Călătorii Timp liber

Suedia, mult mai aproape decât ne-o imaginăm. Episodul 12 : În lumea poveștilor lui Astrid Lindgren

Foto: Elena Cristescu


Țin minte, când Victorașul meu era mic și ne pregăteam de vacanță, studiam intens site-urile turistice pentru a  descoperi cam ce tentații i se asortează unui puști de 5,6,7,8 etc ani. Ambiția mea era ca fiecare ieșire a noastră ”afară”să se transforme intr-o vacanță de neuitat în special pentru cel mic. Așa că programul nostru era populat cu  “atracții turistice” dintre cele  ai atipice, spre care altminteri n-aș fi privit niciodată, dacă nu mi-ar fi atârnat de mână un turist mic, neastâmpărat și curios, pe care numai astfel de opriri inedite reușeau să-l țină cu adevărat conectat la expediția din care făcea parte. Așa am reușit eu să vizitez muzee ale jucăriilor, ale tarantulelor, torturii, vapoarelor, vieții pe Lună, dinozaurilor, jocurilor de Lego, teatrului de păpuși, căluților de lemn, marțienilor, prăjiturilor, personajelor din povești, etc.

Victoraș a devenit între timp Victor și vacanțele noastre s-au separat. Locul meu a fost luat de Ana, dar Victor păstrează undeva , în suflet, spiritul organizatoric al mamei sale, astfel încat fiecare calătorie a celor doi prin lume este precedată de o serioasă documentare a “ lucrurilor de văzut”. Exact așa cum făcea și mami, cândva!

…În ceea ce mă privește , am rămas același om meticulos, care-si precede drumurile prin lume și cărțile aferente,  de căutări acerbe, prin zeci de surse, reale și virtuale. Și dacă tot îmi doresc că jurnalele de călătorie ce rezultă din hoinărelile mele , sa nu fie scrise în dorul lelii, ci chiar să devină un instrument util în vacanțele altora, programul pe care-l gandesc, înainte de a o porni la drum, este populat cu de toate : vizite la muzee, plimbări pe jos pe străduțe lăturalnice, experiențe culinare, participări la evenimente culturale, dialoguri cu localnici, inclusiv acel necesar “căscat de gură” prin oraș, atât de important, atunci când vrei să înțelegi cu adevărat lumea nouă în care te afli.

    Și pentru că, potrivit experienței personale, știu că vacanțele oamenilor de rând nu sunt numai romantice și nu se fac numai în doi, ci mai ales în familie, mă straduiesc să includ de fiecare dată, în “meniu”, câteva atracții legate de lumea copilăriei. Adicătelea locuri care i-ar putea fascina pe micuții pe care părinții – de drag sau de nevoie – și-i anexează, cand pornesc în vacanță. 

Așa se face că, pe ultima sută de metri a vizitei noastre la Stockholm , atunci cand Elena, studiind șirul atracțiilor turistice  acoperite de acel miraculos “Stockholm Pass”, a propus să ne abatem și pe la JUNIBACKEN, am zis DA, din prima. Am făcut, e-adevărat,  cateva glume pe seama dorului de Alex, care începuse s-o macine pe colega mea, după care ne-am organizat vizita în celebrul loc al poveștilor de pe  Djurgarden – acea insulă din centrul Stockholmului care adăpostește și celebrele muzee Nordisk, Skansen, Viking și Abba.

….Coborâm din autobuzul 69, cel care leagă zona T Centralen unde locuim, de insula Djurgarden. Nici 10 minute de mers cu autobuzul, și tot în baza unui card : un Travel Pass care acoperă toate mijloacele de transport, inclusiv metroul, și care trebuie scanat, la intrare. În autobuz, intrarea se face numai pe la șofer, care are alături de el un cititor de carduri , iar asupra lui –  un munte de amabilitate. Nu numai șoferii de autobuze și tramvaie, dar si orice suedez întâlnit pe stradă, sunt  gata să te îndrume, într-o engleză perfectă, atunci cand te simte rătăcit. Toți cei pe care i-am “accesat”, în rătăcirile noastre, s-au oprit pe loc din drum, și-au dat jos căștile de pe urechi ( majoritatea ascultă muzică, în mers, sau vorbesc la mobil) și ne-au descurcat, căutând eventual pe mobil răspunsurile la întrebările noastre.

