banner marshal garden
Femei de 10

TVR de ieri și de azi. Episodul 10 : “Uitați de teama că oricine poate fi concediat de șefi, dacă îndrăznește să-i incomodeze!” – interviu cu realizatoarea CORNELIA RĂDULESCU, creatorul brandului TELEENCICLOPEDIA

 

Am căutat o poză reprezentativă, pentru a o pune în capul prezentului articol. Am răscolit, fără succes, tot internetul. Când eram deja pe punctul de a renunța, am găsit-o pe cea neclară și deloc.. reprezentativă de mai sus. Apoi am sunat-o pe intervievată. M-a descurajat, la rându-i : nici nu prea are poze, decât unele din vremuri imemoriale, și nici nu se află în București. Prin urmare, acest material, dedicat unuia dintre cei mai mari profesioniști ai Televiziunii Române din toate timpurile, va fi văduvit de plăcerea de a-i revedea chipul, în diferite ipostaze, al celei care pentru noi, jurnalistii din TVR, reprezintă un etalon al profesionalismului, devotamentului față de meserie și loialității față de Televiziunea Română. Am numit-o aici pe CORNELIA  RĂDULESCU, de al cărui nume se leagă probabil cel mai longevin brand al TVR : Teleenciclopedia. Dar Cornelia Rădulescu nu reprezintă numai acest brand, ci o listă întreagă de emisiuni, semnate de-a lungul timpului și care alcătuiesc o carieră exemplară, de – veți vedea – peste jumătate de secol dedicată românilor. Cu încântarea de a fi avut ocazia să stau pe-ndelete-  ca niciodată, când eram colege in  TVR – de vorbă cu celebra realizatoare, vă propun mai jos un interviu pe care vă invit să-l parcurgeți cu mare atenție. Căci el ascunde, deopotrivă, o dragoste adâncă pentru această profesie, dar și o mâhnire la fel de profundă, legată de declinul unei instituții…

Marina Almășan : – Dragă doamnă Cornelia Rădulescu, sunteți un jurnalist inspirat și aveți o experiență de invidiat, in TVR. Dacă ar fi sa scrieți un roman despre Televiziunea Română de azi , care ar fi curgerea lui? 

Cornelia Rădulescu : – Mai curând aș scrie scenariul unui film documentar, intitulat “Albine, muște și efemeride”, cu șapte episoade, denumite “Fascinația micului ecran”,  “Conspirația oportunistilor și trântorilor”, “Pasivitatea”, “Declinul”, “Impostura”, “Haosul”, “Vinovații fără vină”. 

Marina Almășan : – Wow! Ar fi, cu siguranță, un best-seller! Și cunosc pe cineva, care ar fi în stare să cumpere toate exemplarele incă din tipografie, ca să nu cumva să ajungă la cititori! Spuneți-mi, vă rog, câți ani din viața dumneavoastră ati investit in TVR?

Cornelia Rădulescu : – 51 de ani, fără întrerupere! 

Marina Almășan : – Este fabulos! Instituția asta ar trebui să vă ridice statuie, și nu neapărat pentru longevitate, ci pentru că , prin tot ce ati făcut, i-ați crescut considerabil  prestigiul! Și cum ați ajuns sa lucrati in TVR? Descrieți puțin parcursul dumneavoastră prin Televiziunea Română. 

Cornelia Rădulescu : – Am debutat la Actualități, ca reporter, iar în 1967 am fost promovată ca redactor și prezentator la Telejurnal. În 1972 am trecut la Redactia culturală, sub conducerea lui Dinu Săraru, și după 4 ani, la Redacția Sociala și de știință condusă de Dionisie Șincan. Începând din 1987, am lucrat ca redactor, apoi ca realizator la Teleenciclopedia, până în 2016. În paralel, din 1983, am condus Redacția de educație și știință, până în anul 2000, iar din 2004, Departamentul de achiziții filme. În 2007 am devenit consilier la Direcția Programe. Din 2009 m-am dedicat exclusiv Teleenciclopediei. 

