Femei de 10

PANDANA – combinația perfectă între zeul Pan și talentata Dana Dragomir, artista care a fermecat planeta cu naiul său

Dana Dragomir s-a născut în Romania, însă celebritatea si-a caștigat-o prin alte colțuri de lume. Ne mirăm? Nu cred. Doar oftăm, cu regret, iar după ce vă voi povesti ce om minunat este Dana, veți ofta și mai cu foc. 

Dana s-a născut în miez de vară, într-o Romanie sufocată de dictatură. Talentul său a condus-o pe calea muzicii : a absolvit Liceul de muzică Dinu Lipatti și Academia de Muzică George Enescu. 12 ani de studii muzicale, așadar, suprapuse peste un talent nativ de necontestat, au transformat-o pe Dana , încă de atunci, într-o mică vedetă a țarii sale. Dar ce șanse aveau vedetele de odinioară să strălucească într-o țară în care singurii ce aveau voie să fie adulați erau dictatorul și soția sa?!?

 În 1985, la doar 21 de ani, Dana Dragomir părăsește România, semnând un contract de trei ani, în Las Vegas. Plecarea Danei în State s-a soldat, cum era și de așteptat, cu nenumărate probleme pentru familia sa,  ramasă în țară. Ambii părinți și-au pierdut locul de muncă; însăși revenirea Danei acasă devenea, în aceste condiții, imposibilă. Ea s-a întâmplat mult mai târziu,  abia după căderea regimului Ceaușescu.

 Biografia Danei este demnă de un roman. După anii petrecuți peste ocean, Dana ajunge, într-un tarziu, în Suedia, unde se va și stabili. Momentul culimnant al carierei sale și cel care i-a marcat, într-un mod decisiv, destinul, a fost colaborarea cu cei doi membri ai grupului Abba – Benny Andersson și Bjorn Ulvaeus. Interpretând, la nai, melodia acestora, intitulată “Mio My Mio”, tânăra româncă i-a cucerit pe toți, și nu numai pe suedezii propriu-ziși, ci și topurile muzicale, devenind prima interpretă la nai femeie,  din lume! Muzica sa, un mix între muzica pop și cea new-age, a fost îmbrățișată de un public extrem de larg, Dana Dragomir – sau PANDANA , cum este alintată ( combinație între numele său și cel al zeului Pan , din mitologia greacă ) devenind în scurt timp cel mai bine vândut artist instrumentist din Scandinavia și primul artist instrumentist ajuns în fruntea topului radioului Suedez, Svensktoppen. 

Dana Dragomir este căsătorită cu Klas Burling, o personalitate a vieții muzicale din Suedia ( cel care i-a adus pe Beatles în 1963, în această țară) și care îi este și manager. Familia Danei locuiește in Stockholm, într-o locuința luxoasă, au o fiică de 26 de ani, iar Dana duce o viață de vedetă, continuând să cânte, să compună, să participe la emisiuni de televiziune,  bucurându-se de recunoașterea suedezilor și făcând, indirect, prin toate acestea, cinste țării sale de origine. 

Prezența mea la Stockholm mi-a oferit bucuria și onoarea de a mă intâlni cu Dana Dragomir , într-o seară de februarie, în lobby-ul elegant al hotelului în care am locuit. Am descoperit, în Dana , nu numai o colegă de generație – cu care am depănat și ceva amintiri din copilărie! – dar și o prezență fermecătoare, deloc cu nasul pe sus, așa cum i-ar fi permis, poate,  celebritatea. Dar oamenii de calitate, cei cu adevărat valoroși, nu sunt niciodată încrezuti si aroganți, așa că am purtat, cu Dana Dragomir, un dialog cald, prietenesc, pe care vi-l dezvalui și vouă, în cele ce urmează. 

Marina Almășan : – “Regina Naiului” – așa am înțeles că vi se spune. Povestiți-mi despre viața dvs de “regină”. Seamană viața dvs cu o poveste? 

Dana Dragomir : – ( râde) Nicidecum! ..de fapt, da, am o viață frumoasă, o viață binecuvantată, dar sunt un om normal, ca orice alt artist..

Marina Almășan : – Adică nu trăiți într-un palat și nu aveți șofer personal?!?…

Dana Dragomir : – Trăiesc într-o casă frumoasă si eu sunt propriul meu șofer personal! ( râde). Iar titlul acesta de “regină a naiului” e de fapt un titlu “de răsfăț”, oferit artiștilor și mi se trage de la faptul că eu am fost cea care a introdus muzica instrumentală la nai în Scandinavia.