   Dar la obiectivul nostru se ajunge foarte ușor. De la stația de autobuz până la muzeu,  ai de mers cam 10 minute, prin Parcul Regal Djurgarden, pe malul apei. Indicatoarele plantate peste tot te îndrumă, deși în acest caz nici n-ar fi nevoie : Este vineri și șuvoiul  de părinți și copii,  care curge pe lânga noi,   funcționează mai ceva ca un GPS, ghidându-ne spre destinație. Afară e soare si pare a fi primăvară în toată regula, spre nedumerirea bunicuților suedezi, care se tot întreabă, în gând, “unde sunt zăpezile de altădată?” Anul acesta ..a nins într-o joi, iar vineri Stockholmul era deja uscat! De plouat mai plouă, ne-a plouat și pe noi,  copios,  vreo două zile..Dar să ne întoarcem la oile noastre, adică la poveștile lor, ale suedezilor. Experiența JUNIBACKEN ar fi ideală de preluat și de către Primarul general al Bucureștiului, oricare ar fi el. Dar cui îi mai  pasă de copii, într-o lume și așa întoarsă cu susul în jos?…

…Iată clădirea, pe frontispiciul căreia se află denumirea Muzeului ales de noi și spre care se varsă câteva duzini gălăgioase de copii. Într-un micuț părculeț din fața lui, o statuie de bronz ilustrează o femeie citind dintr-o carte. Evident, de povești, doar e un muzeu al poveștilor, nu-i așa? …Vă voi spune imediat despre cine este vorba, acum fug să mă așez pe o băncuță, lângă statuie, căci Elena îmi face semn că vrea să mă fotografieze! …Ne facem apoi  tradiționalul “selfie în doi”, în fața intrării. Mă amuz, remarcând , cu coada ochiului, prima “parcare de cărucioare” pe care mi-a fost dat s-o văd! “Bolizii” divers colorați și care de care mai sofisticați, își așteaptă cuminți stăpânii ce rătăcesc acum în lumea poveștilor.   “- Am încurcat-o, Elena! Oare nu e cam mică media de vârstă a vizitatorilor?!?”


… În holul de la intrare, totul e colorat și atrăgător, ceea ce induce, din start, o atmosferă veselă, copilărească. Arătăm Stockholm Pass-ul la Recepție, primim în schimb un “tichet cu valoare zero” ne  depozităm canadienele în safe-urile omniprezente în fiecare muzeu și…aventura începe!




…Chiar și pentru un adult, o întoarcere în lumea poveștilor copilăriei nu poate fi decât fascinantă. Și așa cum noi, românii, am crescut cu aventurile lui Nică, suindu-l pe Ion Creangă pe piedestalul celor mai mari autori de literatură pentru copii de la noi, suedezii o au pe vestita Astrid Lindgren, ale cărei povești și personaje au depășit cu mult granițele țării, fiind traduse în peste 90 de limbi ale pămantului. Și – veste bună! –  au ajuns până si la noi! ( scuze, pentru acest “până și”, care mi-a scapat..”involuntar” ). Eu însămi îmi amintesc de aventurile personajului Emil, de care eram fascinată, în școala primară, încercând de multe ori eu însămi să-i întrec boroboațele, spre disperarea alor mei, care nu conteneau să se întrebe de unde-mi vin toate acele idei!


Astrid mărturisește că multe din poveștile sale sunt inspirate, de fapt, de propria copilărie și de locurile în care a crescut, iar parte a personajelor sale au fost inventate pentru fiica sa, Karen, căreia Astrid obisnuia să-i spună povești “producție proprie”, la culcare…Așa a luat naștere, bunăoară,  faimosul Pippi Longstocking ( “Pippi Șosețica” – în versiunea românească a cărții).

