În 1929, scriitorul și jurnalistul american Eric P.Kelly, mare admirator al culturii slave, a publicat un roman cu un titlu incitant: “Trompetistul din Cracovia “… Nu l-am cunoscut personal pe Kelly ( și de fapt nici n-as fi avut cum, căci a trăit in secolul al XIX-lea !) dar nu mi-e greu să intuiesc că , la fel ca și mine, a fost, la rându-i, fascinat de trompetistul care dă ora exactă, din cel mai înalt turn al Basilicii Sf.Maria din Cracovia..
… Lumea s-a strâns, iată, la baza turnului… Ochii tuturor sunt îndreptați spre vârful somptuoasei construcții. Lalolaltă cu ochii, spre ferestrele “de la cucurigu” țintește și o pădure de telefoane mobile și aparate de fotografiat. Se pare că așteaptă cu toții ceva.. Nu se întâmplă încă nimic, așa că Dana profită, pentru a surprinde, din unghiuri diferite, impozanta clădire din fata noastră, profilată pe un nesperat de senin văzduh de noiembrie..Bazilica Sf. Maria din Cracovia, care adăpostește hramul “Ridicarea la cer a Maicii Domnului” , a fost construită în secolul al XIII-lea. Stilul gotic reprezintă explicația cărămizii de culoare roșie, care se detașează net, în peisajul superb al Pieței Centrale din Cracovia. 80 de metri măsoară, spre cer, biserica falnică din fața noastră, renumită pentru altarul său din lemn, sculptat de artistul Veit Stoss.
…Brusc, zumzetul pieței pare a amuți, liniștea fiind spintecată de un cântec strident de trompetă, venit de undeva, de sus. La ultimul nivel al basilicii, de pe o fereastră ce pare atat de măruntă de jos, un trompetist nevăzut anunță trecerea a încă unei ore din viața Planetei.. Ritualul se repetă, succesiv, la toate cele patru ferestre, corespunzătoare celor patru zări ale Lumii. Și asta se întâmplă la fiecare oră din zi si din noapte. La miezul zilei, bunăoară, cântecul de trompeta este preluat, în direct, pe principalul canal al Radioului public. Este un fel inedit de “oră exactă”, pe care o dau trompetiștii Cracoviei încă din anul 1629…
Așteptăm cuminți, amestecați în multime, ca sunetul de trompetă să amuțească pentru încă o oră, după care, la indicațiile unui localnic, descoperim micuța ușă neagră secretă de la baza turnului, care inaugurează calea ascunsă către trompetist. După o nesfârșire de trepte urcate gâfâit, ajungem față-n față cu vestitul personaj de istorie…
… Jaroslav are, cred, puțin peste 20 de ani, este frumușel foc și poartă uniformă militară. Este absolvent de școală de muzică, dar nu și-a imaginat, probabil, niciodată că, de trei ori pe săptămână, de dimineața până a doua zi, va ajunge să cânte, din oră-n oră, spre fiecare din cele patru zări ale pământului, o melodie ancorată în istoria de demult a țării sale… O face, iată, de peste 3 ani și se simte , într-un fel , stăpân peste orașul de poveste care, văzut de sus, pare că poate fi cuprins în palme… Jaroslav ni-l arată, mândru că-i este locuitor, apoi acceptă să facă, în grabă, câteva poze cu noi; nu mai poate sta la povești, pentru că se apropie o nouă oră exactă, iar jos, la poalele turnului, turiștii au prins deja a-și înșuruba privirile în ferestrele acestuia…
Apucăm să ajungem iute-iute jos (coborârea, pe nesfârșita scară interioară din turn este, recunosc, mult mai ușoară!) și-i mai ascultăm odată trompeta legendară… Melodia se întrerupe, de fiecare dată, neașteptat de brusc , și asta pentru a-l comemora pe acel trompetist din secolul al XIII-lea, care, în timp ce încerca să alarmeze orașul cu privire la iminentul atac al mongolilor , a fost ucis de o săgeată nemiloasă… Lui Jaroslav nu i se va întâmpla însă niciodată nimic rău, nicio săgeată nu-l va atinge pentru cântecul său, decât poate cea a lui Cupidon, căci e tare arătos și, cu siguranță, destule tinere din Cracovia îi fac ochi dulci!
Foto: Dana Grigore
Serial realizat cu sprijinul Ambasadei Poloniei la București si WYDZIAŁ PROMOCJI I TURYSTYKI KRAKOV
Mulțumiri pentru spijin Companiei LOT
Comentează