Marina Almăsan: – Wow! Mi se lare fabulos! Și, de atunci, au început și nordicii să cânte la acest instrument? 

Dana Dragomir : – Da, foarte mulți chiar, însă nimeni nu a ajuns , din pacate, la nivelul performanței. 

Marina Almăsan – Ce se ascunde, de fapt,  în spatele celebrității dvs? Câtă șansă, câtă muncă? 

Dana Dragomir : – Munca este, practic, la început, când ești școlar, când te dezvolți ca individ, ca muzician, ca artist. Orice om care învață ceva în viață, o ia de la zero și muncește, ca sa ajungă acolo unde și-a propus…Legat de șansă…gândiți-vă că eu puteam să am mult mai multe șanse în America, la Las Vegas, însă dupa o scurtă perioadă am plecat de acolo, am ajuns în Suedia și, practic, am luat-o de la început ; am fost descoperită foarte repede, însă a durat o perioadă de aproape 5 ani până am “izbucnit”. 

Marina Almăsan : – Am să vă întrerup puțin și am să vă readuc la momentul “zero” al carierei dvs. Cum a început, de fapt,  totul? Povestiți-mi despre primele dumneavoastră contacte cu muzica. Cum ați ajuns să alegeți naiul? 

Dana Dragomir : – Am început de mică să cânt la nai, de fapt, am fost prima fată interpretă la nai. Am fost descoperită foarte repede, ca naistă, chiar de când am început naiul. Eu, la 14 ani, am trecut de la secția de Pian, la sectia de Nai…

Marina Almășan – Bun, dar…de ce nai? 

Dana Dragomir : – De ce nai? Pentru că , în perioada aceea ( 1978), Liceul George Enescu și Liceul de coregrafie s-au unit,  și atunci, din start, au dispărut anumite clase. Au trebuit să le comaseze și au suferit si cei de la Coregrafie, și cei de la Muzică. Eu știam ca nu am șanse să ramân la pian și atunci mi-am încercat norocul la toate secțiile : si la tubă, și la contrabas. Și Dumnezeu a vrut ca anul acela naiul să devina oficial, la Liceul Dinu Lipatti și ca atare au bagat 4 locuri la nai. Eu eram bine pregătită, luasem  10 la teorie si la toate celelalte examene, am învățat și două cântece la nai ( într-un timp record de doua săptamâni) și am intrat la clasa de nai. Cu timpul , a trebuit să ne mutăm la Liceul George Enescu, am dat din nou examen, eram de data asta 7 pe loc, caci erau puține locuri la instrumente populare. La nai era un singur loc, pe care l-am ocupat eu. 

Marina Almășan : – Ce tare! Spuneți-mi, aplecarea către muzică este cumva ereditară?

Dana Dragomir : – Bunicul meu a făcut Conservatorul, mama mea a făcut canto clasic, a fost soprană dramatică. Locuiam le Calea Victoriei, vis a vis de Muzeul George Enescu, mama obișnuia să se plimbe  cu mine pe Strada Lemnea  și , la un moment dat și-a zis : “Fiica mea va face cu siguranță muzică!” 

Marina Almășan : – …și a avut dreptate. Știu că ați început să fiți celebră încă de la o vârstă fragedă. Povestiți-ne despre primele “victorii”. 

Dana Dragomir : – Primele victorii au fost ..că mă cățăram în toți copacii! 

