Ne mândrim, uneori, cu puterea de a ne înfrâna dorinţele, cu tăria de a ne feri de riscuri inutile. Adesea, cotiturile prea aventuroase ale vieţii nu ne par decât ispite, care merită să fie ocolite la mare distanţă. Însă de foarte multe ori ne trezim, peste ani, că regretăm că nu am înfăptuit la timp lucruri pentru care apoi s-a făcut prea târziu.
La ceas de bilanţ, când toţi aşezăm pe liste rânduri care să cuprindă tot ce am făcut sau n-am făcut în anul care stă să se termine, am vrea să convingem ceasurile să cunoască sensuri opuse, deşi ştim că nu se mai poate. Şi ne oblojim durerea cu pansamentul promisiunii că, atât cât mai avem de trăit, vom cântări mai aprig decizia de a spune Nu. Citește mai departe…
Toate la timpul lor

Comentează