Sunt doar câteva decenii, pe alocuri doar un secol de când în domenii controlate
exclusiv de bărbați au început să fie acceptate și femeile. Iar dacă s-a întamplat ca, încetul cu încetul barierele unei lumi patriarhale să fie totuși sparte, evident că această luptă surdă, lungă și susținută nu a putut fi dusă decât de femei hotărâte să învețe și să practice profesii interzise până atunci lor. O astfel de femeie, nu doar educată și puternică ci și extrem de determinată a fost și cea care, alintată în copilărie drept ”Voinica” avea să devină nici mai mult nici mai puțin decât prima femeie avocat din lume. Vă invit așadar să îi cinstim memoria și să îi aflăm povestea vieții – Sarmiza Bilcescu.
Se născuse la București, într-o dimineață de primăvară a anului 1867, din părinți respectabili și cu stare – Dumitru Bilcescu, Maria Bilcescu – părinți cel mai probabil împătimiți și de istorie de vreme ce copila nou-născută a primit numele de Sarmisegetuza. Peste ani, copila cu un destin unic în lume avea să învingă în luptă dreaptă băieții, să fie poreclită „Voinica” iar mai târziu, la maturitate, să învingă chiar prejudecăți de secole.
Educația ei a fost una mereu atent supervizată de părinții ei care o si vedeau intrată la Facultea de Litere de la Paris însă, nu se știe de ce, în final a ales totuși Facultatea de Drept de la Sorbona. Vă puteți imagina acele vremuri în care ea era prima fată care ajungea să studieze într-o universitate plină doar de băieți? Ei bine, dificultățile ei nu au fost totuși legate de colegii sai, ci aproape în totalitate ele au fost create de profesorii ei care nu au putut accepta această excepție. Există chiar un episod discrimonatoriu în care profesorul Paul Sonday ar fi dat-o afară de la clasă spunând cu maximă furie: „Fără femei!… Ştiinţa se face între bărbaţi!“. Mai aflăm că până și portarul facultăţii i-a interzis accesul în instituție. Cine își imagina însă că astfel de intimidări își vor atinge scopul pesemne că nu o cunoșteau cu adevărat pe Sarmiza Bilcescu, care răspundea la discriminare spunând cu hotărâre: „Într-o ţară în care chiar şi pe uşile închisorilor stă scris: «Libertate, Egalitate, Fraternitate», nu puteţi împiedica o femeie să se instruiască, doar pentru că este femeie!“.
Timpul însă și-a spus cuvântul și încă înainte ca Sarmiza să finalizeze studiile primea deja admirația și respectul profesorilor care inițial îi arătaseră ușa.
Fusese o studentă eminentă care terminase cu brio o facultate extrem de grea și care, prin licența din 12 iunie 1890 intrase deja în istorie drept prima femeie doctor în Drept din lume.
În vreme ce lumea academică din Franța fusese deja convinsă de dreptul ei de a fi prima în Drept, ei bine, la București lucrurile nu stăteau la fel. Cererea ei de accedere în organizaţiaavocaţilor a creat mare vâlvă și deși în final a fost o cerere acceptată, în fapt ușile au rămas totuși închise. Mentalitățile din România acelor ani erau aproape imposibil de schimbat fundamental, clienții potențiali o evitau, fiindu-i practic imposibilă practicarea profesiei de avocat. A dus însă alte lupte, poate chiar mai importante cum ar fi cele pentru drepturile femeilor ori prin înfiinţarea Societății Domnişoarelor Române, ce avea drept scop unitatea culturală a românilor. Ca apropiată a Casei Regale, făcea parte din juriul general al Expoziţiei Cooperatorilor din ţară, expoziţie patronată de Alteţele Regale și oferea lectii de limba română Reginei Maria alături de care susținea și concerte de pian.
Fără să îi ceară cineva și fără să fie remunerata pentru asta, Sarmiza a fost unul dintre cei mai subtili și patrioți diplomați ai acelor vremuri, militând pentru înfiinţarea de centre pentru lucrul costumelor naţionale, „ateliere de cusătorie”, mai cu seamă în mediul rural. Acele costume tradiționale autentice erau trimise de ea către persoane importante din alte țări, împreună cu tablouri ce conţineau imagini din ţară. Putem chiar afirma că Sarmiza Bilcescu a ajutat chiar la crearea unei imagini îmbunătățite a României, dincolo de granițele ei. Tot ea a creat Consiliul Superior al Industriei casnice, o organizație care punea în valoare importanţa şi frumuseţea îndeletnicirilor şi tradiţiilor din mediul rural. A îndrăgit mult lumea studenților ajutând prin înfiinţarea de cămine şi cantine și a fost supranumită „mama celor necăjiţi şi lipsiţi, sprijinul studenţimii“.
În anii din urmă s-a retras discret din viața publică iar atunci când a plecat spre veșnicie, în august 1935, Sarmiza Bilcescu a fost înmormântată în costum popular naţional şi a lăsat prin testament 25 de milioane de lei, pentru construirea clădirii Palatului Industriei Casnice.
Cei ce ajung să fie primii în lume mai ales în domenii greu de accesat, sunt oameni cu determinare uluitoare și cu o forță umană greu de explicat în cuvinte. În cazul de față, Sarmiza Bilcescu a deschis uși și perspective în cele mai îndepărtate locuri, conștientă fiind că are o misiunea asumată pe care a si dus-o admirabil la bun sfârșit. Inspirațional Arhitect al frumosului din trecut, un model demn de urmat! Mă înclin în fața memoriei ei și vă mulțumesc că i-ați parcurs povestea!
Comentează