Marina Almășan : – Nuuu! Mă refer la cele profesionale!  😁

Dana Dragomir : – Primele trofee au fost cele obținute la concursurile de la Palatul pionierilor – acesta era pe atunci! Am participat  la “Căntarea României”. Țin minte, tatăl meu lucra la Institutul Agronomic  si eu cântam pentru studenții de la Agronomie, adica mă înscriseseră ca și cum as fi fost studenta lor, ca să concurez pentru ei. Am concurat și…am câstigat Premiul întâi! Mai apoi am fost descoperită de maestrul Paraschiv Oprea , nu aveam nici 16 ani cand am facut primele înregistrări la Radio si am avut primele colaborări la Televiziunea Romană. Apoi m-a luat Rapsodia Română sub aripa ei, ca artist – invitat și am făcut turnee cu ei. Deci , la 16 ani eu cântam pe toate scenele mari din România, alături de Rapsodia Română. Iar cand am avut primul meu concert, la Sala Palatului ( cu mari artiști ai muzicii populare românești)  îmi amintesc că nu am realizat cât de mare este, de fapt, Sala Palatului! Stăteam frumos, în culise, să-mi aștept randul, iar cand am intrat pe scană și am realizat cat de mare este, de fapt, distanța dintr pupitru de control și până la microfon, mxam speriat! Și atunci, domnul Ionel Budișteanu, Dumnezeu sa-l ierte, a vazut că m-am blocat, a venit la jumatatea scenei, mi-a pupat mâna m-a adus in față, și am prins curaj, am început să cânt. Si…asa cum se întampla de obicei, cand îți faci treaba ta și uiți de restul, nu mai realizezi câtă lume e în fața ta, de fapt! … Cam astea au fost primele mele “realizări”. După aceea totul a mers foarte simplu…

Marina Almășan : – Ati plecat foarte devreme din țară…

Dana Dragomir : – Da, am plecat foarte devreme , nu aveam nici 19 ani…Am avut mai multe turnee, am fost în Coreea de Nord, în Siria, Liban. Cand am împlinit 21 de ani, am primit contractul acela, in State..

Marina Almășan : – Nu am înțeles insă ce anume v-a făcut să părăsiți America și să plecați în Suedia? 

Dana Dragomir : – Am fugit, pur și simplu, de la managerul meu. Am avut , cu el, un contract extraordinar, pe trei ani de zile, un contract de superstar :  urma să devin un megastar, să lucrez cu Columbia Broadcasting, cu orchestra lor fantastică, să am show-ul meu la Las Vegas. Timpul trecea însă și nu se întâmpla nimic din cele promise, eu am intrat în depresie, nu făceam nimic altceva decât sa ma antrenez, să exersez toata ziua …Dar eu sunt un om foarte spontan, așa am fost toată viața, si, la un moment dat…mi-am făcut bagajele și am plecat. Nu știam unde să mă duc. Contactasem un avocat, care mi-a spus ca nu pot să mai ramân în SUA, atâta timp cât contractul semnat de mine era încă în vigoare. Singura soluție era să mă mărit, ceea ce nu intra în calculele mele. Dupa care mi-a spus că mai exista o ultimă soluție :  să părăsesc țara. În Romania nu ma mai puteam întoarce, la acea vreme…Și mi-am amintit că aveam un prieten din copilărie, care locuia în Suedia și care, atunci cand l-am sunat,  mi-a spus : “Vino aici, că am să te ajut!”. L-am întrebat, țin minte : “Spune-mi ceva de Suedia!” “Păi tu n-ai auzit de Abba, de Volvo?” …de Abba auzisem, de Volvo…credeam că e japoneză! Tin minte că, înainte de plecare, aveam chiar coșmaruri : Suedia?!? Vedeam numai zăpadă peste tot, și câte-o casă aici, una colo!..La început am fost decepționată. Am ajuns la sfârșitul lui octombrie și…ce să va spun? Eu eram obisnuită să stau la Marina del Rei, să merg cu bicicleta pe faleza însorită și cand am ajuns în sătulețul prietenului nostru…am înebunit! Nu mi-a fost ușor în primii ani, dar m-am hotărât să rămân aici. 

Marina Almășan : – Și primul job, aici, care a fost?

Dana Dragomir : – Din sătucul acela, ne-am mutat într-un orășel mai mare și acolo am fost descoperită imediat de radioul local, care și-a dat imediat seama ca sunt o valoare; au trimis întregistrările mele la Televiziunea din Gotteborg, și în ianuarie am avut deja o emisiune foarte amplă, care de altfel m-a și propulsat. După aceea m-am  mutat in Stockholm. Am fost descoperita de alți artiști, am făcut imprimări, am scos discuri, am fost nominalizată la Premiile Grammy. Asta a durat cam patru ani de zile. Eram cunoscută în lumea muzicală, dar nu pot spune ca aveam o carieră de succes. Și chiar mă hotarâsem să mă întorc în America, s-o iau de la capăt….

Marina Almășan : – Și…ce v-a ținut pe loc? 

