ați făcut, ani buni, performanță la un post privat, după care ați adus din nou rating TVR-ului , însă de data asta nu ca “intern”, ci ca și colaborator extern. Cand și de ce s-a produs această ruptură? Nu sunteti omul pe care să-l tentezi cu un pumn de mărunți!
Dumitru Moroșanu : – Din TVR am plecat de două ori: odată dat afară din cauza unui celebru film, făcut de Viorel Sergovici și Sergiu Ionescu – “Săteasca” după George Enescu. Film premiat, de altfel, cu trofeul “Praga de aur”, dar care deranjase profund gusturile Cabinetului 1 și 2 ale Epocii – “de aur” și ea.. A doua oară mi-am dat eu demisia, în preajma unui Revelion, cand de fapt am fost pus în situația de a nu putea realiza un program de Revelion la nivelul celor anterioare : PDG-ul Stere Gulea nu a considerat a fi necesar un buget special pentru un eveniment special. ..Așadar, 30 de ani am trăit bune și rele la TVR, după care înca vreo 15 ani am colaborat fie cu TVR, fie cu Antena 1, cu Național TV, pe care l-am și reconstruit, de altfel…
Marina Almășan : – Sunteți un lider în adevărata accepțiune a termenului. Așa că am să vă pun și niște întrebări specifice. Bunăoară, ce ne puteți spune despre arta unei instituții, respectiv a unui lider, de a-și recunoaște, proteja și sprijini valorile din subordine? Legat de aceste valori, se poate spune că un om valoros “îmbătrânește” , devine desuet și trebuie dat la o parte?
Dumitru Moroșanu : – Aprecierea, de căte lider, a muncii unui om de televiziune trebuie să aibă loc constant, indiferent de vârsta acestuia. Omul valoros trebuie să se simtă prețuit , dacă nu și pecuniar ( căci TVR a avut mereu probleme în acest sens), măcar ca și atitudine a conducerii față de el și munca lui. A-i spune unui subaltern “Bravo, felicitări pentru emisiunea ta de ieri!” nu-ți stirbește nicidecum poziția de superior, ci, dimpotrivă! În plus, angajatul valoros trebuie să se simtă sprijinit în tot ceea ce face, nu trebuie să aibă senzația că muncește de unul singur, ca și cum ar face-o pentru el și familia lui, și că nimănui din TVR nu-i pasă de munca lui, ba dimpotrivă, i se mai și pun bețe-n roate! Și tu știi mai bine decât mine la ce mă refer…Apoi legat de “îmbatrânire”. Valoarea nu are o vârstă-limită, dacă asta mă întrebi. Dacă ți-ai confirmat valoarea și reprezinți “ceva” pentru televiziune, liderul trebuie să “profite” de notorietatea ta cât poate de mult. Luați exemplul posturilor publice consacrate din țările avansate. La RAI, bunăoară, există moderatori și prezetatori septuagenari! Au o glorie solidă, dobândită în timp și reprezintă simboluri ale televiziunii respective. Pe plan local sunt tratați ca niște “zei”.
Marina Almășan : – Daca ne uităm la programele RAI, bunăoară la cele de divertisment, ne imbolnăvim! Ne dam seama cât de departe suntem! …și ne depărtăm, din păcate, din ce în ce mai mult.. Dar să revenim la dvs, liderul. Ați format, în timp, un foarte mare număr de tineri oameni de televiziune. Cum i-ați ales? Ce le-ați pretins?
Dumitru Moroșanu : – S-au ales singuri. În meseria asta nu reziști decât dacă ești bun și dacă o faci din tot sufletul. Dacă vii “pe pile” și n-ai de fapt nicio chemare pentru această meserie, ci doar “îți sună bine”, atunci e clar că nu vei rezista. Sau dacă vei rezista, vei rămane mereu un anonim din umbră, fără nicio “operă”. Poate e mult spus “am format oameni de televiziune”. Eu doar i-am încurajat pe cei talentați și le-am oferit condiții să se manifeste.
Marina Almășan : – Pentru asta pot depune eu însămi mărturie! Dar mai există, oare, astăzi rigoare în promovarea oamenilor de televiziune? Cum se vede dinspre dvs?
Dumitru Moroșanu : – Evident că nu, și asta e o gravă eroare! ASTA ar trebui să fie cea mai importantă latură a actului de conducere!
Marina Almășan : – Da, de acord, în cazul în care conducerea este cea potrivită! Că veni vorba, care este opinia dvs: liderul TVR trebuie să provină “din domeniu” , să aibă legătură cu meseria asta, sau acest detaliu nu are importanță?
Dumitru Moroșanu : – Din nefericire blestemul acestei instituții a fost să aibă mereu șefi 
parașutați de te miri unde : primi secretari, activiști de partid , politruci din presa , ba chiar și generali de armată ! Oastea noastră s-a adaptat. Și uneori chiar și ei, atunci când se dumireau cu ce se mănâncă meseria asta ! Dar atunci erau schimbați, căci “se dăduseră de partea noastră” !
Nu sunteți departe de vremurile alea !
O gluma din popor zice că vine un nou PDG la TVR și-l salută amabil pe portar, întrebându-l : “-De cât timp sunteți aici ?” “- De 16 președinți , să trăiți !”..
