Călătorii Timp liber

Suedia, mult mai aproape decât ne-o imaginăm. Episodul 15 : Dintre sute de catarge…

Foto: Elena Cristescu

Poate și datorită numelui meu, am o aplecare specială către lumea…marină! Nu vreau să spun că mi se întâmplă uneori să mă las luată de valuri sau, realizand ce am făcut,  să mă treacă toate apele!😁 Cert este că navele m-au fascinat dintotdeauna, marinarii îmi sunt tare simpatici, iar una din emisiunile cele mai dragi mie, a fost “Arca Marinei”. Nu întâmplător, toate ținutele pe care se chinuiau să mi le facă designerii în vogă ai perioadei respective, erau și ele de inspirație marină. Astfel se face că, în nici doi ani cât a durat “Arca Marinei”, am purtat dungi cât pentru o viață întreagă!

După ce ați citit cele de mai sus, nu vă veți mai mira, sper, de numeroasele fotografii pe malul mării, făcute mie de Elena, la Stockholm. Iar vizitarea unor muzee precum cel Maritim și altele asemenea lui, legate de navigație, a fost inclusă în programul aproape fiecareia din zilele șederii noastre aici. Pe primul loc nu putea să figureze altceva,  decât Muzeul Vasa.  Îndemnurile tuturor, începând cu doamna Ambasador a Suediei la București, începeau invariabil cu : “Să mergeți neapărat să vizitați Muzeul Vasa!”

Nu mi-a fost greu nici să-l descopăr în Top5 obiective turistice ale orașului, experiența vizitării sale fiind – se spunea în broșurile turistice –  una fabuloasă. Iar acum , după vizitarea sa, pot să spun cu mana pe inima mea …marină, că impresiile au fost cu adevărat la înălțime. Și veți înțelege imediat de ce. 

….În anul 1628, nava de luptă Vasa, mândria flotei imperiale suedeze, a fost lansată la apă în vecinătatea castelului Tre Kronor. A fost construită în 1625, din ordinul regelui Gustav al II-lea Adolf al Suediei, membru al dinastiei Vasa. El a fost așa-zisul “investitor”, care a alocat fonduri pentru construcţia ei și a încă trei nave de război.  “Vasa” era prima dintre acestea. Pe șantierul din Stockholm a prins așadar viață corabia-minune, la ridicarea căreia au trudit câteva sute de oameni. Era o navă solidă, cu trei catarge care susţineau zece vele, avea 52 metri înălţime, 69 metri lungime şi cântărea 1.200 tone. 64 de tunuri erau pregătite, pe puntea vasului, să răspundă comenzii comandantului armatei.  “Vasa” urma să fie, așadar, o navă importantă în flota navală suedeză.


Cum spuneam, pe 6 august 1628 uriașa navă se îndrepta spre ieşirea din port. Vântul era puternic ( nu s-a schimbat nimic! – o spun eu astăzi, după cele câteva zile în care ne-am luptat cu rafalele care ne făceau oblice!) astfel încât, după ce abia a reusit să parcurgă un kilometru, nava s-a înclinat într-o parte. Lumea a început sa țipe, s-a creat panică la bord, apa a început să inunde nava prin trapele de tragere deschise, și vaporul… s-a scufundat. Din cele 150 de persoane aflate la bord, 30 au fost înghițite de valuri. “Vasa” a devenit istorie.

   333 de ani a zăcut corabia pe fundul mării, după care a început operațiunea de recuperare a sa. Autorul moral al acestei acțiuni spectaculoase a fost Anders Franzen, un suedez fascinat de navele naufragiate în arhipeleagul din Stockholm. Anders auzise de celebrul naufragiu și ani în șir , mai întâi singur, apoi ajutat de scafandrul Per Edvin Falting, a tot scormonit străfundurile mării, în cautarea navei dispărute. Pe 25 august 1956, “ancora”specială,  aruncată de Anders în apă, a rămas prinsă într-un misterios obiect de stejar de mari dimensiuni. Vasa a fost găsită!!

    Ani în șir specialiștii și autoritățile au lucrat la acest proiect. 

    La 24 aprilie 1961 nava a fost, în sfârșit,  scoasă la suprafață, în uralele și ovațiile populației orașului, venită să vadă marea minune. După care  au început lucrările de recondiționare. Anii s-au înșirat pe o frânghie imaginară și, abia la 15 iunie 1990, la Stockholm a fost inaugurat, cu mare pompă, Muzeul Vasa, cel ce avea sa devină în scurt timp celebru în întreaga lume.