Dana Dragomir : – Pai…episodul acela , legat de  Abba. Mai precis, am înregistrat melodia celor doi din Abba, care este de fapt o melodie de film, nu este o melodie tipică Abba. Ei au compus o melodie cu gandul la nai, pentru un film despre cea mai faimoasă scriitoare de cărti pentru copii din Suedia – Astrid Lindgren. Iar una din cărtile ei se numește Mio My Mio. Benny Andersson a fost invitat să facă muzica filmului, el a avut nevoie, la un momembt dat,  de un nai și…ăsta a fost trenul meu în viață! Caci melodia a devenit un hit uriaș. Ea era interpretată și vocal, însă partea mea instrumentală a devenit mult mai apreciată decât partea vocală. A intrat pentru prima dată pe locul 5 în Top 10 suedez, dupa care, după câteva săptămâni, a ajuns pe primul loc! În momentul în care melodia mea era pe locul 2, pe locul 1 se afla una dintre cele mai “icon” artiste suedeze – Carola – dea care caștigase în 1991 Eurovisionul, la Milano. Săptămâna următoare însă,  am detronat-o! Eu, un artist necunoscut până atunci, cu o melodie instrumentală ( era un lucru in premieră! )!  Si toată vara, melodia mea a stat pe locul 1. Ăsta a fost, repet, trenul meu în viață! Dupa care totul a mers foarte ușor, totul a curs de la sine. Sufocasem întreaga Suedie. Nu exista niciun colțișor de țară în care să nu se fi auzit de Dana Dragomir. ( https://youtu.be/E5OJKeY3Rj4) 

Marina Almășan : – Și ați avut ocazia să-i și cunoașteți personal pe cei din Abba?

Dana Dragomir : – Sigur că da! Am pe undeva și o fotografie cu ei, cântând la naiul meu! Sunt niște oameni retrași, politicoși, discreți. Dar am lucrat mult cu băiatul lui Benny Andersson, un disc întreg chiar.

Marina Almășan : – Cum v-ați cunoscut soțul? Prin ce anume l-ați cucerit! Dar el pe dvs? 

Dana Dragomir : – E și asta o poveste. După cum v-am spus, eu eram chitită să mă intorc în State, iar apoi s-a întâmplat povestea cu “ Mio My Mio”, a fost totul foarte intens, am primit aur în multe țări ale lumii, am călătorit foarte mult.  Casa de discuri m-a chemat să mă întorc în Suedia,în 1991,  au spus că dau discul pe piață și mi-au găsit câteva emisiuni în care să promovăm discul. Una dintre ele era o emisiune extrem de populară, în care actualul meu soț era un fel de regizor, el decidea ce artisti urmau să apară în acel show. Pentru el eu nu eram ceva interesant. Sotul meu este o legendă, în ceea ce privește muzica  si el vroia numai artiști uriași, de talie internațională. Foarte puțini artisti suedezi erau preferații lui. Iar eu eram…o necunoscută! În plus, nici nu era un mare fan al naiului. El a trait toată viața cu rock și cu Beatles si cu Beach Boys, The Animals, deci naiul pentru el nu era o prioritate. Dar au fost mai mulți care au încercat să-l convingă să se uite la mine , sa-mi dea o șansă. Într-un târziu…m-a acceptat și..l-am cucerit , pe loc, dintr-o dată! 

Marina Almășan : – În afară de marele “Boom!” , cel de la început, ce alte vârfuri a avut cariera dumneavoastră , în Suedia? 

Dana Dragomir : – Nenumărate apariții la televiziune, albume scoase pe piață, colaborarea mea cu producători de pe marile scene ale lumii, cum ar fi Denis Pop, Max Martin – adică cei “uriași”! Am scris cu ei melodii memorabile. Plus topurile în care am fost. Și nu am fost numai în topurile suedeze : discurile mele s-au vândut în toată lumea! Am avut melodii care au fost în Top Ten și în America, si în Germania. Am cunoscut artisti uriași, participând la emisiuni, în diferite țări, și nu în programe oarecare, ci în showuri importante, în care orice artist vrea să apară și sa-și promoveze discul. Am apărut alături de membri ai grupului Queen, de Tina Turner, Nana Mouskouri. 

Marina Almășan : – Fabulos! Spuneți-mi, în viața privată cum sunteți? 

Dana Dragomir : – Sunt o răsfățată! Nu fac prea multe!..adică, mă rog, îmi iubesc familia, le fac de mâncare…

Marina Almășan: – Gătiți?!?

