Bombănelile Marinei Editoriale

Te rog să nu mă naști!

Editorialul de față mi-a fost sugerat de nenumăratele cazuri cu copii orfani, prezentate în emisiunea “Femei de 10, bărbați de 10”….


“….Dacă vrei să mă aduci pe lume doar ca să intri în rândul acesteia, să n-o faci! Dacă nu vrei, decât să fii la fel ca și prietenele tale, “cu bărbat și copil” adică, dacă vrei doar să-ți înghesui pozele pe Facebook,  arătându-le tuturor cum mă alăptezi, cum îmi împingi căruțul sofisticat prin parc, cum îmi faci baie sau îmi tai moțul, nu te osteni să mă mai naști! Dacă ai de gând să mă aduci printre voi, ăștia și așa prea mulți,  doar pentru că ți-au spus ție unii și alții că e timpul să faci și tu copii, și, prin urmare,  mă faci, așa, într-o doară, doar ca să le închizi gura, lasă-mă așa, nenăscut ; mi-e mai bine așa. Dacă mă aduci în brațele tale, doar pentru a-ți asigura locul pe vecie în ale soțului tău, sau dacă ai făcut un calcul meschin și mă vrei doar pentru a fi sigură că, după divorț, vei primi o pensie alimentară consistentă, atunci nu mă osândi la venirea pe lume…Dacă ai de gând să mă aduci în ea, iar apoi să te reîntorci la viața de dinainte, uitând de mine și transferându-mă urgent în brațele unor bunici,  împovărați și așa de grijile lor, sau în brațele unor bone cărora le voi fi cumplit de indiferent, atunci nu mă condamna la neiubire. Dacă ai de gând să petreci cu mine tot atâta timp, cât petrece Toma necredinciosu’ în biserică, dacă te vei mulțumi să-mi cumperi hăinuțe de milioane de lei, cărucioare, premergătoare, mese de înfășat, triciclete ș.a.m.d. – toate de ultimă generație – doar pentru ca să te lauzi cu ele în cercul tău de prietene, cumpără-ți-le doar pe ele, fă-țimpoze cu ele, iar pe mine lasă-mă în lumea mea, nu mă aduce într-a ta! Dacă principalele tale neliniști, după ce mă vei naște, vor fi cum să-ți recapeți silueta dinainte și cum naiba să scapi de alăptatul ăsta nesuferit, doar ca să-ți redobândești libertatea de mișcare, atunci la ce bun să mă aduci lângă tine? Dacă te vor enerva scaunele mele dese, nenorociții de colici, orăcăielile în miez de noapte, apoi mersul meu de-a bușilea, primii pași împiedicați, generatori de durere de șale pentru tine, dacă mai apoi te vor exaspera  vânătăile și genunchii juliți, întrebările sâcâitoare prin care voi încerca să-mi explic Lumea – atunci nu te înhăma degeaba la jugul meu; lasă-mă așa, nenăscut, prezent doar în planurile tale, făcute cu prietenele la o cafea. 

Nu-mi deschide poarta spre lumea ta, decât dacă sufletul tău e pregătit să mă primească în el, pentru totdeauna ; dacă ești gata să-ți împarți cu mine viața , să nu-ți mai gândești nicio mișcare fără să ții cont de mine; dacă vei fi pregătită oricând să-ți iei de la gură ultima bucățică, spre a mi-o da mie, laolaltă cu somnul tău cel mai adânc, cu liniștea ta, cu vacanțele tihnite ; dacă ești gata să schimbi paharul de Martini cu biberonul cu lapte, ședințele de solar cu cele de alăptat, hiturile dansate prin cluburi cu glasul meu scâncit, în miez de noapte; dacă accepți să devin EU centrul universului tău și-n jurul meu să-ți rotești toate planurile de viitor, îndreptându-le către binele meu, către somnul meu liniștit; dacă voi deveni o parte din tine, nu doar timp de nouă luni, ci până va închide ochii primul dintre noi.. Numai atunci te rog să mă aduci pe lume, numai atunci să-ți dorești să-ți spună cineva “mamă”..

 

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : ȘAMPOANELE BIOCLIN