Șterge praful, dacă trebuie, dar oare n-ar fi mai bine să pictezi un tablou sau să scrii o scrisoare, să coci o prăjitură sau să plantezi o sămânță, cântărind diferența între a vrea și a avea nevoie?
Șterge praful, dacă trebuie, dar vezi că nu prea e timp, când sunt râuri în care să înoți și munți pe care să te cațeri, muzică de ascultat și cărți de citit, prieteni de iubit și viața de trăit.
Șterge praful, dacă trebuie, dar lumea e acolo afară, cu soarele în ochii tăi, cu vântul prin părul tău, o fulguială de zăpadă, o răpăială de ploaie. Aceasta zi nu se va mai întoarce niciodată.
Șterge praful, dacă trebuie, dar ține bine minte: bătrânețea va veni și ea nu e întotdeauna blândă. Iar când va fi să te duci (și va trebui să te duci odată și odată), tu, chiar tu însuți, vei lăsa în urma ta mult praf.
Amintește-ți că o casă devine un cămin atunci când poți scrie “Te iubesc” pe mobilă.
Sursa: Rose Milligan
Foto credits: byannadmtr.files.wordpress.com
Comentează