Un text vânturat de colo-colo, pe rețelele de socializare, ascunde un mare adevăr. Nu mă dau în vânt să citesc bazaconiile devenite, cum se spune , “virale” , căci mă simt brusc contaminată de “efectul de turmă”. Care și așa ne adună pe toți, laolaltă, de-o vreme încoace. Însă textul de mai jos mi-a poposit sub nas, distribuit fiind de un prieten virtual “cu pretenții”, pe care rar l-am văzut împrăștiind în spatiul virtual texte străine : este mult prea talentat și inspirat pentru a trăi din elucubrațiile minții altora.
Prin ce anume mi-au atras, așadar, atenția respectivele rânduri? Păi…mai întâi să vi le redau, iar apoi îmi veți da dreptate.
„Îți cumperi casă?
Ține-ți gura!
Îți cumperi mașină nouă?
Ține-ți gura!
Iubeşti şi eşti iubit?
Ține-ți gura!
Te căsătoreşti?
Ține-ți gura!
Vrei să faci sau urmează să ai un copil?
Ține-ți gura!
Divorțezi?
Ține-ți gura!
Mergi într-o vacanță?
Ține-ți gura!
Mergi să faci un curs?
Ține-ți gura!
Vrei să-ți schimbi serviciul?
Ține-ți gura!
Ai fost promovat?
Ține-ți gura!
….Țineți-vă gura❗Majoritatea „prietenilor” voștri, doresc să vă vadă bine, dar niciodată mai bine decât ei.”
…Seamănă cu ceva cunoscut? Ați trăit și voi așa ceva? Câți dintre voi nu v-ați pierdut prietenii în momentul în care v-ați mutat de la bloc la casă? Sau din Dacie în Jeep? Câți, n-ați simțit ostilitate în privirile celorlalți, atunci când le-ați devenit, brusc, șefi, chiar dacă ați rămas “oameni”?
Un simplu “zero”, adăugat – din varii motive – salariului nostru, umple baricadele de adversari nevăzuți, care continuă să ne zâmbească în față, însă ne-ar mânca de vii, dacă cineva le-ar servi , la masa de prânz, fragmente din noi, în chip de friptură în sânge…
Lecția asta am învățat-o eu însămi. Încă din liceu, când începusem să fiu curtată de matematicianul școlii : direct proporțional cu fluturii din stomac creștea și adversitatea colegelor mele invidioase. Ajunsesem să-mi întâlnesc pe furiș curtezanul, și nu ca să nu mă vadă părinții ( aveam 16 ani – vârstă pe atunci fragedă, acum – matusalemică!) ci ca să nu le dau prilejuri suplimentare prietenelor mele, să spumege. Să le dea pizma în clocot…
Și poate că, dacă reacțiile celor din jur la micile noastre victorii si bucurii, s-ar mărgini la un snop de sentimente necurate, legate cu panglica simplelor încruntări și bârfe, n-ar fi nimic. Maleficul nu se oprește însă aici, ci tropăie în voie peste întâmplările vieții noastre : dacă, din sinceritate exagerată, din exces de zel al comunicării, din prea multă încredere, le împărtășim celor din jur micile evenimente care vor urma în viața noastră, sau care tocmai au poposit într-însa, este foarte probabil ca unii purtători mascați de cornițe ( sunt destui, cu chip de om, prin jur!) să-și vâre chiar și coada în mersul lucrurilor, zadărnicindu-ne planurile, sau făcându-ne viața dacă nu amară, măcar amăruie. Nu este exemplul meu de data asta, dar vă dau un exemplu : empatia m-a făcut să sufăr enorm, atunci când o bună prietenă de la primul meu loc de muncă, propusă fiind pentru o funcție importantă, s-a grăbit să le povestească celor din jur despre ceea ce-o paște. Pasul 2 : femeia a început să fie mâncată copios de fund de toți cei din jur – o gloată de invidioși, impotenți profesionali – până când decidenții – altă gloată de impotenți – și-au schimbat planurile, începând să se îndoiască de corectitudinea deciziei inițiale. Colega mea și-a ratat șansa meritatei promovări, dar și-a păstrat zâmbetele și “prietenia”celor din jur, încântați peste măsură că planul malefic le-a reușit.
Așadar, concluzia textului virtual semnalat de mine – menit , în fond, să ne tragă de mânecă pentru a ne feri de pericole – este una cu picioarele cât se poate de bine împlântate în pământ : invidia și gelozia celor din jur sunt suficiente pentru a distruge ceea ce ar fi putut fi, înainte să se întâmple …
Deci, dragii mei, preiau concluzia și v-o întorc, cu înzecită convingere : oricât de tare v-ar mânca limba în unele momente, țineți-vă gura! Cu amândouă mâinile! 😁
Rubrică oferita de FARMACIILE CATENA: RILASTIL – protecție solară
Comentează