 ….Muzeul Junibacken este, de altfel, strâns legat de numele lui Astrid Lindgren. Se pare că ideea lui i-a venit chiar faimoasei scriitoare, care nu s-a gandit însă nicio clipă ca ar putea fi protagonista unui astfel de muzeu inedit, ci visa doar să adune laolaltă scrierile și personajele  tuturor creatorilor de povești din Suedia. Cei ce au pus ideea în practică au fost  Staffan Götestam, Fredrik Uhrström and Peder Wallenberg. Și, uite-așa, pe 8 iunie 1996, la Stockholm, Familia Regală inaugurează ineditul muzeu, aflat pe locul 5 in topul atracțiilor turistice din Capitala Suediei, asta din punct de vedere al numărului anual  de vizitatori.  Ne bucurăm că putem contribui și noi la această spectaculoasă cifră statistică , tragem aer în piept și, încercând să ignorăm ceea ce scrie în buletin 😁, pășim pe fabulosul continent al poveștilor suedeze și în special al celor semnate Astrid Lindgren. De altfel, designerul muzeului este însuși  Marit Törnqvist, cel care a realizat și ilustrațiile pentru cele mai recente versiuni ale cărților lui Lindgren.

Muzeul nu are săli  imense, nici holuri nesfârșite. Totul este în miniatură, ele părând probabil mari doar în ochii vizitatorilor pitici.

 



Unul dintre locurile cele mai gustate  este așa numita “Piațetă a poveștilor” – în care fiecare căsuță îi este dedicată câte unui autor de povești din Suedia, începand cu “ îndepărtata”  Elsa Beskow și până la scriitorii prezentului,  cum ar fi, spre exemplu,   Sven Nordqvist.

 

 

….Ne amestecăm printre cei mici și ne minunăm de ingeniozitatea designerilor suedezi. E o chirăială de zile mari, în jurul nostru, care, din păcate, nu va răzbate din fotografiile pe care Elena nu prididește să le facă, încercand să evite, pe cât se poate, prim-planurile celor mici. În Suedia, ca și în celelalte țări nordice, părinții devin extrem de irascibili, atunci când cineva străin le fotografiază copiii. Și pentru că am mai primit observații în acest sens, ne străduim  să fim prudente…Iar pentru ca fotografiile noastre să aibă și “personaje centrale”, ne mai așezăm, alternativ, în fața aparatului, reușind  o exemplificare perfectă a expresiei “a da în  mintea copiilor”. …Elena chiar e impresionată să-si gasească numele, în acest context! 😁


….Ei dar iată o găselniță a muzeului, pe care nu ne putem abține să nu o “testăm” noi înșine, asteptând frumos la coadă ( copiii au prioritate! ) În fața noastră se află, reconstituită “la scară”, o cameră de copii. Evident, una din poveștile suedeze. Pare a aparține Lumii Uriașilor – subiect predilect al carților pentru copii. Vizitatorii se pot poziționa diferit, în funcție de mobilierul din încăpere, astfel încat, în oglinda plasată sub un anumit unghi față de podea, rudele  să-i poată fotografia “ în oglindă”. În pozele rezultate, spre amuzamentul tuturor, poți apărea fie așezat pe policioara de pe perete, fie  chiar spânzurat de lustra uriașă. Și nimeni nu va ști că, de fapt, imaginea este o simplă reflexie în oglindă.


Ne continuăm vizita : iată un teatru pentru copii, în care, la anumite ore, in anumite zile, au loc spectacole specifice. 1600 de reprezentații pe an – iată cifra-record, cu care se laudă site-ul Muzeului  Junibacken. Și tot record este și numărul de cărți pentru copii, incluse în oferta librăriei, considerată a fi  cea mai mare librările pentru copii din Suedia.  Dar iată și un restaurant, plin ochi cu părinți și copii ; chiar așa :  ce poate fi mai plăcut, decât să iei masa printre personajele tale preferate?

Evităm restaurantul , pentru că este încă prea devreme pentru prânz și intrăm intr-un spațiu …expozitional. Nu, nu e deloc “hodoronc-tronc”, căci el le este destinat tot autoriilor de ilustrații pentru copii , respectiv  personajelor din povești. Expozitiile organizate la Junibacken prezintă, de regulă, un singur  autor, care staționează în locație timp de 11 luni. Redăm mai jos câteva lucrări expuse la momentul vizitei noastre.