Marina Almășan : – Sper să devină 17! …Domnule Moroșanu, sunt foarte curioasă să aflu cum vă percepeți dvs, pe dumneavoastră : ce anume credeți că a făcut din dvs un “șef bun”? Căci acesta este atributul dvs, invocat de toți cei care au lucrat cu dvs!
Dumitru Moroșanu : – Un șef bun îsi apără coolaboratorii și îi ajută să depășească momentele dificile. Dar un șef bun are dreptul și la subordonați buni, loiali și demni, cu drag de muncă și cu pricepere.
Marina Almășan : – Legat de aceștia ( dar și de noii șefi!) , funcționează, oare, “pila”, in televiziunea de azi? A funcționat și pe vremea dvs?
Dumitru Moroșanu : – Din plin! Din păcate și acum, și înainte. Dar ca acum, nu cred că a fost vreodată! Hai să vă relatez o întâmplare din vremea mea :
Valeriu Pop, care a fost în două rânduri PDG-ul nostru, mă rugase să ascult un interpret de romanțe, înalt funcționar in administrația vremii. Mai târziu m-a întrebat : “-Ce-ai făcut cu cântărețul ăla, de la Arhivele Statului?” Iată ce i-am răspuns : “Tovarășe președinte, am să vă spun ceva: de cei buni ne rugăm noi, cei proști vă roagă ei pe dumneavoastră!”
Marina Almășan : – Nu s-a schimbat nimic, domnule Moroșanu! …Dar dumneavoastra ce pile ați avut, la angajare?😁
Dumitru Moroșanu : – Pilele mele au fost emisiunile mele. Și când am venit de la Iași la București, și mai apoi. Prietenul meu, care se mutase deja la Bucuresti, m-a îndemnat să mă duc la Directorul muzical de atunci – Petre Brâncuși – și să mă prezint : “- Tovarășe director, sunt Dumitru Moroșanu de la Radio Iași și aș vrea să mă mut la București, dacă aveți nevoie de mine!” Și…a avut, caci îmi cunoștea emisiunile și, uite-așa, am ajuns la București! Cum am promovat?…Nu știu, probabil pentru că-s serios și harnic!
Marina Almășan : – “Probabil”?!? Vă alintați! Spuneți-mi, dragă domnule Moroșanu, ce regrete aveți, legate de profesie? Mai priviți programele TVR? Mai primiți vești din instituția pe care atât de mult ați iubit-o?
Dumitru Morosanu : – Mă uit la fiecare program, mai ales de când m-am întors acasă. Și să știi că mă uit si la “Femeile și Bărbații tăi de 10” !
Marina Almășan : – Aoleu! Sunt gata să primesc bobârnace!…
Dumitru Moroșanu : – N-ai de ce! Este un brand excelent pentru un post public de televiziune, menit sa arate și oamenii de valoare din țară, nu numai infractorii! …Dar legat de relația mea cu TVR, să știi că veștile dinspre voi îmi parvin constant, mă sună foștii colegi și prieteni, căci de “retras”, m-am retras doar din motive medicale. In rest, sunt empatic cu tot ce se întâmplă la voi, acolo!
Marina Almășan : – Atunci am să vă pun o întrebare punctuală : credeți că mai are TVR șanse să redevină ceea ce-a fost? Adică o televiziune performantă și respectabilă, un reper al societății românesti? 
Dumitru Moroșanu : – Sunt absolut convins că DA! O televiziune publică nu moare niciodată, indiferent de ce vor unii și alții. Va reveni, la un moment dat, sunt sigur de asta!
Marina Almășan : – Și ce ar fi de făcut pentru asta? În mâinile cui stă schimbarea?
Dumitru Moroșanu : – Schimbarea e în mâinile profesioniștilor, ale voastre, ale celor care încă mai sunteți acolo si vă luptați!
Marina Almășan : – Multumim pentru balonul de oxigen, venit dinspre un om de valoarea și cu experiența dumneavoastra! Vorbiți-mi, în încheiere, despre Dumitru Moroșanu cel de acum. Cu ce se ocupă, ce-l bucură, ce-l întristeaza, cine îi este aproape?
Dumitru Moroșanu : – Mă întristează fiecare veste proastă venită dinspre TVR si mă bucură si cel mai mic succes al unora dintre voi…Acum aproape îmi sunt aceeași Ena Moroșanu, soția mea, și ea , la rându-i TVR-istă, dar și vechiul meu prieten Octavian Iordăchescu, alături de care am început aceasta meserie!
Marina Almășan : – Aveți cea mai bună soție și cel mai bun prieten și îmi asum cele spuse, căci îi cunosc bine pe amândoi! Haideti să încheiem interviul cu o urare pentru TVR!
Dumitru Moroșanu : – Una “de actualitate” : să vă reușească organizarea, în fiecare an – dar nu oricum! – a “Cerbului de aur”!
Marina Almășan : – Vă mulțumesc din suflet pentru interviu! M-a făcut să retrăiesc vremurile de normalitate!
Realizat pe 4 august 2019
Sanatate multa si fericire, „nea Mitica”… Cu respect Adrian-Mihail Nastase,(fost soldat in oastea TVR pe carul 1Sony).