….La intrarea în Muzeu e îmbulzează mare. Mai sunt câteva minute până la deschiderea lui și deja s-a conturat o coadă considerabilă. Este unul dintre cele mai vizitate atracții turistice din Stockholm si nu întâmplător. Ne înscriem, iată,  și noi printre cei peste un milion de vizitatori anuali ai Muzeului…

Intrăm și prezentăm Stokcholm Pass-ul la intrare. Din hol, o usă grea se dă în lături și , într-o sală imensă, privirii noastre i se dezvăluie legendara navă. Este o adevărată revelație si nu mă pot abține să nu rostesc universalul “Wow!” Corabia este într-adevăr uriașa – un “Titanic” al secolului al XVII-lea, doar că  este din lemn , lemnul acela vechi, care, chiar și așa, recondiționat,  păstrează urmele secolelor de istorie. În jurul navei mișună precum niște furnici, turiștii din toate națiile pământului. Doar click-ul telefoanelor mobile și blitzurile aparatelor de fotografiat ii aduce la numitor comun si toți, fără zăbavă, se intrec în a imortaliza uriașa corabie. Și pe ei, alături de ea. …Mi-e greu să-mi desprind privirea de la Vasa. Mi-o plimb pe toată lungimea navei, apoi o ridic în sus, către vârful catargului, apoi iau la rând toate elementele corabiei, analizând  fiecare detaliu. Odată cu “Vasa”,  au fost scoase la suprafață peste 14.000 de componente din lemn, care ulterior au fost remontate, ca într-un soi de joc de Lego, printr-o muncă de Sisif a generații întregi de specialiști și muncitori.

 

Sute de sculpturi cioplite au rezistat timp de secole sub apă și reprezinta o comoară de artă unică în lume. Într-o sală de proiecție, un film documentar realizat impecabil, reconstituie atât povestea corabiei, cât mai ales operațiunile de recuperare și recondiționare a sa. Este spectaculos felul în care au fost săpate tuneluri sub nava naufragiată, iar apoi, cu ajutorul unor franghii trase prin acestea, Vasa a fost ridicată la suprafață…Dupa cele 20 de  minute  de “cinematograf”, înțelegem și mai bine cele vazute în muzeu, felul în care s-a lucrat asupra fiecărui detaliu, pentru ca nava să arate cum arată astăzi. Astăzi Vasa este cea mai frumos conservată navă din lume.

… Muzeul Vasa nu constă dintr-un singur exponat, fie el și această spectaculoasă corabie care, stând pe loc, a reușit să facă, virtual,  înconjurul lumii. Pe lateralele uriașei săli de muzeu, în trepte,  au fost amenajate felurite expoziții. Ele vorbesc despre istoricul corabiei, reconstituie scene din viața orașului de atunci, ii prezintă pe nefericiții ce au ales să se îmbarce, în acea fatidică zi, pe corabia “Vasa”. Aflăm , tot de aici, despre scoaterea ei la suprafață și anevoioasele operațiuni de reconstituire. Și nu s-a reconstituit numai corabia. Ci și componentele sale, ba chiar și rămășițele celor pieriți odată cu ea. Hainele victimelor, ba chiar și fragmente din scheletul lor,  adună în jurul vitrinelor chipuri extaziate de turisti din toate colțurile planetei. Pe baza acestor rămășițe pământești, experții au reușit chiar să creeze, cu mijloacele moderne,  chiar profilul victimelor, astfel că, din mici vitrine luminate,  ne privesc chipuri din ceară, perfect executate, înfațișându-i pe ghinioniștii care au sfârșit înghițiți de valuri, odată cu corabia ce-i purta în pântece.





Mărturisesc că sunt fascinată de reconstituirile 3 D la scară, de aceea am zăbovit minute în sir, scormonind cu privirea acea “secțiune” a Muzeului, prin care edilii au încercat să-și familiarizeze vizitatorii cu felul în care era organizată Vasa, cu activitățile de la bordul sau și cu cei 150 de pasageri ai acesteia. Senzaționale mi s-au părut și feluritele sculpturi din lemn care “accesorizau”  nava de odinioară și care au bucurat, până acum, privirile a peste 35 de milioane de oaspeți ai muzeului.


 

…O asez pe Elena în bătaia unui tun și-i fac o fotografie, așteptând mai întâi să se împrăștie micuții pentru care această “zonă a tunurilor “ funcționează precum un magnet. Mă amuză faptul că zona este frecventată preponderent de către barbați, pe care i-am surprins cum petrec minute în șir, ca niste copii, privind fiecare tun, din toate unghiurile posibile.. Avea dreptate cel care a spus că bărbații sunt, de fapt, niște copii mari!

 

Serial realizat cu sprijinul Ambasadei Regatului Suediei la București

Multumiri pentru sprijin:

 

Serial realizat cu sprijinul Visit Sweden

 

Uscatoare rufe