Dana Dragomir : – Ooo! cum? Îmi și place foarte mult! 

Marina Almășan : – Si gătiți “românește”?

Dana Dragomir : – De orice fel! Pentru mine, bucătăria este o hrană spirituală. Îmi place să invit lumea, să-mi guste mâncarea…

Marina Almășan – Ce fel de prieteni aveți? Preponderent din lumea artistică? 

Dana Dragomir : – Mulți , da. Dar cei cu care eu mă asociez cel mai mult, sunt evident prietenii români. Pentru că romanii trag unii la  altii, oriunde s-ar afla. 

Marina Almășan – Dar, apropo, Suedia cum o percepeți, după atâția ani de când locuiți aici?

Dana Dragomir : Suedia acum țara mea, este baza mea, este familia mea. Însă trebuie să vă spun ca a trebuit să  calătoresc foarte mult iarna , în afara Suediei, din cauza climei, iar acum am început să simt nevoia unei case într-un loc cu caldură. ..

Marina Almășan : – Păi lăsați că vine căldura peste noi! Nu vedeți că încălzirea globală ne-a dat iernile peste cap?😁 Să revenim la Suedia : care considerați că sunt punctele sale tari? 

Dana Dragomir : – Suedia este o țară superbă, e o țară minunată. Pentru mine e un privilegiu ca vara, datorită turneelor, să calătoresc, practic gratuit ( si să mai fac și bani pe deasupra!) și să-i vizitez fiecare colțișor! În rest, nu pot spune că sunt foarte “în legătură” cu sistemul, până si prietenii îmi spun deseori : “Tu nu locuiești în Suedia! Tu locuiești în casa ta!”. Adevărul este că soțul meu se ocupă dintotdeauna  de tot  – de toată partea economică, administrativă, chiar și de spălatul mașinii se ocupă tot el! Eu, de exemplu, n-am plătit nicio o factura de când m-am măritat! Așa că eu sunt puțin ruptă de viața concretă. De politică nu vreau să aud. Consider totuși că, din acest punct de vedere, locuim într-un regim civilizat, cel puțin comparativ cu alte țări. Nu există politică perfectă, că doar suntem ființe umane, dar oricum, politica de aici e mult mai umană. 

Marina Almășan : – De ce se spune că suedezii sunt reci? E adevărat? 

Dana Dragomir : –  Hahaha…Nu pot spune asta! 

Marina Almășan: – …soțul dumneavoastră e suedez…

Dana Dragomir : – Da, și el chiar e foarte rece, dar altfel este un om foarte bun la suflet. În plus, este ca o stâncă. E un eremit, nu contează dacă vine furtuna, el stă acolo si rezolva problemele și nu te lasă niciodată baltă! 

Marina Almășan : – Ce vă bucură, în viață? 

Dana Dragomir : – Ma bucură raza soarelui, lumina zilei, sunt lucruri mărunte care mă fac fericită. Cu cât înaintez în viața, balanța mea se echilibrează tot mai mult, văd alte perspective și atunci nu mai intru în panică, cum intram acum 20 de ani. 

Marina Almășan : – Și ce anume vă întristeaza? 

Dana Dragomir : – …destule, dar încerc să nu mă întristez. Mă supără răutatea oamenilor, mă supără minciuna. Da, știu, mai mult sau mai puțin, cu toții mințim, până la un anumit nivel –  câteodată minciunile sunt chiar necesare – și poate ca minciuna nici nu este chiar atât de gravă, însă răutatea , de fapt răutatea și nepăsarea sunt lucruri foarte grave. Chiar și pe mine mă judec, atunci cand cad în nepăsare față de aproapele meu. 

Marina Almășan : – Planuri?… de viitor apropiat, îndepărtat? 

Dana Dragomir : – Nu-mi doresc decât să fiu echilibrată! In plan concret, repet, vreau sa ne luăm o casă undeva, la căldură, să nu tot umblam prin lume, în căutarea unui loc cald, iarna. 

Marina Almășan : – La căldură…cam pe unde? 

Dana Dragomir : – Undeva pe coasta Mediteranei. Mulți ani de zile, de când eram tânără,  am avut un apartament pe malul mării, în Liban. Și am păstrat-o pâna acum 3-4 ani. După care am tot călătorit prin locuri calde, prin lume. Însă acum am ajuns la concluzia că e bine să ne așezam undeva , într-un loc anume. 