Marina Almășan : – Îmi e drag să-mi amintesc, ascultându-vă că, pe vremuri, liderii structurilor din TVR erau obligatoriu mari oameni de televiziune. Un astfel de șef se impune în primul rând prin puterea propriului exemplu. Asta îi lipsește acum instituției noastre…Spuneți-mi, doamna Cornelia Rădulescu, priviți acele vremi cu nostalgie, sau cu un gust amar?

Cornelia Rădulescu : – Mai mult cu bucurie și cu gratitudine – pentru că am învătat ce anume definește un autentic teleast, dar și cu o mânioasă  nedumerire, privind cum se repetă vechile năravuri și greșeli, niciodată penalizate. Oare să fie din cauza prostiei și incompetenței, ori servesc unor interese obscure? 

Marina Almășan : – Este întrebarea pe care ne-o punem cu toții. De ce anume vă amintiți cu drag, și de care din lucruri, cu tristețe? 

Cornelia Rădulescu : – Cu mare drag, de Telecinemateca, pe care am reluat-o în 2004, convingându-l pe regretatul regizor Alexandru Tocilescu să o prezinte. 

Cu tristețe îmi amintesc anchetele și reportajele tot mai diluate, până la dispariția din programele TVR si de renunțarea, cu atâta ușurință, mai bine zis inconștiență, la Canalul Cultural. 

Marina Almășan : – Ați atins o rană care ne doare pe toți… O să vă pun o întrebare generală : Cum apreciati  că a evoluat domeniul televiziunii, in Romania? 

Cornelia Rădulescu : – Domeniul televiziunii a evoluat precum ciupercile după ploaie. Dar tot ca ele, unele au sucombat, din pricina “secetei” de idei, sau a luptei dintre “moguli”, prosperând cele cu “îngrășaminte” din străinătate, ori cele susținute de “servicii”, afaceriști și politicieni din țară, dornici să-și arate “potența”. Din păcate, unele au cultivat vulgaritatea, ajungand să fie doar niște manele extinse. Au scăpat de această meteahnă numai câteva canale de știri, care însă promovează senzaționalul, adesea înzorzonat de imaginația reporterilor. Se ignoră ce este important de aflat din țară, căci despre lumea largă vorbesc, desigur, alte televiziuni, în limbi necunoscute românilor. 

Marina Almășan : – Dar TVR-ul? TVR-ul cum a evoluat? Presupun că , inerțial, vă mai uitați la programele noastre. 

Cornelia Rădulescu : – Întrebare superfluă. Deși urmăresc doar anumite emisiuni, se vede limpede că TVR nu a evoluat, ci a regresat. Cum e posibil ca un etalon sa ajungă să copieze maimuțăreala altora și să considere divertismentul ca fiind  prioritate națională?!? Copleșită de “factorul politic”, TVR și-a uitat menirea de instituție publică neutră, care trebuie să informeze corect telespectatorii și să le mărească bagajul de cunoștințe în toate domeniile, nu doar să prolifereze facilul și vulgarul. 

Marina Almășan : – Am să vă mărturisesc că și salariatii TVR oftează după vremurile de odinioară: după emisiuni, după ratinguri,  după invitatii de top, dar mai ales după atmosfera colegială, efervescentă de atunci. Cunoașteti un leac împotriva resemnării? Cum ar putea fi recâștigate valorile pierdute? 

Cornelia Rădulescu : – Uitând de teama că oricine poate fi concediat de șefi, dacă îndrăznește să-i incomodeze. Puneți-le întrebări despre emisiunile stupide și despre banii cheltuiți aiurea. Sunt obligați să vă răspundă. Dacă nu o fac, protestați, dar nu pe holuri si cotloane, ci în fața instituției, și nu doar câțiva, ci toți cei care vor să-și recapete demnitatea. Nu vă lăsați intimidați de turnători și de leneșii care vor să rămână în somnolență. Faceți cunoscute publicului găștile care nu urmăresc decât interesele personale! Nu-i usor, dar aveți la îndemână microfonul și aparatul de filmat. Poate vă trebuie un sindicat puternic, neobedient si un lider a cărui voce e întărită de prestigiul câștigat prin munca sa și prin talentul său. Cât privește “atmosfera colegială, efervescentă”, ea se obține doar printr-o competiție loială, nu prin simpatii conjuncturale, complicități și interese de grup. Așa se poate opri degradarea Televiziunii Române, care , în ultimii ani , e mai amplă și mai cumplită, sub actuala conducere de pripas. 

