…Cat m-am ocupat eu cu probleme jurnalistice si avocatesti, copiii mei si-au făcut de lucru prin oras. Anya a mers la un shopping “ de creme si pomezi”, Victor și-a găsit putin timp sa socializeze cu mama lui, asa, ca în vremurile bune, pe cand faceam echipa sub umbrela numitorului nostru comun : dragostea , dublată de dezamagirea față de cel, caruia fiul meu ii va purta, pana la moarte, numele.
Si socializand noi, asa, despre mai toate, despre camilele din Dubai si porcii cu chip de om din Romania, despre Viitor si Trecut, despre desprinderea mea de al doilea – atat de necesara, in opinia lui Victor ( si nu numai a lui!), despre iarna care vine – la mine! – și care nu va veni niciodata la el, atata timp cat a ales sa trăiasca la margine de deșert, despre cate-n luna si in stele…, l-am intrebat, asa, intr-o doara, in timp ce învârteam un fier de calcat printre cutele unei camasi pe care mi-o daduse sa i-o netezesc : “Vrei sa te servesc cu ceva? Vrei un suc? O Cola? Să-ti fac un sirop cu sifon?…
…ce mi-a venit?!? SIROP CU SIFON?!? N-am mai rostit sintagma asta de decenii!…A fost asa, ca o vizita din Trecut, in serialele acelea cu “Tunelul Timpului” si cu întoarceri nebănuite intr-un Trecut, pe care îl regasi la fel!… Ochii cei mari si caprui ai lui Victor ( eu si sotul meu ni-i disputaseram de nenumărate ori, când cel mic scârțâia în landoul roz, mostenit de la sora lui!) mi-au confirmat ca am pus o intrebare stranie. Iar daca “siropurile” incă mai traiesc ( chiar si o declaratie de dragoste inca mai poate fi catalogată drept “siropoasa”!) cine Dumnezeu mai stie ce este acela un sifon?!? Rostirea desuetului cuvânt mi-a trezit în memorie anii copilariei, cand tata ma trimitea la “Sifoane”, cu un suport ce ma apropia de pamânt, prin legea gravitatiei, si in care erau înfipte vreo 6 recipienti goi. La “Centrul de sifoane”, un domn mustacios care ma recunoștea de departe ( facusem un pocinog in prăvălia lui, despre care deocamdata nu vreau sa povestesc!) mi-i reumplea cu “apa cu gaz”! Dar ce buna si piscatoare era, pe limba, licoarea aceea care, amestecata cu un sirop de fructe – unul din putinele produse gasite “la liber”, la Alimentara – dadea un rezultat râvnit de oricare copil al acelor vremi..
“-Ce mai e si aia “sirop cu sifon”?!?” a staruit Victor, iar eu nu mai stiam cum sa ma reîntorc in prezent, schimband discutia si întrebându-ma, pentru a nustiu cata oara : oare nu cumva sunt un dinozaur? Ce caut eu, rătacita in lumea asta, cu sifoanele mele, cu sirop cu tot?!?
…După ce Victor si-a recuperat iubita – fericită și doldora de creme – s-au rostogolit catre niște prieteni, lasandu-mă să savurez în liniste seara mea…”lucrativa”! Am facut, printre altele, un schimb de mesaje, pe telefon, cu un potential sponsor al următoarei mele călătorii, și care, culmea, mi-a răspuns pozitiv unei cereri trimisa “în dorul lelii”. I-am multumit, politicos, asa cum m-a învatat mama, in cei 7 ani de acasă, niciodată demodati, după care i-am scris : “Puteam sa pun ramasag ca nici macar n-o să-mi cititi mesajul!”. Apoi i-am privit respectivului Marketing manager poza de profil de pe WApp si când i-am văzut junele chip care nu aduna într-insul mai mult de 3 decenii, am reformulat : cu sigurantă omul habar n-are ce inseamna cuvântul “rămasag”. Asa că i-am multumit, frumos si sec, pentru sponsorizare si…m-am dus la bucatarie, să execut o ciorbă de fasole , pentru copii. Cu afumătură. Că aia încă e în trend!
Rubrica oferită de FARMACIILE CATENA SINUFEN
Comentează