Marina Almășan : – Ați inclus cumva și Romania pe lista locurilor unde ați vrea să vă retrageți, la un moment dat? 

Dana Dragomir : – În România am o moștenire de la părintii mei, am un loc în București. În Romania obisnuiesc să mă duc, din când în cand. Fiica mea vorbește românește! 

Marina Almășan : – Chiar așa! Vorbiți-mi puțin despre ea! 

Dana Dragomir : – Alexandra are 25 de ani, îl moștenește întru totul pe tatăl ei, are caracterul lui și pentru asta îi mulțumesc lui Dumnezeu! De fapt,  pot spune că el a și crescut-o! E un copil minunat, un înger, o binecuvântare. 

Marina Almășan : – Are legătură cu muzica? 

Dana Dragomir : – Nu. Alexandra a studiat Grafic- Design. Ea îmi face de fapt copertele pentru discuri, retușurile la poze. Fireste, face mult mai multe decât atât, astea le face din obligație pentru mama! 😁

Marina Almășan – Înțeleg că încă nu sunteți soacră..

Dana Dragomir : – Nuuu, nu, ea are un prieten si eu tot îi spun să facă copii, pentru că eu mă plictisesc, am nevoie să am mai multă activitate! Așa că tot timpul o bat la cap : “Vezi că îmbătrânești, fă un copil! “ 

Marina Almășan : – Va doresc să vi se împlinească acest vis cât mai curând! Aș vrea să ne mai întoarcem puțin la Suedia. Care sunt , în opinia dvs, cele mai frumoase locuri din Stockholm, cele pe care le iubiți cel mai mult?

Dana Dragomir : Iubesc Stockholmul foarte mult. Îmi place foarte mult centrul său, nu atât partea de suburbii și îmi place foarte mult cartierul în care trăiesc eu – Stureplan, undeva , în spatele Teatrului Regal de Dramaturgie. E un cartier care a fost construit în perioada 1870-1890, cu o arhitectură superbă. Locuiesc acolo de 29 de ani! Mai obișnuiesc să ies la plimbare cu cățelul într-un alt loc superb : în spatele Stadionului Olimpic. Acolo e o zonă extraordinară : la doar 5 minute de centru, e o zonă de păduri, de câmpuri cu oi, mergem des acolo vara, stam la picnic, la iarbă verde. Apoi există partea cealaltă – dacă ati fost la Muzeul de istorie : treceți podul acela frumos, aurit și dați de un alt cartier  frumos, cu vile, paduri și parcuri.. Deci zona aceasta, în care am stat mai mult de jumătate din viața mea, îmi place foarte mult. Îmi mai place de asemenea când mergem la țară, vara : avem o casă în afara Stockholmului, la Solna și unde  e minunat în timpul verii. Acolo a crescut și fata mea, acolo a crescut și ..cățelul! 😁

Marina Almășan : – …și iată și ultima întrebare : din România, care este amintirea cea mai puternică? 

Dana Dragomir : – Copilăria mea! Asta e cea mai puternică amintire. Copilăria mea a fost minunată! Am fost un spirit rebel ( între timp, m-am mai liniștit , am fost puțin “înfârntă”!) , un fel de Pippi Longstocking ( un celebru personaj al  poveștilor  lui Astrid Lindgren – n.a.) . Nu a existat copac pe care să nu-l fi cucerit! Am locuit în Calea Victoriei, vis-a-vis de Muzeul George Enescu și țin minte ca mama mă forța să merg să studiez la pian, iar eu eram deprimată , plângeam de dorul de a  merge să mă cațăr în copaci, în spatele Bisericii Sf.Vasile! 😁 Mai țin minte că aveam, lânga garaj,  un bătător de covoare, care nici măcar nu era bine fixat în pământ, iar eu o imitam pe Nadia Comăneci, la paralele! Eram inconștientă, puteam cădea oricând, să o pățesc rău de tot! 

Marina Almășan : – Eu vă mulțumesc mult pentru acest interviu și pentru faptul că, iată, ne-ați oferit posibilitatea de a cunoaște nu numai o artista desăvârșită , dar și o femeie de 10, pe care o găzduim cu toată admirația, în galeria noastră de femei de excepție!

Dana Dragomir : – Și eu va mulțumesc! 

Femei de 10 pe Facebook