Marina Almășan : – Îmi imaginez ce dureros este să asiste , la acest declin, cineva care a cunoscut și perioada de glorie a TVR. Doamnă Cornelia Rădulescu, ati făcut emisiuni și înainte de ‘89, și după. Care erau piedicile atunci? Care sunt acum? 

Cornelia Rădulescu : – Înainte de Revoluție era cenzura. Acum lipsește AUTOCENZURA, care, la un veritabil profesionist, înseamnă respectul cuvenit telespectatorilor, oglindit în calitatea emisiunilor. Lipsa autocenzurii duce la o logoree ineptă, practicată deopotrivă de moderatori și invitați și probabil agreată de șefi, de vreme ce nu intervin. 

Dar cea mai mare piedică a fost, dintotdeauna, la TVR, distribuirea inechitabilă a fondurilor. Iar dacă banii nu ajung, trebuie atrași sponsori. Iar șefii, in loc să amputeze bugetul altor emisiuni, trag sfori pentru ei, pentru rudele și protejatii lor, majoritatea netalentați, in schimb obraznici și infatuați, crezând că sunt “vedete”. Să nu uităm nici hoția si nici mita – ambele tolerate chiar la vârful instituției. Cum să meargă bine TVR cu asemenea “aranjamente”? 

Marina Almășan : – Constat că, deși v-ați “depărtat” puțin de TVR, sunteți la curent cu tot ce se întâmplă pe aici, în zilele noastre… Povestiți-mi, vă rog,  o întâmplare cu tâlc, din vremurile când veneați zilnic la serviciu. 

Cornelia Rădulescu : – M-a marcat o ședință prezidată de Dumitru Popescu- “Dumnezeu”, a treia zi după cutremurul din 1977. Era pus în discuție un reportaj realizat de mine în fața unui bloc dărâmat, unde spuneam că sinistrații vor primi curând case noi. “Tovarășul Dumnezeu” m-a intrebat de unde am aflat această știre. I-am răspuns că de la cei evacuați și de la oamenii de pe stradă, adăugând ca nu știam că e ceva secret sau poate neadevărat. D.P,D. s-a înfuriat și a cerut să demisionez pentru că nu m-am informat de la “organele în drept”. Din fericire, intrucât reportajul trecuse de viza redacțională, și de cea a “capului limpede” de la cenzură, toți sefii participanți la ședință m-au apărat. Dionisie Șincan a spus ca dacă eu demisionez, va face și el la fel. Apoi s-a lăsat o liniște rău-prevestitoare și după câteva secunde am fost poftită să aștept în fața salii de ședință. După aproximativ 10 minute a ieșit domnul Șincan, care mi-a zis: “Hai în redacție, ca avem treabă, să nu pierdem timpul aiurea!”…

Marina Almășan – Ati avut parte de un șef extraordinar! S-a cam dus vremea lor, în TVR-ul de astăzi. Acum angajații valoroși încurcă, nici gând să mai sară vreun șef în apărarea lor! Dar haideți să vorbim puțin despre manageri. Care este menirea unui manager intr-o televiziune publică? Cu ce trebuie să lupte el? Ce arme să folosească? 

Cornelia Rădulescu : – Managerul trebuie să fie un dirijor care conduce o orchestră ( în cazul nostru o echipă) în care să aibă încredere deplină. Desigur, el trebuie să cunoască bine “partitura”, altfel bâjbâie și ia decizii neadecvate, în dauna “interpreților” și “spectatorilor”. Din păcate, managerii TVR au cântat și cântă cu urechea aplecată spre politicienii zilei, care se amestecă în toate, socotindu-se infailibili. Singura soluție pentru a rupe această legătură “bolnăvicioasă”,  este concursul netrucat și nu alegerea în posturile de conducere – cum s-a întâmplat până acum – a acoliților sau adulatorilor partidelor aflate vremelnic la putere. 

