Primăvara e plină de suflet, iar acolo unde este suflet este și dragoste. M-am gândit să privesc florile curții mele ca pe niște personaje de basm, căzute în iubire.
Afară, în curtea casei, se găsește, admirată de toți privitorii cu inimă de floare, magnolia. Liliacul, căci el era admiratorul cel mai pătimaș, se lăsa purtat de visurile în care magnolia este personajul principal al inimii lui. Magnolia însă nu-i dă prea mare atenție, căci un vișin mare și înflorit îi făcea curte prin semne și mireasmă încântătoare, toate plecate în direcția ei. Liliacul, trist și cu petalele în jos, își caută norocul, dar norocul lui nu pare că se află în această lume de culori primăvăratice, toate strălucind de prospețime.
Un trandafir îi spune liliacului: – Se pare că avionul dragostei are multe turbulențe! Hai, frate, revino-ți! – Cum? Cum? Cum? – este întrebarea! Uită-te cum îl privește! Doar pentru vișin are ochi. Voi rămâne pentru totdeauna un liliac amărât…
– Nu, nu, nu! Boy, am un filing , spuse trandafirul, încercând, ca toată lumea, ceva englezisme. Cred că avionul dragostei a picat din cer și la reparare i s-a schimbat perechea de aripi. Răbdare! După ceva timp, soția trandafirului, adică trandafiroaica, îi spuse: -Tu nu vezi că pui sare pe rană? Băiatul e terminat! Madam Trandafir făcu o piruetă și se aplecă, atât cât îi permitea codița florală, la urechea magnoliei: – Bună, dragă! Uite… Și îi povesti totul magnoliei, ca de la o femeie cu experiență, la o fătucă neștiutoare. Firește că a mai pus și ceva de la ea, despre cum se ofilește de dor liliacul, despre cum îi cad florile la pământ încât e de nerecunoscut în lumea grădinii.
Magnolia ascultă totul cu încântare. Ba chiar spuse că îl place pe liliac, dar îl credea al alteia.
Atunci cei doi, Magnolia și Liliacul, vorbiră, vorbiră, până când șoptiră. Și au ajuns la concluzia că se iubesc, la fel ca Cenușăreasa și Prințul.
Și uite așa au trăit fericiți, până la adânci bătrâneți, în curtea mea cu flori minunate! Mai exact până la sfârșitul primăverii! A, iar avionul iubiri caruia i s-a înlocuit perechea de aripi, a fost reasamblat și trimis în zbor până unde se termină fericirea celor două flori.
Ana Luciana Avramescu, clasa a IV-a, școala Sângeru
Comentează