Povestea mea

„Ei știau amândoi că este ultimul lucru pe care-l fac împreună” . Povestea asistentei care a organizat nunta unui muribund, infectat cu coronavirus

Pe 20 aprilie, tânăra asistenta Sophie Bryant Meisel a consemnat prima sa tură de noapte la Spitalul din orașul Bradford , Yorkshire-ul de Vest. 

În timp ce-și  prelua tura, a fost informată că pe secție este internat un tânăr suspect de COVID-19 și cu o serie întreagă de afecțiuni paralele. Tânăra a fost avertizată că șansele acestuia de a supraviețui sunt extrem de mici și că spitalul refuză să-i mai acorde orice ajutor paliativ. 

Apropiindu-se mai târziu de patul acestuia, Sophie a observat la căpătâiul său o femeie purtând echipament complet de protecție : salopetă, manuși, mască , ochelari de protecție. Aceasta i-a mărturisit că este logodnica muribundului și că sunt împreună de 15 ani, că au deja o fiică împreună, doar că nu au apucat să-și oficieze căsătoria : ba  ca nu aveau timp, ba că nu veau bani…

Povestea pe care a ascultat-o Sophie lângă patul pacientului era de-a dreptul cutremurătoare. Atunci tânăra asistentă s-a decis : l-a chemat pe Joe Filder, preotul bisericii și l-a întrebat dacă nu are cu va posibilitatea să-i căsătorească, pe loc, pe cei doi tineri. 

Răspunsul lui Joe a fost următorul : poate să oficieze partea solemnă a ceremoniei, însă această căsătorie nu va avea putere legală. Însă cei doi vor putea să-și spună reciproc acel tradițional DA! Vor putea să-și spună de asemenea jurămintele, încheiate cu binecunoscutele cuvinte “..până când moartea ne va despărți” și, în principiu, vor avea parte de tot ceea ce au cuplurile ce vin în biserică, pentru a-și oficia căsătoria. Doar că, firește, cu condițiile adaptate la situația dată. 

Ca urmare, Joe a venit și el la căpătâiul bolnavului. Le-a facut, din staniol, două verighete și a sunat-o, pe FaceTime pe fiica lor, pentru a-i da posibilitatea să participe, chiar si virtual, la ceremonia părinților sai. 

…A fost o ceremonie extrordinar de emoționantă. Preotul Joe Filder  fost la înălțime. El a reușit chiar să facă niște broșuri cu numele celor doi miri, și cu textele cântecelor religioase pe care urmau să le interpreteze cei din jur.  

Mireasa a acceptat faptul că, datorită condițiilor, multvisata rochie de mireasă avea să fie înlocuită de costumul de protecție și că , în timpul ceremoniei, mirele va fi conectat la aparate. Dincolo însă de aceste impedimente, amândoi erau extrem de fericiți de tot ceea ce li se întâmpla.  

Preotul a fost și el îmbrăcat în ținuta de protecție. A mărturisit apoi că-i fusese extrem de cald și că transpirase abundent, în timpul ritualului. 

Slujba a avut loc, iar apoi a fost organizată o mică ședință foto, dorită de ambii miri. 

“Am încercat să organizăm această ceremonie astfel încât să pară cât mai autentică” – a povestit Sophie, inimoasa asistentă. Am pregătit chiar și un tort. Mireasa înțelegea perfect că iubitului său nu-i mai rămăseseră decât câteva ore de trăit. De fapt, amândoi știau bine că este ultimul lucru pe care-l mai pot face împreună, dar pe care și-l doreau atât de mult. Cu siguranță, aceasta urma să fie ultima lor amintire comună. Iar noi, ce din jur, plângeam cu toții…”

 Iată ce a declarat preotul Joe Filder : “Potrivit estimărilor medicilor, pacientul nu avea să trăiască mai mult de noaptea respectivă, de aceea m-am straduit să oficiez slujba exact așa cum o fac la biserică, atunci când cunun doi enoriași : cu schimb de jurăminte și cu toate celelalte detalii. Pacientul se chinuia să rostească toate cuvintele ; de multe ori, cu mare greutate, din cauza aparatelor la care era conectat. Și mireasa se străduia, la rândul său, cu greu și ea, datorită lacrimilor care o potopeau. Iar cei din jur zâmbeau și plângeau deopotriva. Iar totul se intâmpla în costumele acelea de protecție, era o imagine ireală. Însă pacientul a murit împăcat că a apucat să rostească acele cuvinte si că familia sa știe acest lucru. Împăcată  rămas și soția sa, fericita ca a avut ocazia să rostească jurământul sfânt al căsătoriei. 

Ne dorim să facem tot posibilul pentru ca oamenii să se simta demn în orice situație, să simtă dragostea și grija celor din jur. Sunt foarte recunoscător că am avut ocazia să ajut doi oameni care se iubeau  cu adevărat”  

   Soția și fiica celui decedat nu sunt încă gata să facă comentarii, însă și-au dat acordul pentru publicarea poveștii lor. Nu și a fotografiilor de la ceremonie.

Sursa : bbc.com 

Publicitate