Marina Almășan : –  Să sperăm ca vom trăi s-o vedem și pe asta… Am să vă pun o altă întrebare, tot pornind de la vremurile demult apuse: TVR de altădată a creat modele. De ce oare nu se mai întâmplă si acum același lucru? Nu mai are nevoie societatea de modele? 

Cornelia Rădulescu : – Sigur că societatea are nevoie de modele. În această privință se știe că principalul și tradiționalul “furnizor” este familia. Urmează școala, istoria și artele, cărora, din secolul trecut, li s-a adăugat televiziunea. Firește, doar dacă este responsabilă și nu revarsă pe ecran doar “silfide” înzestrate de chirurgi, cu buze cât chiftelele, sâni planturoși, mai nou și dosuri ireal bombate. La creiere e mai greu de intervenit, așa că ele rămân netede! Adevăratele modele nu se ițesc, pentru că ele sunt discrete. De aceea trebuie căutate în orice domeniu și arătate cu precădere tinerilor, care sunt receptivi la tot ce înseamnă inteligență, creativitate, talent, generozitate și lupta cu inerția. Adevăratele modele sunt perene. Falsele modele sunt ridicole și efemere. 

Marina Almășan : – Ce nu ar trebui să facă niciodată un post public de televiziune? 

Cornelia Rădulescu : – Să  trunchieze realitatea. 

Marina Almășan : – Am să vă rog să numiți cel putin un lucru care funcționează la televiziunile publice din alte țari și care ar putea fi implementat, cu succes, la TVR

Cornelia Rădulescu : – Originalitatea programelor. 

Marina Almășan : – Mi-e și teamă să vă pun următoarea întrebare ….Care a fost ultimul lucru pe care l-ați auzit despre TVR? Cum v-a marcat? 

Cornelia Rădulescu : – Că transmite impecabil evenimente de anvergură, de genul “Festivalului Enescu” 😁 și că reia, cu remarcabil succes, producții din “Arhiva de aur”. 

Marina Almășan : – Faceți haz de necaz!… Știți ce  aș vrea să vă întreb? Există voci care mă acuză că , prin astfel de interviuri, nu fac decât rău Televiziunii Române. Așa o fi, oare? 

Cornelia Rădulescu : – Ce rău să-i faci , dacă nefericitei nu-i pasă, convinsă că, oricum, nu se poate să fie desființată! Însă tare as vrea să aflu, de când ai devenit tu “sperioasă”?!? Știam că nu renunțai niciodată la proiectele tale, chiar dacă erai amenințată! 

Marina Almășan : – Într-adevăr, când am dreptatea de partea mea, nu mă tem de nimic!  Iar în această privință, oameni ca dumneavoastră mi-au servit drept modele.

..Am ajuns, iată , și la ultima întrebare : Emisiunea care v-a consacrat, Teleenciclopedia, merge mai departe. Lipsa vi se simte, cu siguranță, iar nouă, colegilor, ne e dor de dvs, ca om. Toți suntem curioși : oare ce face acum Cornelia Rădulescu? Povestiti-ne, vă rog, viața dvs de acum! 

Cornelia Rădulescu : – Citesc, mă uit două-trei ore la televizor, în special la Știri, îngrijesc florile din grădină, mă interesez cum o duc sora și cei trei frați ai mei, singurii rămași din cei 15, câți eram odinioară;  mă duc și pe la doctori, când mă supără coloana vertebrală , care a suportat două operații de hernie de disc. Dar, în cea mai mare parte a timpului, ordonez miile de pagini, multe răzlețe și nedatate, din jurnalele lui Ioan Grigorescu, pentru a le publica la aceeași editură, care i-a tipărit anul acesta un “Jurnal nediplomatic”. Că veni vorba, acesta  conține destule referiri și la TVR, unde autorul a fost , intre 1967-1970,  vicepresedinte, și unde i s-a difuzat serialul său de mare audiență , intitulat “Spectacolul lumii”. 

Marina Almășan : – Vă mulțumesc pentru interviu și vă asigur că prețuirea noastră, a foștilor dumneavoastră colegi, dar și a telespectatorilor, rămâne aceeași, chiar dacă ați devenit, între timp, atât de “scumpă la vedere”! 

Femei de 10 pe Facebook