Eu nu mi-am făcut prea multe cruci, la viața mea, recunosc. Sunt un om cu frica lui Dumnezeu, însă o țin cuibărită în suflet, nu o expun pe tarabă și nu fac paradă de ea. Vremurile pe care le traversez, alături de voi, dragii mei, mă fac însă să mă crucesc copios. În fiecare zi. Din diverse motive, halucinante, pe care viața mi le oferă, cu generozitate, testându-mi rezistența la anormalitate.
Unul din lucrurile care mă dor cel mai tare, transformându-mi în rană trecerea de la o zi la alta, este ucigătoarea lipsă de respect, care s-a instalat confortabil între hotarele României. Românii nu mai au respect față de nimic. Nici față de cele ce-au fost, nici față de cele ce…râd la soare ( de fapt, nu e un râs, ci o grimasă, provocată de soarele care le intră în ochi!). Românii își bat joc de tot și de toate, au acea suficiență pe care ți-o dă mediocritatea, li se pare că sunt buricul pământului, când, de fapt, de cele mai multe ori, reprezintă un cu totul alt organ al acestuia. Pudoarea mă oprește să-l numesc.
Românii nu mai au respect față de nimic. Nici față de Trecut, pe care nu se mai obosesc să-l învețe și sa-l înțeleagă, nici față de Prezent, pe care-l consideră greșit și puturos de la un capăt la altul. Ei uită că, de fapt, Prezentul este și produsul acțiunii lor. Sau a lipsei de actiune.
Românii nu mai au respect față de valoare, au dobândit o superioritate bolnavă față de orice si, cu cât sunt mai inculți, cu atât se cred mai cu moț. Românii își ignoră oamenii de cultură și artă, iar pe dascăli și pe medici îi tratează ca pe niște menajere tocmite să le mobileze creierul și să le facă ordine prin trup. Românii nu-și mai respectă nici bătrânii, căci…cine mai are nevoie de ei? Românii își batjocoresc conducătorii – pe care – culmea! – tot ei îi aleg. Respectul față de funcție, față de poziția în ierarhie este o himeră. Proști si gângavi, inutili pe pământ precum niște umbrele întoarse de vânt, membrii gloatei îi contestă pe toți cei ce nu gândesc ca ei, pe toți cei ce poartă altă culoare, mai puțin convenabilă lor, pe toți cei ce au ajuns mai sus decât ei.
Iar acum – lovitura de grație! Fideli lipsei lor de respect față de tot și de toate, românii îl aruncă acum în luptă chiar și pe Iisus. Îl bagatelizează, smecher, trasformându-l în personaj de clip electoral , iar acum joacă țonțoroiul pe ideea lor “inspirată” și care nu dovedește decât că autorii nu au, de fapt, niciun Dumnezeu. Iar vinovați nu sunt numai ei, ci și cei mulți, care se exaltează vizionând odiosul clip electoral și care îl legitimează, făcându-l să devină viral, pe internet.
Iar acum, că în tranșeele luptei electorale a coborât până și Iisus, nu ne rămâne decât să așteptăm cu interes intrarea în scenă a Satanei. Deși, dacă stau bine și mă gândesc, cred că a făcut-o demult, mereu sub alte chipuri….
Rubrică oferită de
Stimata doamna Marina Almasan, Hristos a Inviat! Din pacate aveti dreptate, dar acest lucru se intampla de foarte, foarte mult timp, chiar de la Inceputuri. Pamantul pe care l-am primit in dar, ca n-am dat nimic pentru asta, este un Paradis neasemuit de frumos. Dar atentie mare, doar la suprafata! Ca sa nu-l pierdem trebuie sa avem mare grija de asta. Cei ce cred in El trebuie sa merga mai departe, dar nu fara frica, deoarece cel rau poate lua orice infatisare doreste. Am sa va spun in legatura cu Sfanta Cruce ca Sfantul Constantin, un tanar imparat cu o armata de cateva ori mai mica decat a dusmanului sau, a reusit sa-i invinga desenand pe scuturile si piepturile soldatilor sai, semnul Sfintei Cruci! Pare simplu, dar ganditi-va ca atunci se lupta corp la corp, un soldat contra altui soldat sau contra a mai multor soldati, cum a fost atunci cazul. Totul nu e o poveste sau o „Facatura” ci adevarul adevarat, descris in toate cronicile vremii. Sa ne rugam mai departe si sa fim foarte atenti cu cine vorbim, ca nu stim stim cine e! Cu stima si credinta in Dumnezeu,