O puzderie de  locuri de joacă pentru cei mici completează, în chip fericit, spațiile muzeului, spre încantarea părinților, care au ocazia să-și mai tragă o clipă sufletul, pe margine. Chirăiala atinge aici cote greu de suportat!




Însă punctul principal de atracție al Muzelui Junibacken urmează abia acum! 

   Arătăm ticketul primit la intrare și ne îmbarcăm, alături de familiile suedeze cu mulți copii ( în Suedia, să ai trei copii și cam toți de vârste apropiate, nu e nimic neobișnuit! ) într-un trenuleț ..de poveste. Fiecărei familii îi este alocat câte un vagon separat, de 4 persoane,  trenul urmând să conducă șirul de mici vagoane,  lin si neîntrerupt, pe un traseu fabulos. Deși am văzut amandouă semnalul aparatului de fotografiat și al telefonului mobil, tăiate cu un “ics” roșu, ne propunem să ignorăm interdicția: doar suntem în interes de serviciu! Iar apoi, stiți și voi – legile sunt făcute spre a fi încălcate! Așadar, ne luăm …”liber la fotografii”!


…Traseul parcurs de trenuleț este dedicat poveștilor nemuritoare ale lui Astrid Lindgren. …Incepem alunecarea lină, cu viteza melcului,  printr-un teritoriu uriaș, cufundat în beznă. Intunericul nu ne miră : Doar povestile se spun seara, la culcare, nu-i așa? O voce caldă de povestitor, suprapusă peste o coloană sonoră de basm, răzbate din difuzorul incastrat în tavanul fiecărui mini-vagon, in limba pe care ai specificat-o la îmbarcare. Trenul trece prin dreptul unor scene în miniatură, reprezentând frânturi 3D din cele mai cunoscute povești ale lui Lindgren. Aud cum copiii din jur chiuie, recunoscand fiecare poveste, dar și mai mult, personajele sale : pe Madicken, Emil, Karlsson și alții asemenea lor, un soi de “Nică” din “Amintirile din copilarie ale lui Creangă al nostru. De altfel, auzim până și glasurile personajelor,  prin același difuzor, caci, in dreptul fiecărui scene de poveste, povestitoarea tace, lăsând locul unor scurte dramatizări legate de acțiunea din imagine.

“Story Train” – numele trenulețului în care ne aflăm – este de fapt titlul ultimei povești, semnată de Astrid Lindgren. De altfel, dacă am fi știut măcar o boabă de suedeză și am fi optat pentru varianta în suedeză a prezentării, am fi putut asculta povestea călătoriei,  istorisită chiar de vocea celebrei scriitoare.

…Doi ani a durat construirea acestui traseu : decorurile fiecărei frânturi de poveste, păpușile minaturale reprezentand personajele acesteia, luminile și sunetele – într-o concordanță perfectă cu acțiunea poveștii, au reprezentat o adevarată provocare pentru autori. Ilustratorul Marit Törnqvist a avut-o în permanență alături pe inspirata  Astrid. Călătoria fabuloasă, pe care , iată o fac de decenii vizitatorii mari și mici din întreaga lume, se bazează pe Cartea „The Storybook Journey”  : Autor text : Astrid  Lindgren, autor ilustrații : Marit Törnqvist. Suedezii își amintesc că, în cei doi ani cât a durat construcția “The Storybook Train” , toată lumea teatrului și a muzicii suedeze a fost “blocată” aici! Producători de păpuși, scenografi de decor și de costume, tâmplari, regizori muzicali și nu în ultimul rand, actori – toți au pus umărul la acest proiect, grăbindu-se să-l încheie pentru inaugurarea oficială din 8 iunie 1996. Astrid însăși a fost extrem de încântată de rezultat. În scrisoarea adresată lui Marit Törnqvist,  la 4 februarie 1997, Astrid nota : „Toți cei care vizitează muzeul,  sunt uluiți de ceea ce văd și personal nu cred să existe vreun alt muzeu în lume, care să se apropie de ceea ce ați reușit să faceți, la Junibacken.”


