Ea și El

Sunt tristă, dar de tine niciodată…

„Sunt tristă, dar de tine niciodată” este unul dintre versurile Constanţei Buzea care îmi descriu foarte adesea starea de suflet. Dar, pentru totdeauna, dintotdeauna, mă adăpostesc, când vreau să fug de lume, în eminescianul „Mai suna-vei, dulce corn, pentru mine vreodată?”…
Cu riscul de a mă repeta în invitaţia mea de a alcătui împreună clasamente nonconformiste, romantice şi, obligatoriu, subiective, vă rog să aduceţi aici, în restul nostru de toamnă binecuvântat de curcubee și de dragoste, câte un vers dintre cele care v-au emoţionat şi v-au schimbat sufletul. Nu o poezie. Nu o strofă. Un vers, poate două… Pentru că a izbuti să aşezi în câteva cuvinte o lume întreagă, aşa cum fac marii, neasemuiții poeţi, e cel mai frumos exerciţiu de stăpânire a limbii şi a gândului profund. Citește mai departe…

1 comentariu

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Eu
    nu mă căiesc,
    c-am adunat în suflet şi noroi-
    dar mă gândesc la tine.
    Cu gheare de lumină
    o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
    că sufletul mi-aşa curat,
    cum gândul tău il vrea,
    cum inima iubirii tale-l crede.
    Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
    Vei plânge mult ori vei zâmbi
    de razele acelei dimineţi,
    în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
    “Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”
    Lucian Blaga

Femei de 10 pe Facebook