În mine se dă o luptă. Încă una?!? – nimic nou! – veți spune. V-ați obișnuit deja cu mine, stiti că sunt un adevărat câmp de bătălie, îndărătul meu încolonându-se cuminți, deopotrivă victorii și , uneori si înfrângeri.
Lupta mea mea de azi nu are însă nicio legătură cu mine și viața mea. Ci cu Sfântul Valentin. Nu, cu ăsta n-am fost nici măritată, nu mi-a fost nici șef și nici n-a apucat încă să mă dezamăgească, în calitate de prieten. Legat de el am o altă confruntare interioară. Pe de o parte, mă înscriu și eu pe lista celor care pun la zid sărbătorile ” de împrumut”. Ce legătură avem noi, românii, posesorii unui atât de frumos „Dragobete”, cu sărbătoarea altora, cu sfinții lor, cu tradiția lor și cu toată isteria aferentă? Cât de fraieri să fim, pentru a cădea în plasa comercianților de toate felurile, care profită de noi pentru a-și vinde cadourile tembele pe bază de inimioare, a-și epuiza locurile prin cârciumi, pentru a-și umple sălile de concerte și a-și îngroșa, prin toate acestea, conturile, pe spinarea noastră, a celor chipurile “îndrăgostiți”? Sau, în fine, chiar si îndrăgostiți pe bune. Iar dacă tot am clasat-o în categoria “sărbătorilor de-mprumut” ( nu se știe cine a denumit-o așa!) , atunci haideți să o restituim, căci așa am fost învățați de mici : împrumuturile se restituie, nu-i așa?
Pe de altă parte, și revolta asta a mea este… cu jumătate de gură. Pentru că sunt de acord că nu trebuie ratată nicio ocazie, pentru a sărbători iubirea. Desigur că lipsa noastră de imaginație și romantism , sugrumată de peovocările deloc prietenoase ale vieții de zi cu zi, amprentează, vrand-nevrand, iubirile în care suntem implicați. Devenim niște roboței angrenați în complicata realitate, niște mașinării perfecte care abia dacă ajung să-și spună – mecanic, aproape – ” te iubesc” , să se mângâie pe fugă, să se iubească pe repede-nainte și să-și dăruiască flori doar la onomastici , înmormântări sau operațiuni de cucerire/recucerire. De aceea, Sfântul Valentin ăsta, în spatele căruia trebăluiește, cum spuneam, o armată întreaga de comercianți șmecheri, vine să ne trezească, măcar pentru o zi, din amorțeală și să ne arunce în brațele iubiților noștri, într-o regie bine pusă la punct de cei care, cum spuneam, au de câștigat de pe urma naivității noastre.
Una peste alta, jumătatea plină a paharului ne ajută sa vedem și beneficiul : Sfântul cu pricina nu face decât sa ne reamintească faptul că dragostea reprezintă sentimentul la umbra căruia se învârtește întreaga Planetă și că nu trebuie ratată nicio ocazie de a ni-l exprima fățiș, prin cele mai inspirate feluri cu putință. Nu l-aș trimite pe Valentin cel sfânt înapoi, peste ocean – lăsați-l să se simtă bine printre românii ospitalieri, care oricum sunt specialiști în „imprumuturi” – dar v-aș sugera tuturor sa vă păstrați forțele ( și banii!) pentru apropiatul Dragobete. E de-al nostru, de-al românilor, ni se asortează perfect si apoi…înțelegem mult mai bine și ceea ce ne șoptește la ureche. Sună bine și ” I love you!” , dar parcă tot mai plăcut este să te strângă omul drag în brațe, așa, românește și să-ți susure la ureche: ” Te iubesc!”
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : VITAMAX Q1
Comentează