…..15 minute durează călătoria prin lumea poveștilor. Am conchis, împreună cu Elena, că este genul de experintă pe care ți-ai dori-o să nu se sfârșească niciodată. În lunecarea lină printre personajele lui Lindgren, mi-am amintit  de poveștile pe care și tata mi le inventa, la culcare, inventând personaje care mă inspirau în faptele mele ulterioare, mai bune sau mai rele, din viața reală. Și mi-a mai amintit vizita la Junibacken de poveștile cu care, la rându-mi, mi-am culcat copiii și pe care, la un moment dat, chiar le-am adunat într-o carte…

….Dar iată că ne apropiem de finalul călătoriei. Am trecut cu bine și de cele două “momente înfricoșătoare” ale traseului ( s-au auzit ceva țipete prin jur! 😁) : întalnirea cu șoarecele uriaș din povestea “Micul Simon”, dar și cu Dragonul Katla. Ca amuzament, vă voi povesti ceva “din culisele muzeului” : in anul 2006, “scena Dragonului” a suferit modificări, pentru a fi mai puțin înspaimântâtoare pentru copii. Fuseseră ceva reclamatii în acest sens. Acum călătorii văd o variantă mai “soft” a dragonului Katla, de la o distanță mai mare. Vechiul dragon, făcut din latex, executa și niște mișcări, ușor scarry. În noua sa variantă, el a devenit metalic, fix și mult mai blând, mulțumindu-se doar să lumineze , după un program prestabilit de programatori.

  Ultima parte a traseului acestui tren de poveste ne conduce în lumea virtuală din  Villa Villekula, localitatea de baștină a celui mai cunoscut personaj al lui Lindgren : Pippi Longstocking. Un fragment consistent din poveste este redat și vizual, dar și auditiv… 

Concluzie unanimă, a celor două mămici jurnaliste din România : Într-adevăr, fascinant scria această talentată suedeză! …iar eu..aproape că sunt invidioasă! 😁

 Iată și niște completări inedite, din categoria “Știați că ….?” 

….În anul 1967, pentru a marca cea de-a 60-a aniversare a scriitoarei, Editura  Rabén & Sjögren a instituit un premiu literar anual : “Premiul Astrid Lindgren”. În valoare de 40.000 de coroane suedeze ( 20.000 RON) , premiul merge în fiecare an către un autor suedez pentru copii. Mai precis în fiecare lună noiembrie, în ziua în care s-a născut Astrid Lindgren ( 14 noiembrie). 

…..După moartea celebrei scriitoare ( în anul 2002), guvernul suedez a instituit Premiul în memoria lui Astrid Lindgren. Este cel mai consistent premiu oferit pentru autorii de literatură pentru copii și tineret, din lume. 5 milioane de coroane suedeze! ( promit : după ce voi avea nepoți, mă voi reapuca de scris povești! ) 

…..Colecția de manuscrise originale ale lui Astrid Lindgren din cadrul Bibliotecii Kungliga din Stockholm ( Librăria Regală) a fost inclusa, în anul 2005,  în Registrul Memoriei Universale al UNESCO.  

….În 6 aprilie 2011, Banca Centrală a Suediei  Sveriges Riksbank a făcut un anunț uimitor : începând din anul 2015, portretul lui Lindgren va fi tipărit pe bancnotele suedeze de 20 de coroane. Trebuie spus că, în consultarea  publică, organizată de Bancă în acest scop, numele îndrăgitei scriitoare a fost cel mai des nominalizat de câtre cetățenii Suediei. 

….Asteroidul 3204 Lindgren, descoperit in 1978 de catre astrologul rus Nikolai Chernykh, a fost intitulat așa dupa numele scriitoarei suedeze. 

….Numele microsatelitului Astrid 1, lansat la 24 ianuarie 1995, a fost ales inițial numai pentru că este unul dintre cele mai frecvente nume feminine suedeze, dar în scurt timp, s-a luat decizia ca instrumentele aferente să poarte numele unor personaje din poveștile vestitei autoare de povești din Suedia : PIPPI (Prelude in Planetary Particle Imaging), EMIL (Electron Measurements – In-situ and Lightweight), and MIO (Miniature Imaging Optics).

Serial realizat cu sprijinul Ambasadei Regatului Suediei la București

Multumiri pentru sprijin:

 

Serial realizat cu sprijinul Visit Sweden

 

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.